|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 253 (CCCXXI) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Chiar de-ai să te alături acelor ce mă mușcă
Și îmi lovesc obrazul cu palme și noroi,
N-am să-ți trimit din turnu-mi asediat, c-o pușcă
Nici ura, nici trădarea prin gloanțe înapoi.
Nu am să torn asupră-ți prin ochii-mi albii, lava
Ce a făcut din mine un jalnic invalid,
Ci am să tac în scrâșnet, am să înghit otrava
Și am s-adaug încă o cărămidă-n zid.
Și chiar de-ar fi tu însăți să făurești obuze,
Ce mută-acoperișul și porțile din loc,
Nainte de-a-ți răspunde, cu numele-ți pe buze,
Voi da în nebunia-mi pulberăriei foc
Da! Chiar de o să vină uitarea, peste ani,
Și tu mă vei învinge, eu nu îți sunt dușman
P.S.:
Dacă citești aceste cuvinte despre mine,
Înseamnă că cetatea s-a prăbușit în colb
Și ai găsit, când fumul s-a dus, printre ruine,
Cum flutura pe pieptu-mi a pace steagul alb
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Credeți sau nu, doamna nu a văzut cele două comentarii decât după ce a postat propriul său comentariu. Asta mi-a spus să vă spun asta vă spun! Dacă vă place să credeți că-i veți fi servit drept sursă de inspirație ei bine, faceți-o! Însă doamna spune că ar fi evitat o asemenea situație care nu i-ar fi favorabilă. Cel puțin din orgoliu femenin. Însă dacă așa a ieșit asta este. Cert reste că am toate motivele să cred că nu a avut cunoștință de celelalte comentarii. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2012-11-20 13:23:34 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
doamnă, cu siguranță, aici a fost mîna Celui de Sus (omnipotent, omniprezent și etern). altfel, comentariul meu, postat cu aprox. 24 h înainte, după cum lesne se poate constata, nu ar fi suferit un delay atît de sever pe sîrma UTP, și nici inundația poate că n-ar fi fi fost programată cu atîta dibăcie. oricum, sunt onorat de această coincidență. spiritele mari se atrag.
s-auzim de lucruri fine -> iambi, trohee, amandine. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-11-20 13:03:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Voi remedia...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2012-11-20 12:52:05 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jocul întâmplării, distinse coleg! Doar jocul întâmplării! Dacă ar fi citit, sunt convins, distinsa doamnă nu ar mai fi comentat. Însă, iată ce m-a împuternicit să vă spun: când a început să-și scrie comentariul nu era niciun altfel de comentariu. Un început de inundație semnalat urgent de soția mea, a făcut-o să întrerupă comentariul aflat oarecum în fază finală, și, evident, abandonat ca atare. A urmat mopul, strângerea apei, muscolo, etc. Rezolvarea problemei. Dacă aveți dubii asupra acestei relatări vă pot da telefonul unde puteți avea confirmarea celor relatate. Reîntoarsă la computer a terminat comentariul în casetă. L-a copiat în clipboard, s-a relogat (știți că după un timp ești delogat) a postat textul în castă și a dat "Comentează". Când a încercat să citească cea a ieșit a observat și celelalte două comentarii. Așadar o oarecare simultaneitate a comentariilor pare să fi avut loc. Vedeți doar ce rol poate juca întâmplarea? În plus, doamna este bucuroasă că, în fapt, iată opiniile converg!
S-auzim de lucruri fine, cum zice colegul Kosta, și continui eu de musaca, de măsline... |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2012-11-20 12:45:11 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
distinsă doamnă Ștefan,
dacă ați fi avut bunăvoința a citi comentariul meu, situat aprox. 2 cm mai la vale, nu l-ați fi repetat...
și ați fi observat, evident, că modesta mea sugestie elimină atît asonanța rimei, cît și ambele cacofonii - deși prima nu e gravă, avînd în vedere că termenul "căci" e o conjuncție cît se poate de onorabilă a limbii române ecoliterare și nu numai.
vorba unui distins coleg, s-auzim de lucruri fine -> sărmăluțe, gospodine. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-11-20 12:24:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Până la PS, cu mici excepții, poemul este bine realizat. Imagini inedite, percutante și originale. Frumosul poetic adevărat, ingenios și sincer.
De remarcat:
" N-am să-ți trimit din turnu-mi asediat, c-o pușcă,
Nici ura, nici trădarea prin gloanțe înapoi."
De fapt, la capitolul "foarte bine" poate fi citat tot poemul, evidfent până la PS. (O virgulă după "albii" cred că s-ar impune.)
După PS mai multe imperfecțiuni, dintre care una impardonabilă, fac deservicii poemului. "Dacă citești" "că cetatea" iar rima, "colb- alb" săracă în posibile variante, este adevărat, strică de-a dreptul!
Prin urmare, finalul, în opinia mea, mai trebuie lucrat.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2012-11-20 11:40:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Meserie. Si la unul si la celalalt. De-aia nu moare coana Ioropeea, taman de-aceea!
Kostanie, nesuferita dihanie. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2012-11-19 13:21:00 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
poate merge mai bine așa finalul, și eviți și cacofonia
Dar de citești aceste cuvinte despre mine,
Vei ști că fortăreața în colb s-a prăbușit,
Iar cînd s-a ridicat tot fumul din ruine,
Cum flutura pe pieptu-mi, steag alb tu ai găsit... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2012-11-19 12:24:41 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|