|
|
|
|
|
|
|
|
|
Rectangulianul |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Universul rectangular! Absolutul. Existența perfectă. Negare a haosului. Sfidare a entropiei.
De fiecare dată când rostește aceste cuvinte, orice rectangulian se simte inundat de un fel de vibrații plăcute, idescriptibil de plăcute. Nu-și poate stăpâni admirația și bucuria pentru că există. Pentru că face parte din această minune. De care se simte profund determinat și legat. Lăuntric. Ecuațiile care descriu aceste trăiri reprezintă mai mult ca perfectul. Rememorează, oarecum jenat, dificultățile, minore, este adevărat, pe care le-a avut la înțelegerea acestui concept mai mult ca perfectul Nu putea surprinde diferențele de nuanțe dintre perfect și mai mult ca perfect. Un fel de metaconcept, care, odată integrat sinelui, se mulează și se osmotizează lăuntric. Însă, odată trecute aceste etape, intră în noocub. Și acolo rămâne.
Universul rectangular! Nimic mai frumos și mai eficient. Da, eficient! Spre deosebire de ceea ce cred unii, care au emis, ca ipoteză, blasfemică ipoteză, că, de fapt, există și alte universuri și anume, cele mai de neimaginat, universurile sferice, rectangulienii au MCU adică Marea Certitudine Universală. Ei nu au dubii, ei nu pot greși. Întotdeauna și pretutindeni alții greșesc ori pot greși. Rectangulienii sunt construcții perfecte și eficiente. Și zicerile lor. De fapt gândurile rectanguliene. Care nu suportă, nu acceptă și nu dau dreptul la gânduri nerectanguliene. Să luăm un exemplu de astfel de gând: universul sferic nu poate exista pentru că nu este eficient. Așa este de simplu de demonstrat, cu toate că evidența se demonstrează greu! Păi cum să existe ceva care nu face economie de spațiu. Perfecțiunea nu face risipă. Perfecțiunea reprezintă spațiul condensat. Oricât s-ar strădui sferolienii să așeze sfere lor unele peste altele nu vor putea realiza un cub perfect și constant. Adică frumos și eficient. Poate fi comparat un astfel de cub cu unul realizat, de exemplu, din capete de rectangulieni? Niciodată. Un astfel de cub este perfect, este eficient și absolut. Nici un spațiu pierdut, nimic necunoscut. Certitudine eternă. De aceea universurile sferice nu pot exista. Pentru că nu sunt eficiente și pentru că vin în contradicție cu legile gândirii rectanguliene.
Rectangulianul este fericit. Fericirea este implantată în psihomecanica sa. Piuliță cu piuliță șurub cu șurub. Rar, foarte rar când acestea se slăbesc rectangulianul începe să aibă îndoieli. Îndoiala, pentru orice rectangulian, înseamnă sfârșitul. Astfel, asemenea elefanților care nu se știe unde se duc atunci când le vine sorocul să se ducă, rectangulienii dispar într-un fel de hăuri rectangulare. Ideile lor simple, fixe și ortogonale însă rămân. Ca să poată umple pentru eternitate cel mai frumos și minunat univers. Universul rectangular.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|