|
|
|
|
|
|
|
|
|
Natura dinamica în doi cu iarna definitivă* (Exerciţiu de lectură) |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Natura dinamica in doi cu iarna definitive*
La prima lectură poemul m-a trimis cu gândul la un aforism parcă al lui Maiorescu (? citez din memorie şi prezint scuze pentru eventuale erori) „cand se aruncă în tine cu noroi luminează şi el se va preface în praf pe care-l va spulbera vantul” Mutatis mutandis, „spaţiul azuriu insinuat intre ei doi” devine un fel de „praf” de hârtie ( de la distanţă confetiile pot parea astfel) ca rezultat al acţionalului volitiv neprecizat al unuia dintre cei doi protagonişti sau poate al amândurora: „El” şi „Ea”. „De la o vreme / începu să taie cu fervoare / artistic /” se spune în poem fără a se preciza neechivoc „cine?” adică, subiectul logic. Se poate crede că „El”, dacă ar fi să acceptăm partea a doua a poemului, o continuare logică şi nu poetică a primei părţi însă tot la fel de bine se poate concepe şi că „Ea” „De la o vreme / începu să taie....etc” În fond, nici nu mai contează. Importantă devine tăierea „spaţiului insinuat” ca act premergator înlăturării lui şi, cel puţin, acceptarea acestui fapt de către amândoi. Acest spaţiu, tăiat artistic şi cu fervoare, care va deveni o ninsoare de confetti, se preface în praf de hârtie, aneantizabil astfel şi, odată cu el spulberându-se şi banalul, inutilul, ambalajul, plictisul, etc. adică tot ceea ce condusese în timp la insinuarea între ei a acestui spaţiu segregaţionist. Asadar, spaţiul insinuat, sugerând, fie o anume singularizare, înstrainare, fie separare comunicaţional sentimentală, transformat în praf efemer de hârtie şi aruncat peste un fel de trecut tuşat cu pregnanţă „umbrele lor grase „ devine, prin aruncare, cel putin eliberator, dacă nu chiar tămaduitor. Şi, ca într-un punct de inflexiune, statutul lor existenţial poate intra pe o nouă tariectorie, poate deveni un nou început. Aşteptat şi de „El” care „avea încă din zori ochii întorşi / spre capătul străzii / căuta cu privirea, flămând / culcuşul cercurilor lui vechi /” aspiraţie către perfecţiunea purităţii ingenui a începuturilor şi de către „Ea”, care, odata săvarşt actul purificator al îndepărtării acelui spaţiu dichotomizant „îşi dezbrăcă încet aripile / în faţa oglinzii / îngenunche la picioarele patului / apoi alunecă în râsul lui”. Interesantă imagine integrativă. Să ne amintim că, în alegoria platonică, jumătăţile aleargă în căutarea părţilor corespondente pentru realizarea întregului, ca expresie a atingerii stării de fericire către care tindem cu toţii. Ş,i chiar dacă iarna definitivă ne da fiori, care ne pot îndruma şi spre o altă cheie de lectură, eu prefer să iau din această iarnă varianta unui alb pur şi etern pe care orice iarnă cu pretenţii trebuie să îl aibă.
Postat de catre Elena Ştefan la data de 2005-01-09 11:29:44
*Dimineaţă cu râs obligatoriu **
El avea încă din zori ochii întorşi
spre capătul străzii
căuta cu privirea, flămând
culcuşul cercurilor lui vechi
Îngropate cândva în trotuare
jinduia din nou la roţile lui vorbitoare
lăsate în paragină demult
pe sub garduri
De la o vreme
Începu să taie cu fervoare
artistic
spaţiul azuriu insinuat între ei doi
ca pe o hârtie de ambalaj foşnitoare
mirosind a brioşi
şi a ciocolată cu lapte
Îl aruncă apoi hohotind
ca pe o ninsoare de confetti
peste umbrele lor grase
Înghesuite una într-alta
Înfricoşate
Între perne
... îşi dezbrăcă încet aripile
În faţa oglinzii
Îngenunche la picioarele patului
apoi alunecă în râsul lui
ca într-o iarnă
definitivă
**Text postat de Silvia Van
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"rezultat al acţionalului volitiv neprecizat" - piramidal!
"a se preciza neechivoc" - ce de-a mai pleonasmul!
Se poate preciza şi echivoc?
"insinuarea între ei a acestui spaţiu segregaţionist" - să vie oengeurili antidicriminatoare!
"separare comunicaţional sentimentală, transformat în praf efemer" - păi, efemer, da!
"fel de trecut tuşat cu pregnanţă" - tuşat făr pregnanţă nu era mai bine. ca să ştim o socoteală!
"Interesantă imagine integrativă. Să ne amintim că, în alegoria platonică, jumătăţile aleargă în căutarea părţilor corespondente pentru realizarea întregului" - ce mai yin şi yang, şi zdrum şi zdrang!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-02-14 21:39:59 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|