|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ca un actor |
|
|
Text
postat de
boris marian |
|
|
Ca un actor pe-o scenă goală,
Eu joc un rol de care n-am habar,
În întuneric râsul, e cineva în sală
Care-nțelege totul pe dos? Allah Akbar,
Îi strig. Dar râde-ntr-una,
Ba e-ntr-un loc, în altul, nicăieri,
Eu mor, așa mi-e rolul și cutuma,
Se nalță catafalcul sus, în cer.
Ochiul meu este pictorul,
Ochiul meu este peisajul,
Ochiul meu ochitorul
Trimite mesajul, iar inima bate
Și bate întruna,
În plină tăcere moartea-i laguna,
Veneția toată, murindă
Din pricina inimii - unica strună,
Iar ochiul privește, tot el mă rescrie,
O lume trecută, plutinde sicrie.
Sunt protejatul stelelor, eu așa cred,
În timp ce stelele coboară, urcă într-un cerc,
De sunt iubit ori nu-s deloc,
Depinde doar de mine, nu de loc,
Visam cândva prințese, baronese,
Budoare cu parfumuri dense,
Azi, tinere frumoase și grăbite,
Diane crude, șahrezade, printre
Puzderia mașinilor mi-arată
Că n-am murit și n-am să mor
Vreodată.
Un pat din lemn de brad,
De fag, mi-e drag,
Un pat de fier, dar să privesc la cer,
Un pat ce luminează visele coșmaruri,
În beznă ochii mei, ca două faruri,
Iar iepurii copilăriei fug din drum,
Un strigăt ca-n pustiul Karakum,
Iar undeva, în stele, cuvintele
Gazele, un Univers pustiu?
Nu vreau să-l știu.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|