PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Prăbuşirea civilizaţiei occidentale - Cultură şi civilizaţie Text postat de Cristian Vasiliu http://vocal.blogspot.ro/2012/11/prabusirea-civilizatiei-occidentale.html?spref=fb Deoarece fiecare teoretician ce a încercat să aducă filozofia pe terenul istoriei şi antropologiei a pornit de la o interpretare proprie – uneori absolut originală – a conceptelor de cultură şi civilizaţie, s-a ajuns, în cele din urmă, la o confuzie prin diversitate. (Autorul unei „Istorii a culturii şi civilizaţiei” – Ovidiu Drimba – nota în introducerea sa că pentru termenii de cultură şi civilizaţie se cunosc nu mai puţin de 180 de definiţii (după C. Kluckhohn şi A. L. Kroeber)). Este nevoie de răbdare pentru a decela şi a reţine caracteristicile esenţiale – şi utile – ale acestor concepte dihotomice. Şi chiar dacă putea face acest lucru, din păcate nu este posibilă o clarificare definitivă fiindcă de fiecare dată definiţiile conceptelor au servit scopurilor şi viziunilor integratoare sau specifice ale autorilor ce au operat cu ele... Chiar şi pe parcursul acestui eseu se va ivi necesitatea folosirii sensurilor multiple ale cuvintelor cultură şi civilizaţie şi – mai mult decât atât - definirea unor noi sensuri. Dintre cele două cuvinte, cuvântul cultură a intrat cel mai devreme în vocabular. Îl regăsim la autorii latini în expresia „cultura a spiritului” – cultura animi, expresie preluată mai apoi în Renaştere în sensul la singular de îmbogăţire a spiritului. (Este încă foarte cunoscută şi utilizată sintagma om de cultură ce desemnează un om preocupat de valorile şi nevoile spirituale şi intelectuale). După ce marchizul de Mirabeau va introduce pentru prima dată în sec. XVIII (mai precis în 1756) cuvântul civilizaţie – de asemenea într-un sens la singular (drept standard de evaluare a societăţilor după gradul de stabilitate, educaţie şi urbanizare), dar şi într-unul pluralist (acela de arie culturală) – toţi filozofii francezi ce îl vor răspândi, până în zilele noastre, vor considera cultura o subdiviziune a civilizaţiei, ajungându-se – în extremis – la o identificare totală a culturii cu civilizaţia (dicţionarul enciclopedic „Quillet” din 1938 defineşte conceptul de civilizaţie ca „sinonim cultură”). Mult mai riguroşi şi mai dogmatici, autorii germani din sec. XIX – după ce preiau termenii – îi scindează şi aşează fie pe acelaşi nivel, fie pe nivele diferite. În ciuda separării, ei devin complementari, se influenţează reciproc, descriind un ideal uman colectiv de dezvoltare şi de împlinire. Astfel civilizaţia va desemna achiziţiile materiale ale unei societăţi, progresul tehnicilor şi instituţiilor ei, pe când cultura unei societăţi va însemna ansamblul creaţiilor sale spirituale şi ale trăsăturilor sale morale. (Ovidiu Drimba va da o definiţie exhaustivă celor doi termeni (anexa 1)). Aceasta distincţie şi inter-relaţie dintre cultură şi civilizaţie – clasică în Germania – va atinge paroxismul în lucrarea lui Oswald Spengler – Declinul Occidentului, unde termenul Kultur desemnează ansamblul şi manifestările unei societăţi considerate în desfăşurarea ei istorică, în vreme ce Zivilisation ar fi forma sclerozată pe care aceeaşi cultura o va îmbrăca în forma ei finală. (Ca o mică paranteză, încă din anii `20 Spengler considera că suntem martorii Iernii Civilizaţiei Faustiene – occidentale – Der Winter des faustischen Zivilisation) Pe lângă aceste două interpretări de bază, unul istoric – civilizaţia înţeleasă ca o istorie a unei culturi superioare – şi celălalt etnologic – civilizaţia şi/sau cultura desemnând un ansamblu de trăsături caracteristice pe care le prezintă o colectivitate umană unitară: limba, instituţii, obiceiuri, tehnici, credinţe, moduri de gândire –, sub influenţa lui Tonybee (şi a scolii antropologice americane – s-a răspândit şi un alt sens – un alt distinguo (cum îl numeşte Neagu Djuvara): civilizaţia ca cel mai mare ansamblu de culturi superioare. În acest context termenul cultura ar desemna acele societăţi care au conştiinţa că se diferenţiază de altele, indiferent de dimensiunea şi durata ei in timp. Deoarece – cum am mai spus – definiţiile asociate culturii şi civilizaţiei au mai mult valoare instrumentală (depinzând de contextul în care sunt folosite, nu voi respinge niciuna dintre ele. Voi încerca, în schimb, plecând de la aceste definiţii, să elaborez altele noi, mai clare în contextul temei alese: aceea de declin şi prăbuşire a Occidentului. Aveam nevoie atât de o interpretare istorică (determinism istoric) cât şi de una sociologică/etnologică/antropologică. Pentru cuvântul cultură vom înclina mai mult spre sensul sociologic/ etnologic/antropologic. Cultura ne apare astfel ca un produs al unei grupări umane, expresie a nevoii individuale de comunicare pe sine şi relaţionare în contextul conştientizării apartenenţei la un grup. Cultura ar avea astfel atât un rol de coeziune internă cât şi de diferenţiere externă faţă de alte culturi, iar produsul ei, obţinut prin sublimare culturală – expresie nemijlocită a spiritului acelei culturi – va fi desemnat tot prin termenul de cultură, deoarece va fi o materializare a aceleiaşi nevoi de comunicare pe sine şi relaţionare. (Cultura ca produs al culturii). Căutând urmele culturii în orice grup uman coagulat putem extrage unele dintre caracteristicile ei principale: - criteriul de apartenenţă, - identitatea pe care o oferă, - comunicarea (limba, formule de salut, comunicarea nonverbală, etc…), „Cultura înseamnă comunicare, iar comunicarea înseamnă cultură” - Edward Hall – a se vedea si anexa 2 - ierarhia - cosmogonia - locaţia în care au se petrec interacţiunile culturale - emblema - simbolul/simbolurile - codul vestimentar - legile – atâta vreme cât aceste legi reglementează şi determină un comportament social (uneori chiar şi ierarhia) Având la îndemână aceste elemente de identificare a culturilor, putem ajunge la următoarele concluzii: 1. Există în cadrul civilizaţiilor actuale (în special în cadrul civilizaţiei occidentale) mai multe tipuri de culturi, dintre care am putea enumera: - cultura de tip etnic/naţional – de exemplu: Cultura românilor - cultura de tip religios – de exemplu cultura creştin-ortodoxă - cultura de tip corporatist sau instituţional (uneori transnaţională cum ar fi, de exemplu, cultura unei companii multinaţionale) - cultura de tip politic – de exemplu: cultura partidului naţional-liberal - cultura de tip social – de exemplu: cultura milionarilor romani - cultura de tip sportiv – de exemplu: cultura clubului Steaua - cultura de tip familial – de exemplu: cultura familiei Popescu - cultura de tip militar – de exemplu: cultura armatei romane - altele (însumând culturile ce nu se pot încadra într-o tipologie anume) – de exemplu: cultura homosexualilor 2. Un individ poate aparţine uneia sau mai multor culturi, ceea ce îi crează mai multe identităţi. Exemplu: un individ poate fi – în acelaşi timp! – român, creştin-ortodox, angajat al unei firme, liberal, soţ şi – de ce nu? – stelist. Nu este însă mai puţin adevărat că nu poate exista decât o cultură primară care să capteze total un individ. Celelalte culturi în care este integrat – parţial – le denumesc culturi secundare. Deoarece cultura – în sensul oferit mai sus – este definita (şi) prin comunicarea şi prin ierarhia ce se stabileşte între indivizi, nu există culturi individuale, însă orice grupare de indivizi – cu doi sau mai mulţi membri – cu interese comune, pot dezvolta o cultură. Şi poate cel mai clar exemplu – deoarece putem identifica în el toate elementele ce descriu o cultură – este cultura de tip familial: regăsim criteriul de apartenenţă – căsătoria civilă şi cununia religioasă – ce stabileşte o identitate clară: soţ-soţie, în teorie cu drepturi şi responsabilităţi egale (este vorba totuşi de o familie occidentală!), cu valori comune fie de ordin material (casă, maşină, terenul, economiile), fie de ordin spiritual (dragostea reciprocă, grija faţa de copil/copii, suportul dat părinţilor în vârstă) într-un spaţiu relativ restrâns denumit generic cămin. În majoritatea cazurilor există şi o cosmogonie a acestei culturi – ce face obiectul unui cult – prima întâlnire, declaraţia de dragoste, cererea în căsătorie, căsătoria propriu-zisă, primul copil, etc..., iar emblema acestei culturi este tocmai inelul care certifică aderarea la respectiva cultură (şi la valorile ei). Odată cu recunoaşterea existenţei tuturor culturilor (mai mici sau mai mari) dintr-o civilizaţie, ne apar ca evidente fenomene negative precum aculturarea - „procesul prin care indivizii/grupurile de indivizi care intră în contact direct sunt atraşi treptat de sistemul de valori şi practici ale unuia sau altuia dintre indivizi/grupuri” [Redfield, Linton şi Herskovits 1936, p. 149 apud Şerbănescu, p. 276], şocul cultural – „incapacitate temporară de comunicare” [Şerbănescu, p. 273] apărută în momentul în care un individ aparţinând unei culturi este plantat în mijlocul altei culturi – sau alienarea culturală – „ce se manifestă printr-un proces de devalorizare a culturii gazdă şi dorinţa de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimente de marginalizare socială, frustrare, furie” [Şerbănescu, p. 279]” – , fenomene ce stau la baza oboselii (şi – de ce nu? – a bolilor psihice) resimţite de către membrii acestor culturi. Valori diferite – uneori contradictorii – promovate de culturi diferite la care uneori individul este obligat – sau se consideră obligat – să adere, pot provoca adevărate drame individuale; drame care adunate dau la nivel macroscopic măsura sclerozei nu doar a unei anumite culturi – ci şi a civilizaţiei însăşi. De aceea studiul prăbuşirii civilizaţiei occidentale – ce înglobează o bună parte a acestor culturi – trebuie să includă şi studiul acestor fenomene culturale corozive. Vezi anexa 3 – Neagu Djuvara despre acelaşi subiect. (Notă: unul dintre tipurile de culturi ce tind – în contextul globalizării – să devină transnaţionale şi îşi câştigă din ce in ce mai mulţi membri este cultura corporatistă. Prin procese subtile sau agresive de aculturare – denumite de cele mai multe ori team-buildinguri – încearcă – şi reuşesc – să spargă barierele născute de diferenţele de naţionalitate/etnie, dar şi să îndepărteze indivizii de valorile altor culturi minore – cum ar fi de exemplu cultura familială de care aceştia aparţin. Ia naştere astfel un tip nou – blamat în general – prizonier al unui limbaj de lemn – feedback, valuable imput, etc -, îmbrăcat ce cele mai multe ori business sau casual business, respectând cu religiozitate ierarhia şef-subaltern, ce se simte „ca acasă” în locul în care îşi desfăşoară activitatea; un individ la care cultura primară este cultura corporatistă. Compania care l-a angajat poate beneficia astfel de loialitatea sa aproape totală, deoarece individul/angajatul ajunge să adopte valorile companiei – de exemplu: profesionalism, etc… – şi îşi identifică evoluţia sa personală cu evoluţia şi câştigul companiei.) Dacă cultura este o expresie a spiritului, a comunicării de sine şi relaţionării în cadrul unui grup, civilizaţia – într-un prim sens! – ar fi o expresie materială care susţine existenţa culturii (vezi anexa 1). În principal putem asocia civilizaţia tehnologiei (în sensul ei larg) ce răspunde nevoilor umane: transportul, construcţiile, comunicaţia, alimentaţia, etc.., şi organizării instituţionale – economia, administraţia, legislaţia, politica, etc… – , eliberând-o de sensul ei umanist din sec. XVIII. Studiind în special cultura occidentală (sumă a culturilor din spaţiul denumit Occident) putem concluziona că pentru mai multe culturi este posibilă coabitarea cu o civilizaţie asemănătoare câtă vreme tehnologia şi organizarea instituţională este o experienţă mult mai impersonală decât cultura si mai uşor de însuşit. „Cultura răspunde existenţei umane întru mister şi relevare, iar civilizaţia răspunde exigenţei întru conservare şi securitate” spune Oswald Spengler şi putem îmbrăţişa aceasta sinteză cu rezerva că cele două moduri de agregare ale realităţii umane nu se succed una alteia – aşa cum susţine autorul – ci mai degrabă coexistă şi se influențează reciproc. (Este uneori greu de stabilit unde se termină cultura şi unde începe civilizaţia, după cum este greu de stabilit – de cele mai multe ori – unde se termină frumosul şi unde începe utilul). Acestui ansamblu provenit din inter-acţiunea culturii(lor) şi a civilizaţiei – definite mai sus – îi lipseşte însă dimensiunea istorică, atât de necesara recunoaşterii unor tipare (ce pot dezvălui trecutul, pot explica prezentul şi pot prezice viitorul). Iată de ce propun încă o definiţie pentru civilizaţie. Civilizaţia – într-un al doilea sens: sensul integrator – delimitează temporal şi spaţial perioada şi respectiv arealul în care s-au manifestat diverse culturi cu un grad similar de civilizaţie. (Civilizaţia ca produs al unei civilizaţii). Nu este în cele din urmă decât o reinterpretare mai riguroasă a definiţiei propuse de către istoricul Neagu Djuvara – civilizaţia „considerată ca o mare unitate a Istoriei, delimitată în spaţiu şi timp” şi la acest înţeles al cuvântului fac referire când vorbesc despre prăbuşirea civilizaţiei occidentale… Dacă pentru termenul cultură nou introdus am putut da o definiţie exactă (susţinută cu exemple de culturi) in cazul civilizaţiei – în sensul ei integrator – este greu de aplicat definiţia pentru a delimita istoria şi graniţele acestor unităţi (culturii şi civilizaţie) numite civilizaţii. Şi cu atât mai greu de stabilit este care dintre culturile pe care aceste civilizaţii le-au înglobat a fost cultura ce le-a marcat şi le-a diferenţiat de celelalte. Acceptăm (mai mult empiric) existenţa a 12 mari civilizaţii (Neagu Djuvara): - civilizaţia egipteană - civilizaţia babiloniană - civilizaţia cretană - civilizaţia elenică sau greco-romană - civilizaţia bizantină - civilizaţia arabă sau islamică - civilizaţia indiană - civilizaţia chineză sau extrem-orientală - civilizaţiile precolumbiene Anexa 1 sursa: Istoria culturii şi civilizaţiei de Ovidiu Drimba „Civilizaţia înseamnă totalitatea mijloacelor cu care omul se adaptează mediului (fizic şi social), reuşind să-l supună şi să-l transforme, să-l organizeze şi să i se integreze. Tot ceea ce aparţine orizontului satisfacerii nevoilor materiale, confortului şi securităţii, înseamnă „civilizaţie”. În sfera ei, prin excelenţă de natură utilitara intră capitolele: alimentaţie, locuinţă, îmbrăcămintea (nu însă şi podoabele), construcţiile publice şi mijloacele de comunicaţie, tehnologia în general, activităţile economice şi administrative, organizarea socială, politică, militară şi juridică. De asemenea, educaţia şi învăţământul – dar în măsura în care aceste procese răspund exigentelor vieţii practice.” „Cultura: include în sfera ei atitudinile, actele şi operele limitate – ca geneză, intenţie, motivare şi finalitate – domeniul spiritului şi al intelectului. Opera, actul şi omul de cultură urmăresc satisfacerea nevoilor spirituale şi intelectuale; revelarea de sine, descoperirea necunoscutului, explicaţia misterului şi plăcerea frumosului. Iar în raporturile cu natura, cu omul, cu societatea, urmăresc stabilirea, nu a unor relaţii practice, utilitare, sau de instrumentalizare a unuia către celalalt, ci a unei relaţii de comunicare, de căutare, de regăsire în celălalt. În felul acesta în sfera culturii intră: datinile şi obiceiurile, credinţele şi practicile religioase, ornamentele şi divertismentele, operele de ştiinţă, filozofie, literatură şi muzică, arhitectură, pictură, sculptură şi artele decorative sau aplicate.” Anexa 2: sursa „http://mihaicristina.blogspot.ro/2010/05/reactia-indivizilor-la-socul-cultural.html” „Conceptele de comunicare şi cultură sunt inseparabile. Comunicarea, ca interacţiune socială, este procesul prin care indivizii din aceeaşi cultură sau din culturi diferite îşi transmit reciproc mesaje. Întregul proces este influenţat de cultura căreia îi aparţin deopotrivă emiţătorii şi receptorii. Cum, când, unde, în ce fel, prin ce mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultura fiecăruia” Anexa 3 sursa: Civilizaţii şi tipare istorice – Un studiu comparat al civilizaţiilor de Neagu Djuvara “În umbra civilizaţiei majore, înainte ca acestea să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasma incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna şi pentru toţi. În viaţa popoarelor, ca şi în toată Creaţiunea, ceea ce izbeşte cel mai mult şi scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiaţi şi aparţin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenităţii lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul Antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic şi Peru? Şi cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufaşă, care de veacuri îşi întinde dominaţia asupra neamurilor şi lucrurilor toate, nu va cădea şi ea, odată, în toropeală şi apatie?” Bibliografie: 1. Civilizatii si tipare istorice – Un studiu comparat al civilizatiilor de Neagu Djuvara 2. http://mihaicristina.blogspot.ro/2010/05/reactia-indivizilor-la-socul-cultural.html 3. Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale de Samuel P. Huntington 4. Istoria culturii si civilizatiei de Ovidiu Drimba 5. http://adriataras.blogspot.ro/search/label/cultura%20si%20civilizatie 6. http://adriataras.blogspot.ro/2007/10/cultura-si-civilizatie-ii.html 7. Urmatorii 100 de ani – de George Friedman 8. Istoria lumii de Cyntia Stokes Brown 9. Declinul Occidentului de Oswald Spengler Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Bine, domnule Kosta. Acum linistiti-va! Beti un pahar cu apa si relaxati-va. Nu va enervati, ca viata e scurta si nu merita traita cu ura. Luati o revista si cultivati-va, invatati sa cititi ce scrie langa poza si cautati sa va tineti manile ocupate cu revista. Niciodata nu este prea tarziu sa scapati de viciile care v-au distrus viata si reputatia.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-14 12:58:31               Afeu, cosorul mosului, tot ai priceput si tu cate ceva: ti-ai adus aminte de copilarie! Cu putin efort te pot ajuta sa-ti amintesti chiar de perioada de dinainte de copilarie, capisci? Nu mai face pe inteligentul, pe unii chiar nu-i prinde postura asta. Fii linistit! Base vegheaza la bunastarea ta, indiferent cum arati!   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-14 08:21:28               No, pai zi-i asa, nu ne fierbe! :)   Postat de catre General Motors la data de 2012-11-14 06:51:29               Reiau: Acest articol este doar o introducere intr-un eseu cu un subiect ambitios. Voi cauta sa aduc dovezi ale prabusirii civilizatiei occidentale din diverse perspective. O continuare se gaseste aici: http://vocal.blogspot.ro/2012/10/declinul-si-prabusirea-civilizatiei.html (nu am publicat-o pana acum fiindca este mai complicat de inserat imagini in europeea) Va urma... Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-14 00:01:45               Nu vad nicio legatura intre titlu si continut. Sa inteleg ca urmeaza si partile a doua, a treia, etc? Dealtfel textul e destul de bine documentat, dar pare doar o mica introducere la un text care va sa vina. Un text care sa explice punct cu punct de ce si cum se va prabusi civilizatia occidentala. Asa ca intrebarea lui Andrei Florian din primul comentariu se justifica pe undeva.   Postat de catre General Motors la data de 2012-11-13 23:45:25               M-ai convins, esti varza! Aveam in sat un nebun, Marin, care injura pe toata lumea. Asa a si murit, injurand. Il intrebai de vorba, se uita la tine lung ca si cum ar judeca adanc, apoi incepea sa injure ca un birjar invocand toate rudele posibile. Toata lumea se amuza pe seama lui si il puneau sa isi dea cu parerea despre Ceausescu. Invariabil, nebunul satului incepea sa injure si nu se oprea decat daca i se servea o bere. Se spune ca, intr-o zi, aflat intr-o inspectie, un secretar de partid venit de la sector a dat nas in nas cu el. Secretarul tocmai coborase din masina si, neatent, calcase intr-o mare si proaspata balega. Nervos, bolsevicul a inceput sa injure mai abitir decat Marin al nostru. Nedumerit, Marin l-a lasat sa isi termine repertoriul, iar la final, calm, l-ar fi intrebat; "Iti dau o bere?" Domnule Kosta, va place berea?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 20:53:42               Neuronul tau? fereasca sfantul! Nu vreau SA MI SE FACA LIMBA ELICE! Stii tu pe unde! Hotarat lucru, daca tu ai inteles din ceea ce ti-am scris ca eu as fi misogin, daca atata poti, e clar! Bibilica e campion la concursul de creier! Mai , aplaudacule, ti-am spus clar, cu subiect si predicat: scrie ceva, un text de care sa nu ne fie jena sau scarba si mai stam de vorba. Pana atunci, busuiocul mosului, cata de intelege ce ti se intampla. Incet, cu sfiala, cu respect si uitand, macar o clipa, cat te rogi sincer, de idolul la care te inchini, stii tu cine. Capisci?   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 20:02:04               Desi nu sunt expert in materie, parerea mea este ca civilizatia occidentala nu numai ca nu se prabuseste dar cunoaste o raspandire globala cum nimeni nu banuia ca va cunoaste nici macar acum 30 de ani. Revolutia technologica in telecomunicatii a facut posibila aceasta raspandire a civilizatiei occidentale pe tot globul. Am vazut de curand intr-un interviu pe un renumit pianist chinez care spunea ca in China 80 de milioane de copii studiaza pianul. India este o tara vorbitoare de Limba Engleza, care apartine culturii si civilizatiei occidentale. China a renuntat la tunicile maoiste, japonezele au renuntat la chimonouri in favoarea modei occidentale. Oswald Spengler, daca ar traii acum, probabil ca si-ar intitula cartea nu Declinul Occidentului ci Globalizarea Occidentului iar continutul ei nu ar fi chiar asa de pesimist.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2012-11-13 18:17:38               Luati neuronul meu, daca simtiti nevoia. Macar cat sa vedeti ce mult va ajuta la exprimare, ca poate va decideti sa va luati si dumneavoastra unul. Macar pentru ocaziile cand simtiti impulsuri sexuale tarzii si nu stiti ce sa faceti cu ele.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:39:11               Hai cu curaj, domnule Kosta, aratati ca stiti si altceva decat sa injurati ca un intelectual de piata Rahova. Adunati-va si incercati sa fiti coerent.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:34:57               Domnule Kosta, sunteti si misogin? :))) Pentru ca sunt generos si pentru ca vreau sa demonstrez ca am inclinatie spre dialog, va rog sa imi explicati ce nu pot sa pricep eu din ceea ce a scris domnul Cristian Vasiliu si ati priceput dumneavoastra. Daca nu reusiti sa rezumati intr-o fraza, doua, nu va mai chinuiti inutil. Deja ati umplut atmosfera de emanatii, ar fi prea mult.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 16:13:07               Si, inca CEVA, Afeule: batran e poate tatal dumitale! Eu ti-as mai putea , ti-am mai explicat, face inca un fratior, dar mi-e teama ca ar iesi ca tine si nu ma risc. Asta nu e injuratura de mama ci o replica in stilul tau. De ce nu iti vezi tu de "ce-are ursu-n loc de mana TV?" Acolo, poate, chiar vei fi fiind necesar si la locul tau. Aici bruiezi, dar o faci neprofesionist. Lasa-ne!   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 16:04:21               Af, tu esti ingrozitor de singur, adica, de fapt, singurul care n-a observat cat e de atipic intr-un loc in care oamenii chiar au ce cauta: produc, adica, literatura! Tu produci doar vant din gura. Si mai faci ceva, ce-am zis eu mai jos. Nu-i nimic, tot faci ceva, nu? Intelegi ca esti alaturea cu drumul? Pricepi de ce nu vei afla decat tarziu, mult prea tarziu, ce-i cu tine pe lume? Daca nu, nu si gata, culca-te la loc! eu nu-ti mai explic, pricepi greu si uiti repede, adica esti, intr-un fel, de genul feminin. Numai femeilor trebuie sa li se... repete! Sanatate mintala iti doresc si spor de umbra pentru neuronul supravoltat.   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 16:00:17               băi distinse gheorghiţă, gogoşar murat, am presupus că-i limpede, chiar şi pentru tine, că traducerea e din engleză, da uite că te-am nimerit într-una din zilele alea cînd te joci dimineaţa cu iq-ul în oala de noapte, şi-l uiţi acolo. în rest, ce să zic, bine că nu-l mai pomenişi pe răposatul tomozei. să ai o zi pe gustul matale, fragedă şi moale...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-13 15:27:00               nu mă nebuni, fane! amu începi să translatezi şi să navighezi şi prin limba scalzilor, te dai beowulf cu lira pă schinare, wiking cu operă-n devenire. pt conformitate e Tomas Gösta Tranströmer (pronunțat [ˌtʊmːas ˈtɹɑːnstɹœməɹ cu T mare, sa şi ăstuia îi arăţi vădit dispreţ. că doar ce... mai potrivită atitudine sub un text de cultură să te-arăţi cult şi spiritual în ofuscări barbotate, ca rachiu-n mălegane consemnînd despre antecomentatori încondeiaţi mai jos: ", aplauzele xeroxate ale celor 2 comentatori de/din subsol, pot fi seducătoare, dar asta doar dacă uiţi că nu-s decît doi moşneguţi nostalgici, drept e, simpatici, colecţionari de esenţe rare: primul, expert fizionomist şef în retragere, al doilea, veteran adevărat - din păcate, în prezent şoim al pieţelor care, după cum singur mărturiseşte, şi-a montat o pereche de şenile de T35 la căruciorul de gogoşari şi se dă armata a 13-a.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-11-13 14:52:01               @Radu http://www.polirom.ro/catalog/autori/transtromer-tomas/   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-13 14:49:49               @Andrei, Kosta si latunski: Acest articol este doar o introducere intr-un eseu cu un subiect ambitios. Voi cauta sa aduc dovezi ale prabusirii civilizatiei occidentale din diverse perspective. O continuare se gaseste aici: http://vocal.blogspot.ro/2012/10/declinul-si-prabusirea-civilizatiei.html (nu am publicat-o pana acum fiindca este mai complicat de inserat imagini in europeea) @Radu Stefanescu... Frumoasa poezie, maestre. Am sa-l caut pe acest Transtromer... :) Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2012-11-13 14:40:02               ştiu eu ce să zic, maestre? mă gîndesc că europa pute încă de istorie şi cultură. printre altele, eşti poet, şi nu uita, nobelul de anul trecut pentru literatură l-a luat un suedez pe nume transtromer*, refuzat ani de-a rîndul tocmai d-aia... să nu vină alde recheşan să zică ete, bre, şi-au dat nobelu între ei. fără prea mare legătură cu subiectul, mai întreabă-te ce maşină conduci, ce bere bei, unde călătoreşti sau unde lucrezi, şi dacă nu cumva ai prefera o dacie model 72 şi un post de programator şef la novosibirsk. nu ştiu dacă iphone-ul de pe care ai postat e nokia, sau nu cumva samsung, caz în care tot ce-am spus mai sus, evident, cade - nu numai fiindcă excepţia confirmă regula, ci şi fiindcă asta nu ţine de cultură, ci de tehnolgie - unealta diavolului. acu serios, la urma urmei, aplauzele xeroxate ale celor 2 comentatori de/din subsol, pot fi seducătoare, dar asta doar dacă uiţi că nu-s decît doi moşneguţi nostalgici, drept e, simpatici, colecţionari de esenţe rare: primul, expert fizionomist şef în retragere, al doilea, veteran adevărat - din păcate, în prezent şoim al pieţelor care, după cum singur mărturiseşte, şi-a montat o pereche de şenile de T35 la căruciorul de gogoşari şi se dă armata a 13-a. eşti tînăr, Cristi. * pentru tine, o mostră (traducerea, cu erori cu tot, îmi aparţine) Casa albastră (tomas transtromer) E o noapte cu soare orbitor. Stau în pădure şi-mi văd casa cu pereţi albaştri, înceţoşaţi. E ca şi cum aş fi murit de curînd, şi acum aş privi-o din altă perspectivă. A rezistat mai mult de 80 ani. Lemnul a fost impregnat, de patru ori cu bucurie, de trei ori cu tristeţe. De cîte ori moare un locatar, casa e revopsită. Cel plecat face asta singur, pe dinăuntru, cu o pensulă. De partea cealaltă e cîmp deschis. Cîndva, o grădină, acum buruieni. Ocean încremenit de buruieni, pagode de buruieni, o carte deschisă, upanişade de buruieni, o flotă a vikingilor, cu lănci şi capete de dragon, un imperiu de buruieni. Peste grădină flutură umbra unui bumerang, aruncat iar şi iar, se spune, de cineva care a locuit aici odinioară, cu multă vreme înaintea mea. Aproape un copil. De la el vine un impuls, un gînd, o voinţă: "creează... desenează...". Spre a-şi elibera, cîndva, destinul. Casa e desenată copilăreşte. O copilărie care a mers înainte fiindcă unul dintre locatari a renunţat prematur la obligaţia de-a copilări. Deschide uşile, intră! Înăuntru, neliniştea locuieşte în tavan, iar pacea în pereţi. Deasupra patului se află o pictură naivă reprezentînd o navă cu cu 17 pînze, pe o mare tulburată de vîntul pe care rama aurită nu l-a putut subjuga. Aici timpul curge altfel. Aici te afli înaintea răscrucilor, a alegerilor irevocabile. Sunt recunoscător pentru viaţa asta! Şi totuşi îmi lipsesc alternativele. Fiindcă schiţele vor să prindă viaţă. Departe pe apă, zgomotul unui motor lărgeşte orizontul nopţii de vară. În marile lentile ale ceţii, bucurie şi tristeţe cresc la fel. De fapt nu ştim asta, doar o simţim: viaţa noastră, şi o navă soră plutind pe o rută complet diferită. În timp ce soarele arde în spatele insulelor.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-11-13 14:04:15               Domnule Kosta, urata trebuie sa fie batranetea dusa in mod singuratic, fara un suflet care sa te aprecieze, fara pic de afectiune, fara nicio glorie.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 12:36:23               Domnule L.C., va astept, dar nu pricep de ce trebuie sa imi pazesc spatele si ceasul. Civilizatia aia nu a mai progresat chiar deloc? Astept comentariul lui Cristian Vasiliu, pentru ca vreau sa stiu ce urmeaza dupa caderea civilizatiei occidentale. Vreau sa stiu ce urmeaza sa ii ia locul. Despre putrefactia occidentala si de moartea acestora aud inca de pe vremea cand eram copil. Norocul meu a fost ca am avut profesori exceptionali si, cand imi povesteau despre putrefactia civilizatiilor occidentale, obisnuiau sa dea exemple din cultura lor cinematografica, muzicala, literara, etc. Poate ca civilizatiile occidentale se prabusesc,mor si nu isi dau seama, dar mirosul putrefactiei vine dintr-o cu totul alta directie.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 12:17:40               Kosta, ne-a întrebat cineva pe noi: Bă, vreţi în UE? Că pe tata l-a întrebat la colectivizare. Şi a zis: Da, lăsaţi-mă în pace! A mai zis ceva, da' nu-i eco...   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-13 12:12:44               Nu se putea ca un text de o asa de pregnanta semnificatie, realizat cu mijloacele cercetarii stiintifice, sa trezeasca atotstiitorului gafeu decat o reactie pe masura neuronului sau singuratic. Pentru el, tot ceea ce nu este limba prelinsa pe un anume dos este lipsit de valoare si de semnificatie. Ati observat ce repede se da de gol? Lasati-l asa, se pedepseste singur.   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 11:19:38               Cultura si civilizatia europeana se termina exact in momentul in care, din ratiuni poate chiar extra-europene, apare in scena mult trambitata si suspect de repede acceptata UE! Din acel moment, caracteristici definitorii ale acestui concept se dilueaza in colectivismul prost inteles si prost aplicat in practica. Tot ceea ce pleaca, in materie de organizare, de la principii colectiviste sau, si mai rau, egalitariste, este eronat din start si mai devreme sau mai tarziu isi va gasi locul la cosul de gunoi al istoriei. Restul e vrajeala masonica, de proasta speta, neconvingatoare decat pentru spiritele inguste, pentru cei care nu vad distrugerea pe care orice fel de colectivism o produce unor entitati constituite de veacuri sau de milenii si care au functionat asa, impecabil, in baza unor principii hulite acum. S-auzim de lucruri fine.   Postat de catre sters sters la data de 2012-11-13 11:13:48               Un articol impecabil, documentat, care susţine şi punctul meu de vedere ( eu doar percep fenomenul, nu pot să mă şi exprim!). Aşa, şi? Aşa că, A.F.! Că-i fi tu un exponent al culturii occidentale şi-ţi pare rău de dispariţia ei. Şi-o să te simţi aşa cum te-ai simţit cînd a dispărut Imperiul Roman. Că, ce mai face bunicul tău, patricianul şi senatorul? Vezi că stau la intersecţie popoare şi culturi tinere: evenci, buriaţi, ceceni, kirkizi etc. Şi-n urma lor, chinezii. Dar înainte de asta, vin eu de la Tiraspol, cu tancul. Păzeşte-ţi spatele! ***   Postat de catre latunski criticul la data de 2012-11-13 11:03:13               Asa, si?   Postat de catre Andrei Florian la data de 2012-11-13 03:22:45	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE