PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Devenirea ca vointa proprie* Text postat de Elena Stefan Devenirea ca vointa proprie* Realitatea, percepută prin grila "numerelor complexe", pe fondul sensibilităţii native, poate constitui un punct de n-chotomizare a eului propriu . ( prin extensie de la dichotomizare, adica o separare în două, putem vorbi de n-separări! n.a.) Şi, astfel, lumea relativ obisnuită ca bipolară poate deveni, cum de fapt şi este, n- polarizată. De altfel suntem obisnuiti să utilizam sintagma "EU" pentru a face referire la o anumita "entitate" pe care am putea-o identifica inechivoc. In fapt, acest "EU" include atatea "EURI", al căror număr este proporţional cu numărul trăirilor, sentimentelor, zbaterilor iar, la superlativ, cu luciditatea aducatoare de dramă, încat presupusul inechivoc se pierde într-o mulţime de nedeterminari. Aşadar, pentru fiecare "EU", se poate defini o mulţime de "EURI" care ar putea acoperi toată gama de trăiri de la frustrare la împlinire de la fericire la nefericire, de la singurătate la comuniune samd. Cred că, pornind de la aceste consideraţii preliminare, ne putem apropia de textul de mai sus "Cum vreau eu..." în care, se pare, că avem de-a face cu o examinare ori autoexaminare în care diferiţi "EU" joacă rolul de subiecţi analizanţi pentru alţi "EU" ca subiecţi analizabili ai uneia şi aceleiaşi entităţi careia i-am putea zice "EU" primar. Aceşti "EU" diferenţiaţi spaţio-temporal pare să coexiste şi să participe sincretic, la această analiză, un fel "de judecată de apoi ori, îndrăznim să avansăm şi o altă ipoteză, "de parcurs" a "EULUI" originar. Şi ce descoperim ? Într-o prima ipostaza, "EUL" frustrat se decelează în percepţia realităţii cuboidice, adică, un spaţiu imperfect în raport cu ceea ce se numeste cub, având şi o componentă schizoidă prin formularea "cuboidă" indubitabil pejorativizantă. Însă, paradoxal, toată această percepţie a realităţii se realizează „în mijlocul oceanului” care, prin definiţie, sugerează lărgime, infinitate. În plus, acest spaţiu mai este perceput şi ca o celulă cu conotaţia evidentă de spaţiu recluziv. În dialogul subtextual cu timpul, "De ce ani...?" acestuia, adică timpului, i se pun aceste întrebări reproşuri de către un „EU” de data acesta uşor dezorientat, nesigur pe cine ori în ce mod ar putea face răspunzător de situaţia dată. Evident, timpul, în sens generic, include spaţiul care poate lua diverse forme responsabilizabile…. „EUL” de tip analist diagnostician, poate chiar judecător, intrvine tranşant: „Dezamăgirea şi incertitudinea de după o viaţă ratată îmi dau perspectiva unei fericiri vide.” . Cu siguranţă că avem de-a face cu „ratarea” ca percepţie care se manifestă de asemenea şi în cazul „fericirii vide” expresie intelectualistă pentru a denomina în fond starea de nefericire. Şi aceasta nu este numai o constatare pentru trecut ci ea se vrea prospectivă viitorul părând a fi predestinat aceleiaşi stări. „EUL” lucid devine superanalistul din diverse unghiuri ale „EULUI” devenit ori rezultat „0” (zero) o altă percepţie a statutului ontologic al „EULUI” actual, al „EULUI-DEVENIT”. În text intervine şi un „EU”- ocrotit, ca percepţie a altora : „ deşi se zice că sunt protejată”, în fapt după cele de mai sus o percepţie fundamental falsă. În tot acest tablou uşor apocaliptic, nu mai este loc decât de „migrena genarală” poate o alta faţetă a celebrului „gol istoric” bacovian. Şi totuşi, ca un „Deus ex machina” pe aproape pândeşte „EUL” salvator. Ori poate imaginat doar a fi salvator care, fie şi pentru câteva clipe, oferă o altă percepţie asupra „EULUI” ori „EURILOR” analizaţi, aceea de fericire şi împlinire. Fără motivaţie textuală, un fel de intuiţie poetică spusă pe nerăsuflate. Şi, astfel, "EUL" lucid are posibilitatea să întalnească „EUL” ingenuu, este adevărat ca din alt timp, însă, ca fapt artistic, posibil sincretic momentului analizei. De acum avem de-a face cu o tehnică a textului în text a povestii în povestire. Un remember al unui „EU” fericit poate pirdut însă recuperabil. Ca devenire a propriei voinţe. Urmează un excurs textual dens în care, printre altele, se imaginează şi posibilitatea unei redeveniri ca urmare a proprie voinţe şi nu a altora, cum pare a se deduce că s-a întamplat în cazul „EULUI” actual. Această reconstrucţie a unui alt „EU” cu alte aspiraţii şi cu altă devenire, îşi are originea în posibilitatea pe care „EUL” ingenuu o are, în text, de a interveni la acel moment, de mult apus, pentru a schimba ceea ce mai târziu , pentru „EUL” actual ar putea însemna moartea, poate spirituală, poate chiar fizică. „-Nu , eu nu vreau să moară!”... şi o cutremurare universală îmi zdruncină conştiinţa pe vecie... şi avea doar 5 ani... da ... o auzeam perfect:” Dacă acesta intervenţie este realizabilă, fie ca o realitate la acel moment, impusă ca rezultantă a unei posibile premoniţii a momentului actual, fie ca rezultantă a unei revesibilităţi textuale a timpului atunci „dragostea salvatoare” poate să-şi facă efectul Şi „EUL” poate constitui o „DEVENIRE” ca „VOINŢĂ” proprie. Şi, cum acesta „DEVENIRE” este o rezutantă textuală, putem presupune că textul acesta (scriu ca să nu innebunesc spunea Bataille; scriu ca sa ma salvez ar putea zice „EUL” autor ) ori statutul de autor de astfel de texte ar putea constitui „colacul de salvare” al „EULUI” frustrat. Ca ipoteză textuală, cred, cel puţin, în această şansă de salvare. Text postat de către Elena Ştefan *Cum vreau eu...** Ce vreau eu… De ce ani...? De ce.. Aţi trecut iar eu tot mai mult am pierdut, căci iată-mă-s în mijlocul oceanului înconjurată de ecuaţii şi numere complexe, care-mi blocheză orice cale de a mă elibera din celula unui cuboid compact. Dezamăgirea şi incertitudinea de după o viaţă ratată îmi dau perspectiva unei fericiri vide. Căci îl privesc pe 0 din toate unghiurile, din toate perspectivele şi alunec în interiorul lui, şi ies prin el, într-o sferă transparentă şi rece, care mă poartă de-a lungul celor 16 ani. Da! O analiză completă! Deşi ai zice că sunt protejată şi că mi se oferă o şansă unică de a mă recunoaşte în mulţimea de EU, O migrenă generală te cuprinde când, încătuşat în propria transparenţă, nu te poţi striga, nu te poţi ajuta să-ţi recunoşti gafele şi slăbiciunile din trecut. Şi totuşi pentru o clipă te sinţi bine, te simţi împlinit ... ... Ai cinci ani şi asculţi o poveste veche, o pildă... şi ... după doar câteva clipe de ascultare atentă îţi dai seama că e chiar povestea ta, e viaţa ta povestită în doar câteva rânduri... si instantaneu te trezeşti şi crezi că vei afla, că vei descoperi... Ce? Cum ce? Ce va urma ce va fi mai departe cu existenta ta ratată, cu libertatea ta supusă acelei insule pustii. Si asculţi cu toată fiinţa fiecare sunet fiecare silabă, încercand chiar să citeşti printre rânduri… Cu fiecare silabă, sunet, cuvânt te simţi mai liber mai aproape de adevăr, dar pe măsură ce te apropii de clipa prezentului şi de viitor, sfera ta transparentă devine translucidă şi opacă punând la îndoială pentru a doua oară perspectiva unei fericiri proprii. Iar vocea caldă iubitoare care-mi rostea povestea citită într-o carte , se aude tot mai încet şi mai sacadat. Cuprinsă de o disperare care-mi dărâmă întreaga fiinţă încep să tremur şi aş vrea să trântesc , dar nu am ce aş vrea să plăng, dar lacrimile-mi ucid urice urmă de căldură. Lovesc într-o direcţie haotică şi în delirul meu nu-mi dau seama că acea sferă care acum o secundă părea perfecţiunea universală, se cutremură şi cade cu o viteză incalculabilă şi mă apropii de MINE ; şi în secunda de presiune maximă, realizez că aş putea rămâne blocată in propria-mi nebunie fără o cale de a-mi relua existenţa deja ratată. Şi dintr-o dată nu-mi pasă. Orice schimbare mi se pare acum o cupă de fericire din sticla de venin nedoreros. Deci aşa. Am picat . Sfera s-a risipit iar eu rămân intinsă în mijlocul camerei printre cioburi şi sânge. Mă ridic cu o forţă necontrolată şi crezând că nu voi mai rezista mult, încerc să-mi schimb soarta ţipând şi strigând. - ai grijă copile! Viaţa nu e aşa cum ţi se spune! ţip , dar glasul meu nu are nici un efect, nici măcar eu nu-mi aud vocea. O ultimă scăpare... să-mi modific singură povestea ... să-mi schiimb singură acel eşec de 16 ani. Iau un pix roşu din mâna mea de la 5 ani, şi prinsă atât de tare de poveste nici nu-mi dau seama că jucăria preferată mi-a fost furată. Şi relizând că posesoarea cărţii nu mă poate observa, vreau să şterg cei 10 ani de amăgire şi să scriu: „şi a avut libertatea de a alege, şi a ales fericirea, şi aşa a fost... „ Dar constat cu uimire că femeia citea de pe pagini albe, ca şi cum ea mi-ar construi acea viaţă eşuată... Deznădejde, deziluzie, nici nu mai am putere să tremur, inima abia îmi bate ... Cuprinsă de o paralizie totală încerc să mă relaxez şi să-mi ascult resemnată sfârşitul prevăzut. Cuvintele zboară lin şi firesc, ca şi cum totul ar fi ireal iar acea fetiţă de 5 ani, e atât de fericită, sinceră , pură şi ... total ea însăşi, ... ... iar fără să-mi dau seama devin invidioasă pe mine însămi căci EU sunt fericită şi tot eu sunt aproape moartă. Simţind parcă toate aceste sentimente ale mele, fetiţa mă priveşte şi într-o clipă toată fericirea ei dispare şi mă priveşte ca un adult care înţelege întreaga situaţie pe care nici măcar eu n-o înţeleg. Calmă şi sigură pe ea fetiţa se apropie de mine şi eu mă simt parcă mai prost. Corpul meu incepe parcă să se dizolve în aer după fiecare pas pe care EU îl fac spre mine. Văzându-mi chipul disperat şi ochii înceţoşaţi gata să se închidă pentru totdeauna, copila tocmai când doamna se opri din citit ...; începu să ţipe şi să bată din picioare ca un copil răzgâiat.: „-Nu , eu nu vreau să moară!”... şi o cutremurare universală îmi zdruncină conştiinţa pe vecie... şi avea doar 5 ani... da ... o auzeam perfect: - Eu nu vreau să moară. Da doar dragostea poate să o salveze... - Ai dreptate, putem face povestea doar cum vrei tu. - Pai... crezu atât de puternic în visul ei..., încât conştiinţa universal îi auzi dorinţa, şi prin puterea dragostei ei sincere , luă forma vântului şi porni spre legenda sa personală.... şi avea doar 5 ani.... Iar doamna, la fel de uimită ca şi mine o încredinţă că: - totul poate fi cum vrei tu! CUM VREI TU! Şi când intrată în transă, aud în ecou cuvintele doamnei descopăr că acestea sunt ... ...ultimele cuvinte din carte pe care o aveam în mână(Alchimistul de Paulo Coelho), în relitatea de la 16 ani. Da ... CUM VREAU EU! **Text postat de către Dana Dorneanu Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Aiureală acest text? Nicidecum. Comentariul meu, am sperat, să convingă. Că nu a reuşit? Nu este o problemă. Orice opinie este legitimă, adică validă. Însă nu orice opinie are şi valoare de adevăr. Nu ştiu de unde acest "negaţionism nihilistic" brutal. Dramoletă? Unde vedeţi dramoleta? În luciditatea textuală brici? În introspecţia discursivă? În tehnica textuală? Faţă de platitudinile care se scriu într-o voioşie, cum spuneam, altă dată, la maşina de făcut cârnaţi literari, textul acesta este un text bun. Nu excepţional dar bun. Şi este scris la începuturile Europeii. Probabil, vă va fi deturnat atenţia diminutivul "fetiţa". Respect opina domniei voastre însă o privesc, aşa, cu mirare. Cu o mare mirare.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-02-17 08:29:14               cata risipa de energie si imaginatie ati mai facut si dvs, domnule Cristescu, pe texte aiuristice de genul asta, in loc sa va ocupati de alte sute de chestiuni mult mai arzatoare, pe care s-a asternut colbul... de ex, ce frumos ii dati dvs un sens cuboidului compact! ca dramoleta domnisoarei a fost scrisa fie sub influenta consumului abundent de licori euforizante, fie sub amenintarea unui revolver, la simularea de bac, mi-e destul de clar, dar tocmai asta, alaturi de varsta autoarei, il si scuza, ca si pe dvs, de altfel - cu exceptia lui "„EURILOR” analizaţi" (corect, analizate), si "Aceşti "EU" diferenţiaţi spaţio-temporal pare să coexiste", unde gramatica recomanda "par". desigur, nu in sensul de măciucă, bâtă, retevei.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2013-02-16 23:28:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE