|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nebun cap. 1 continuare |
|
|
Text
postat de
boris marian |
|
|
Nu sunt o pildă, nici de pildă. Urma în care timpul se-ndepărtează. Voi, descendenți, sânge în cleștar. Noi, lacomi și acum. Gust de cenușă? Ecou monstruos. Să-l văd eu pe William Shakespeare încolonat, între laghernici. Două sute de milioane. Treceam peste o râpă adâncă, mă întrebam, ce caut eu pe această bârnă mâncată de umezeală, gata să se rupă? Cercetarea de sine.
Să-ți pierzi vocea, abia atunci începi să gândești. O lumină aurie îmi pătrunde prin pleoape. Cineva îmi smulge corzile vocale. Nu putem lăsa mizeria să ne pătrundă în suflet. Adică - frica de moarte, ura față de semeni, minciuna. Am și eu multe chipuri, unele nu le cunosc nici eu. Mila nu mi s-a părut o virtute, deși multe fapte bune se nasc din milă. Dar ea umilește, chiar cuvântul conține milă. Țin mai mult la dreptate și la independență.
Mă risipesc, spun ca Rilke, timpul și moartea mă cheltuiesc.
Nu voi face teoria fumatului. Dar este o sinucidere lentă. Artistul știe cel mai bine ce înseamnă a te sinucide încet. Cu asta am încheiat teoria fumatului.
Și mai era o femeie nebună care se credea Fecioara și îl numea pe fratele ei mai mic, Yehoshua, adică Iisus și mergeau pe drumul Damascului, iar securiștii mișunau peste tot, prin aer, prin apă, de nu mai știai care este și care nu este .
Ca o criză de inimă se plimba frumoasa doamnă pe Calea Victoriei, aducerți perfuzorul, intubatorul, strigă un puști legat de stâlpul Primăriei de Roșu, telefonul mobil înghite continentele, simt palma ta mică în îmbrățișarea degetelor mele înghețate de emoție, peste oraș s-a tolănit toamna cea cu șolduri late, un zdrențăros cântă Concertul de vioară al lui Paganini, o criză de inimă în plus, ca la poker, patru inimi, calul se nalță din bronzul său, are testicule gigantice, dar tu treci , nepăsător ca o criză de inimă.
Deci , era odaliscă venită din Ioropa, s-a îndrăgostit de un irakian, acesta avea doar o nevastă, așa că gelozia fu mare. A alergat-o nevasta irakianului pe odalisca noastră de a făcut odalisca un prinț pe drum. Un prinț ce avea să ajungă soldat în armata Kenyei, apoi sclav la somalezi și apoi șomer în SUA. Asta e. Îți spun un cântecel să adormi zise Șahrezada , care era pe aproape. Că mintea nebunului, nici înțeleptul n-o întrece.
Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște,fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,nici strălucirea în ochii profesorului de Gând, ai grijă ce vorbești, îmi șoptește, te aud copiii și te spun lui nea Pește.Iar o idee este mai importantă decât o catedrală, spune spânul închinându-se pe ascuns, ferește-te să devii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii?Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbă gustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate,Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|