PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Hidra Text postat de Elena Stefan Primul act de corupţie al lumii poate fi considerat gestul ademenirii lui Adam de catre Eva cu un măr. De atunci locul mărului a fost luat de o multitudine de obiecte, fapte şi situaţii ajungându-se în zilele noastre la imense sume de bani, funcţii, titluri, privilegii de tot felul şi câte şi mai câte. Corupţia este posibilă din cauza imperfecţiunii şi slăbiciunii umane. Serviciile secrete , ca şi oamenii obişnuiţi, cunosc acest fapt şi îl utilizează din plin. Credinţa în principii morale, forţa de caracter pot sta în calea corupţiei. În anumite limite însă. A ajuns să se spună că, practic, fiecare om are un preţ de la care convingerile, datoria ori principiile devin negociabile. Din punctul de vedere al societăţilor umane, corupţia poate fi privită ca pozitivă sau negativă, în funcţie de diverse interese. Astfel pentru atingerea unor scopuri se alocă fonduri deosebit de mari în vederea coruperii celor care stau în faţa atingerii diverselor obiective ale multor state iar statele respective socotesc aceasta un fapt pozitiv. Sigur coruperea propriilor funcţionari este considerată negativă şi se duce o luptă puternică împotriva acestui fenomen. Corupţia însă, de cele mai multe ori, are efect de bumerang. Oricum, când corupţia a invadat organismul unei societăţi, acesta este în pericol de moarte. România de azi se află într-o astfel de situaţie nefericită. Istoria este plină de corupători şi corupţi. Preţul diferă de la caz la caz. De la cei treizeci de arginţi daţi lui Iuda până la milioanele de dolari de astăzi, corupătorii n-au ezitat să se folosească de absolut orice pentru atingerea scopurilor. De altfel omenirea a adoptat aproape ca un „bun cultural” sintagma „scopul scuză mijloacele” a celebrului Machiaveli, uitând ori ignorând contextul care făcea trimitere la un fapt pozitiv în sine: realizarea statului unitar, utilizând-o astăzi, pentru atingerea oricărui scop, nobil sau dimpotrivă. Nu toţi oamenii sunt corupţi sau coruptibili. Facem parte dintr-un popor care a dat omenirii martiri. Adică incoruptibili la modul absolut ! Este adevărat că unii „elitişti” majori sau minori, corupţi, sau sincer - convinşi, ca o culme a corupţiei manipulatorii, încearcă să scoată din istoria noastră aceste repere. Memoria colectivă eternă, însă, nu poate fi învinsă. Oamenii îşi amintesc cu veneraţie de Brâncoveanu care a preferat să moară, el şi copii săi, decât să fie „corupt” la o altă credinţă. Să-i mai amintim pe Decebal care s-a sinucis decât să cadă viu în mâinile duşmanilor, pe Ioan Vodă cel Cumplit şi mulţi alţii. Tot mai des şi de la oameni simpli auzi: „ne trebuie un Ţepeş„ sau „cum nu vii tu Ţepeş Doamne ?” Şi câte nu s-au făcut pentru discreditarea acestuia încă din timpul vieţii ! Pentru că după moarte, până în timpurile noastre, sau mai ales în timpurile noastre i s-au pus în spate toate relele posibile. Dar, ca întotdeauna când se exagerează, situaţia scapă de sub control şi de cele mai multe ori conduce la obţinerea de rezultate inverse intenţiilor. Aceştia şi mulţi alţii sunt ori ar trebui să fie „idolii” noştri în materie de forţă morală. De aici începe lupta împotriva corupţiei. Generaţiile tinere ar trebui să afle de ei din familie, de la grădiniţă din mass-media. Oricum mass media publică are obligaţia legală de a face acest lucru. Faptele lor chiar şi hiperbolizate ar trebui cunoscute de toţi românii. Şcoala ar trebui să le întărească, să le valideze. Dar ce să mai vorbim. Asistăm sideraţi şi parcă neputincioşi, -mă întreb până când oare ?- la terfelirea tuturor valorilor româneşti: istorice, culturale, morale etc. O pornire aproape masochist - exhibiţionistă i-a cuprins pe unii dintre „intelectualii” noştri „bursiţi” prin diverse azimuturi şi porniţi să distrugă tot ce-i românesc. Ba un nerod, şcolit ce-i drept, vorbind despre poporul român, deci şi al său, a folosit, expresia, -să fie o autoextrapolare ?,- „fecală”. Iartă-l doamne că nu ştie (oare ?) ce face ! Este adevărat am avut şi avem şi noi ca şi alte neamuri corupţii şi trădătorii noştri. Să nu-i ascundem. Să-i arătăm în toată hidoşenia lor. Să-i punem la stâlpul infamiei. Dar să păstrăm dreapta măsură şi iubirea faţă de acest popor. Care, din nefericire, nu se află în cel mai fast moment al existenţei sale. Când în zece ani a pierdut un milion de oameni, când sărăcia a ajuns caracteristică naţională, când oamenii tineri pleacă urmând să îngroaşe rândurile românilor din diasporă, mulţi bogaţi având de toate, însă nefericiţi şi roşi de dorul de ţară, când se întâmplă în mod real toate acestea, nu cumva avem de-a face cu o crimă de lez - naţiune prin pângărirea acum şi a idolilor săi , chiar şi imperfecţi ? Sigur nu putem şti dacă este sau nu un complot împotriva noastră, deşi unii profitori se întrezăresc asemenea stolurilor de corbi anticipând un posibil viitor cadavru, iar comploturile, de aceea sunt comploturi, să fie secrete. Şi să nu le ştie oricine, chiar elitist rafinat fiind. Însă nu putem ignora experienţa altor popoare în materie de corupere – convertire: „ nu te urci pe vârful unui munte sărind, ci încet, pas cu pas… În primul rând, trebuie să te fereşti să distrugi templele în care se află idolii; nu trebuie distruşi decât idolii…” se spunea pe la începutul mileniului al doilea într-un document prin care erau instruiţi unii misionari cu sarcini de convertire. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sigur nu putem şti dacă este sau nu un complot împotriva noastră, deşi unii profitori se întrezăresc asemenea stolurilor de corbi anticipând un posibil viitor cadavru, iar comploturile, de aceea sunt comploturi, să fie secrete. (doamna Elena Stefan) Doamna Elena, Puteti sa-mi spuneti si mie ce rau sau pustiu de bine v-a facut distinsul nostru conducator, domnul Corbu de ati inceput sa-i dengrati stolul din care se trage?! Dupa ultimile cercetari corbul este unul dintre cei mai inteligenti pasaroi. Nici un corb nu isi bate ciocul de pomana pentru a da drumul la niste croncaneli fara rost. Nici un corb nu scoate ochii altui corb. Nici un corb nu jigneste o pasarica minoritoara zicandu-i "cioara" ci o complimenteaza cu titlul de "vulturita africana". Orice corb cand face rost de o bucata de cascaval imediat cauta o vulpe pentru a-i spune: -Nu are nici un rost sa incerci sa ma seduci fiindca parintii mei m-au invatat pe de rost fabula lui La Fontaine inca de cand eram pui. Corbul a fost tot timpul un model de vitejie pentru Toma Alimos care era de felul lui blond (mustacioara lui/ spicul graului) Numai din adoratie si respect pentru corb s-a hotarat eroul renumitei balade populare sa-si vopseasca latele dupa moda "pana corbului". Ioan Corvin si Matei Corvin daca nu-si alegeau drept blazon corbul nu reuseau sa-i sperie pe turci in halul in care i-au speriat. Si exemplele pot continua la nesfarsit doamna Elena.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-16 07:33:45	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE