|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vom fi o poezie |
|
|
Text
postat de
Ioan Grigoras |
|
|
Când mă trezesc voi săruta o gleznă
Și buzele ca o cireașă-amară
Să uit c-am rătăcit un timp în beznă,
Deși puteam să construim o gară,
Să ne iubim pe un peron departe
De impiegatul sobru de mișcare,
Sub cerul plin de felinare sparte,
Să-ntârziem, iubito, la plecare
Ca doi studenți la prima sesiune
Și corijenți în dragoste pe viață
Când regizorul spune: “Acțiune”,
Să-mi dai din sânul tău o dimineață
Să fac din ea un pardesiu de vise,
Din părul negru o eșarfă moale,
La pieptul tău să simt cum sunt cuprinse
Și stări de pace și vreo trei răscoale
Și-apoi de mai găsești altă poveste
Păstreaz-o pentru mâine, nu se știe...
Când vine primăvara, se zvonește,
Magnolie, vom fi o poezie.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|