|
|
|
|
|
|
|
|
|
Natura dinamica în doi cu iarna definitivă* (Exercițiu de lectură) |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Natura dinamica in doi cu iarna definitive*
La prima lectură poemul m-a trimis cu gândul la un aforism parcă al lui Maiorescu (? citez din memorie și prezint scuze pentru eventuale erori) cand se aruncă în tine cu noroi luminează și el se va preface în praf pe care-l va spulbera vantul Mutatis mutandis, spațiul azuriu insinuat intre ei doi devine un fel de praf de hârtie ( de la distanță confetiile pot parea astfel) ca rezultat al acționalului volitiv neprecizat al unuia dintre cei doi protagoniști sau poate al amândurora: El și Ea. De la o vreme / începu să taie cu fervoare / artistic / se spune în poem fără a se preciza neechivoc cine? adică, subiectul logic. Se poate crede că El, dacă ar fi să acceptăm partea a doua a poemului, o continuare logică și nu poetică a primei părți însă tot la fel de bine se poate concepe și că Ea De la o vreme / începu să taie....etc În fond, nici nu mai contează. Importantă devine tăierea spațiului insinuat ca act premergator înlăturării lui și, cel puțin, acceptarea acestui fapt de către amândoi. Acest spațiu, tăiat artistic și cu fervoare, care va deveni o ninsoare de confetti, se preface în praf de hârtie, aneantizabil astfel și, odată cu el spulberându-se și banalul, inutilul, ambalajul, plictisul, etc. adică tot ceea ce condusese în timp la insinuarea între ei a acestui spațiu segregaționist. Asadar, spațiul insinuat, sugerând, fie o anume singularizare, înstrainare, fie separare comunicațional sentimentală, transformat în praf efemer de hârtie și aruncat peste un fel de trecut tușat cu pregnanță umbrele lor grase devine, prin aruncare, cel putin eliberator, dacă nu chiar tămaduitor. Și, ca într-un punct de inflexiune, statutul lor existențial poate intra pe o nouă tariectorie, poate deveni un nou început. Așteptat și de El care avea încă din zori ochii întorși / spre capătul străzii / căuta cu privirea, flămând / culcușul cercurilor lui vechi / aspirație către perfecțiunea purității ingenui a începuturilor și de către Ea, care, odata săvarșt actul purificator al îndepărtării acelui spațiu dichotomizant își dezbrăcă încet aripile / în fața oglinzii / îngenunche la picioarele patului / apoi alunecă în râsul lui. Interesantă imagine integrativă. Să ne amintim că, în alegoria platonică, jumătățile aleargă în căutarea părților corespondente pentru realizarea întregului, ca expresie a atingerii stării de fericire către care tindem cu toții. Ș,i chiar dacă iarna definitivă ne da fiori, care ne pot îndruma și spre o altă cheie de lectură, eu prefer să iau din această iarnă varianta unui alb pur și etern pe care orice iarnă cu pretenții trebuie să îl aibă.
Postat de catre Elena Ștefan la data de 2005-01-09 11:29:44
*Dimineață cu râs obligatoriu **
El avea încă din zori ochii întorși
spre capătul străzii
căuta cu privirea, flămând
culcușul cercurilor lui vechi
Îngropate cândva în trotuare
jinduia din nou la roțile lui vorbitoare
lăsate în paragină demult
pe sub garduri
De la o vreme
Începu să taie cu fervoare
artistic
spațiul azuriu insinuat între ei doi
ca pe o hârtie de ambalaj foșnitoare
mirosind a brioși
și a ciocolată cu lapte
Îl aruncă apoi hohotind
ca pe o ninsoare de confetti
peste umbrele lor grase
Înghesuite una într-alta
Înfricoșate
Între perne
... își dezbrăcă încet aripile
În fața oglinzii
Îngenunche la picioarele patului
apoi alunecă în râsul lui
ca într-o iarnă
definitivă
**Text postat de Silvia Van
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
"rezultat al acționalului volitiv neprecizat" - piramidal!
"a se preciza neechivoc" - ce de-a mai pleonasmul!
Se poate preciza și echivoc?
"insinuarea între ei a acestui spațiu segregaționist" - să vie oengeurili antidicriminatoare!
"separare comunicațional sentimentală, transformat în praf efemer" - păi, efemer, da!
"fel de trecut tușat cu pregnanță" - tușat făr pregnanță nu era mai bine. ca să știm o socoteală!
"Interesantă imagine integrativă. Să ne amintim că, în alegoria platonică, jumătățile aleargă în căutarea părților corespondente pentru realizarea întregului" - ce mai yin și yang, și zdrum și zdrang!
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2013-02-14 21:39:59 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|