PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Trăire totală* (Exerciţiu de lectură) Text postat de Elena Stefan Trăire totală* "Şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ Nu micşorează ci, tremuratoare/ Mai mult sporeşte-a nopţii taină/ Aşa îmbogăţesc şi eu întreaga zare Cu largi fiori de sfânt mister/ Şi tot ce-i neînţeles/ Se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari " Spunerea ta, poate introspectiv meditativă, m-a dus cu gândul la Blaga din care am citat mai sus. Da, textul spunere, textul ca o respiraţie pe care ni-l propui, ne relevă un spaţiu existenţial non-conformist, aproape nou genesiac şi care ar trebui să fie deasupra cutumelor, normelor ori poate şi mai mult, deasupra binelui şi răului. Frumos spus şi frumos vis textual. Aproape paradisiac. Şi chiar dacă, în plan real, acest spaţiu este utopic, ei bine, bucuria utopiei poate fi la fel de hrănitoare spiritual ca şi frumuseţea inexplicabilă şi indicibilă a unei creste de munte înzăpezite, a unei cascade ori a unui lan cu maci infloriţi. Poate şi aşa ar putea fi înţeleasă trăirea totală o trăire cu adevarat excesivă o trăire care transcende contingentului. Şi unii chiar o fac. Cum altfel am putea numi gestul lui Van Gogh de a-şi taia urechea, decat trăire totală, cand marea majoritate sigur s-ar fi limitat doar la un posibil anost şi leneş scărpinat ? "Să fii total? Nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viaţă fără conştiinţa acelei distanţe şi relativităţii lui în cadrul celorlalte acte. Trăirea totală în clipă ne poate duce la anularea memoriei şi la eliminarea deznădejdii de a trăi în timp, ne face să nu trăim momentele vieţii ca probleme, ci ca realizări absolute, să trăim în fiecare clipă ca şi cum am trăi ceva definitiv, ceva fără început şi fără sfârşit" Ne propui să fim "totali" într-o lume secvenţială si disociativă până la atomizare şi alienare. Îmi vine în minte o caricatura a lui Eugen Taru, parcă, în care se prezenta o secţiune printr-un zgârie nori şi în fiecare încăpere a acestui imens ansamblu locuibil se afla cate o persoană, un palmier şi scheletul unui peste sugerat a fi fost mâncat. "Naufragiaţi" în mulţime am putea spune. A fi total pare ideal însă lucidizând, se simte drama. Pentru că, din pacate, ne urmăreşte conditia noastra formală dominata de eul conştient şi conştientizabil. Atat de bine surprinsă această condiţie efemeră de catre Goethe, parca, "Nu sunt ca zeii cât de dureros o simt/ un vierme sunt ce-n pulbere trăieşte/a carui foame de pământ/ Cu talpa călătorul o striveşte" Avem însă şansa de a deveni măcar şi temporar crisalidă. Şi asta cel puţin în creaţie şi cel putin într-o posibilă utopică salvare. Si nu pare a fi puţin. PS. O lene metafizica de traire totala m-a facut sa nu mai verific textele citate din memorie aşa încât vă prezint anticipat scuze pentru posibilele erori pe care le voi fi comis. Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-04-28 13:28:50 *răspântie** Dintre toate existenţele mă impresionează doar oamenii a caror existenţă o reprezintă cumulul de răspântii, numai oamenii care au destin şi a căror viaţă se dilată atât de mult încât n-o mai pot domina în nici un fel. Prezenţa ta să fie o mustrare, o teamă, o nelinişte, un extaz sau o bucurie, nimeni să nu ştie cât vei trăi, ce vei face, cum vei gândi, ci doar o teamă şi o bucurie pentru prăbuşirile şi înălţările tale să facă din existenţa ta o surpriză continuă, o nelinişte ciudată ... Să fii pentru ceilalţi prilej de alarmă, de presentimente, de meditaţie, de ură şi de entuziasm, nimeni să nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. Absenţa ta fizică să mărească chinul neînţelesului. Este inutil să simţi şi să ai conştiinţa permanenţei şi continuităţii eului, cu evoluţii de sentimente, cu progrese de aspiraţii şi cu adâncimi de regrete, totul e să poţi fi total fără să ai memorie. Să fii total? Nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viaţă fără conştiinţa acelei distanţe şi relativităţii lui în cadrul celorlalte acte. Trăirea totală în clipă ne poate duce la anularea memoriei şi la eliminarea deznădejdii de a trăi în timp, ne face să nu trăim momentele vieţii ca probleme, ci ca realizări absolute, să trăim în fiecare clipă ca şi cum am trăi ceva definitiv, ceva fără început şi fără sfârşit. Recunosc, asta nu este ideea mea.. dar este teribil de apetisantă pentru cineva cu o tristeţe în privire. Trebuie să trăim astfel încât niciodată să nu credem că începem ceva şi sfârşim ceva, ci că viaţa noastră e ca o beţie de fiecare clipă, în care fiind totali să nu avem ce uita şi să nu avem ce dori. Te vei mira când ţi se spune că trăieşti, te vei mira când ţi se spune că mori. *Text postat de Ada Florescu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE