FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ca un actor
Text postat de boris marian

Ca un actor pe-o scenă goală,
Eu joc un rol de care n-am habar,
În întuneric – râsul, e cineva în sală
Care-nțelege totul pe dos? Allah Akbar,
Îi strig. Dar râde-ntr-una,
Ba e-ntr-un loc, în altul, nicăieri,
Eu mor, așa mi-e rolul și cutuma,
Se nalță catafalcul sus, în cer.


Ochiul meu este pictorul,
Ochiul meu este peisajul,
Ochiul meu – ochitorul
Trimite mesajul, iar inima bate
Și bate întruna,
În plină tăcere – moartea-i laguna,
Veneția toată, murindă
Din pricina inimii - unica strună,
Iar ochiul privește, tot el mă rescrie,
O lume trecută, plutinde sicrie.



Sunt protejatul stelelor, eu așa cred,
În timp ce stelele coboară, urcă într-un cerc,
De sunt iubit ori nu-s deloc,
Depinde doar de mine, nu de loc,
Visam cândva prințese, baronese,
Budoare cu parfumuri dense,
Azi, tinere frumoase și grăbite,
Diane crude, șahrezade, printre
Puzderia mașinilor mi-arată
Că n-am murit și n-am să mor
Vreodată.



Un pat din lemn de brad,
De fag, mi-e drag,
Un pat de fier, dar să privesc la cer,
Un pat ce luminează visele – coșmaruri,
În bezn㠖 ochii mei, ca două faruri,
Iar iepurii copilăriei fug din drum,
Un strigăt ca-n pustiul Karakum,
Iar undeva, în stele, cuvintele
Gazele, un Univers pustiu?
Nu vreau să-l știu.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE