PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Harul şi parul (4) Text postat de Gheorghe Rechesan 4. Evenimentul culminant din scurta dar zbuciumată viaţă a falansterului a fost vizita în Scăieni a eminentului filolog, eseist, critic jurnalist şi poet Andorian Mihnea Buceanu. De cum află că maestrul literat de renume judeţean făcea un tur al podgoriilor prahovene, într-o excursie tematică ce-şi propunea să implementeze un ambiţios proiect regional numit " şoseaua vinului pe trei cărări", Ursache intră într-o stare de agitaţie ferventă şi constructivă. Puse să se văruie toate zidurile din paiantă ale stabilimentului, din proaspăt, cu var şi piatră vînătă, plantă cactuşi, migdali ba chiar şi curmali în localitate, umplu marginele drumului judeţean cu pancarte şi indicatoare cu inscripţia" spre falusterul liber al conştiinţei adevărate poetice, spre lăcaşul adevărului etern" ba recrută şi cîţiva recitatori şi rapsozi populari din rîndurile adepţilor săi, gata să-şi reverse simţirea într-o amplă serbare dedicată cuvîntului. Ornea se alătură şi el efortului obştesc aranjînd, prin relaţiile pe care le avea, să se asfalteze bucata de drum dintre Scăieni şi "faluster", cam 3-4 kilometri aţă, dar fiindcă drumarii se grăbiră şi turnară asfaltul direct în tină, fără să consolideze terenul cu balast şi piatră de munte, lucrarea se nărui chiar c-o zi înaintea inaugurării. Momentul mult aşteptat pică într-o marţi şi nu începu prea fericit. Dis-de-dimineaţă de dimineaţă se puse o ploaie cu bulbuci astfel că la pîrnzişor toate uliţele se transformară în canale iar haturile în eleştee cît cuprindeai cu ochii.Ursache nu se descurajă, făcu pe dracu' n patru şi rechiziţionă cinci bărci pneumatice de la ISG, le împodobi cu ramuri de salcie şi ghirlande de flori din ţiplă colorată şi hîrtie creponată, iar cînd coloana oficială pătrunse în centrul comunei, rulînd anevoie cu imala peste osiile autoturismelor, această flotilă improvizată îi ieşi dinainte celebrului oaspete. Buceanu deschise portiera jeep-ului său negru şi măsură îngrijorat întinderea de apă mocirloasă şi-atunci ca din lacu' Tiberiadei răsări o lectică purtată de patru haidamaci spătoşi, în cizme din cauciuc, nou, nouţe şi salopete bleu, iar mulţimea, strînsă în piaţa din faţa prămăriei, unii în baltă pînă la brîu, alţii cocoţaţi în plopii şi salcîmii care mărgineau uliţa, începu să scandeze cu entuziasm dubitabil: " Andorian apare, soarele răsare!" Purtat pe umeri, celebrul oaspete fu îmbarcat şi transportat cu pompă, în acordurile unui taraf pînă la destinaţie.În pragul falusterului îi ieşi dinainte însuşi Ursache care se ploconi adînc şi îi prezentă cu mîinile sale ofranda tradiţională, pîine de casă şi solniţa uzuală în timp ce corul falusterian intona un imn compus chiar de liderul lor, care suna cam aşa: "Noi am fost, uneori, prin iubire nomazi, Zei păgîni şi cuminţi intr-un templu cu brazi Dar n-am ştiut niciodată, dimineaţa, in zori, Să urcăm in căruţa cu soare şi flori... N-am ştiut să purtăm cu sărutul poveri, E pustiu şi inchis orice drum către ieri. Ai plecat cu un tren, rătăceşti cu o mie Din gară pustie, în gară pustie. N-am putut sa rămîn la peron, părăsit, Şi-am urcat într-un tren care n-a mai venit... Cu tăcerea ai pus dinamita pe şine Şi gara de doi e toată ruine. Ştiu prea bine că plîngi cînd te uiţi înapoi Şi privesti cum se surpă curcubeul pe noi, Căci în lacrima mea, cea neplînsă vulgar, Te aştept surîzînd, ai plecat in zadar. Cu tine in braţe, chiar de-aş fi Dumnezeu, Genunchii să-i plec, rugăciune mereu... Răstignindu-te iar peste verdele crud Să orbesc, şi să tac, şi nimic să n-aud. Vino iar, te aşteaptă micuţa cabană Unde floare mi-ai fost şi-ai plecat ca o rană... Să urcăm iar, de mînă, cu lumina pe frunţi, Printre flăcări-săruturi, iar cărarea pe munţi. Către seară să mor chipul tău contemplînd, Prea destul am purtat o nălucă în gînd, Apoi, noaptea intreagă, fulgeraţi de fiori, Să urcam în căruţa cu soare şi flori. Să ne pierdem apoi către noi călători, Eu in tine să cînt, tu in mine să zbori, Să rămînem aşa, pe vecie nomazi, Zei păgîni şi cuminţi intr-un templu cu brazi... " * [ "Prin iubire nomazi" de V. Hurmuzache ] Maestrul ascultă, înăbuşindu-şi cu greu căscatul, toate cele opt strofe, apoi aplaudă convenţional, cu două deşte şi întrebă: " Ceva udeală n-aveţi, că mă luă o sfîrşeală la duoden?" Ca o vestală, ori muză a puţului Blanduziei, Violeta-Endora, ultima virgină din Scăieni apăru înţolită într-o tunică scurtuţă care de-abia îi acoperea şoldurile nurlii, îşi făcu loc prin mulţimea strînsă buluc şi-i prezentă un ulcior tradiţional. " Tohan, Dealu-Mare, Valea Călugărească, Drăgăşani?" întrebă Buceanu măsurînd-o din creştet pînă la tălpi, pofticios. " Nooo, se sclifosi juna, îi apă pură, energizată natural de la noi din puţişor!" " Eşti ţicnită, fetico, mîrîi augustul oaspete, vrei să m-otrăveşti?" Ursache îi făcu semn să dispară şi după ce-şi roti privirea peste cei prezenţi, făcu încă o plecăciune, îşi drese emoţionat glasul şi dădu drumul unui elaborat discurs: " Maestre, ne tremură toate cămările inimii de incomensurabila fericire de a vă avea oaspete într-un moment de răscruce...aţi descins aici, într-o locaţie încărcată de istorie, printre noi, cei umili şi umiliţ de vicisitudinile cotidiene, aţi intrat pe porţile împaratesti larg deschise,ca roua în iarbă, ca seva in muguri, ca nectaru-n albină, ca laptele netrucat în botul iedului…Poeţii de statura dvs nu ne pot inşela: primesc toate loviturile în suflet, ei nu le pot para cu pavăza trufiei şi, în consecinţa, au intotdeauna umilinţa şi orgoliul de a-şi purta rănile la vedere. Se vede de departe că nu scrieţi din ambiţie, vanitate ori orgoliu; scrieţi pentru sustinerea în seninul pur a punctului magic din care a fost detronat ,,eu” şi instaurata împărăţia veşnica a lui ,,Noi”, căci zadarnică ar fi credinţa si statornicia în ideea de Dragoste, dacă aceia care constituie obiectul ei absolut nu ar trăi concret in Absolut. Cuvintele pot fi fotografii credincioase ale sentimentelor, dar nu pot arăta partea umbrita a Adevărului: Inexprimabilul…dar m-am convins odată pentru totdeauna că domnia voastră puteti pune botniţă cuvîntului ,,imposibil”. Nu ştiu de ce dar, incercînd să aud tăcerea ciudată a versurilor pe care le-aţi creat cu atîta har, aud prefirîndu-se acordurile sublime ale unei misterioase orchestre… Iar a scrie nu inseamna doar a inveşmînta cuvintele în haine potrivite pentru a putea umbla cuvincioase prin lume.Se vede că nu permiteti Cuvîntului să evadeze pe hîrtie mai înainte de a-l trece prin toate vămile arderii de sine,înainte de a-l verifica dacă poseda într-adevăr paşaport pentru mai tîrziu. Poezie adevarată şi pentru Adevăr nu se poate scrie decît pipăind orb şi relevat cele două extreme ale simţirii umane:rîsul şi lacrima.Restul e surogat...." Buceanu căscă din nou, astupîndu-şi gura cu palma şi alungă un bîzoi bleu-metalic care dădea tîrcoale papionului său din velur galben-canar, dar oratorul continuă netulburat: " ....cuvintele trebuie să fie fotografii credincioase ale sentimentelor,dar nu ajunge numai atît să hoinăresti, să te pierzi şi să te regăseşti în largul fiinţei tale, dar e nevoie să te apuci de scris abia atunci cand bucuria sau durerea iţi vor sfîşia toate zăgazurile fiinţei şi sufletul nu se va mai simţi rob in temniţa cărnii. Abia atunci Adevărul işi va lua crucea in spate şi va trece dincolo de frontierele vocabularului, tu vei simti ca din varful peniţei stiloului tau se preling raze de lumina, iar semnatura ta va fi o cruce pe o fila intr-o Biblie universala. Ghemul cunoaşterii are o infinitate de capete. De oricare din ele vom apuca si vom incepe desfăşurarea, vom ajunge mai devreme sau mai tîrziu la capat, constatand cu uimire că ghemul a ramas intact...şii asta nu pentru ca nu ar exista cu adevarat un capăt. Aparentele sunt salvate datorita superficialitaţii noastre de perceptie.De fapt şi de drept de la facerea lumii şi pîna azi, specia umana desfaşoara la acest ghem si rezultatele sunt derizorii.Am cucerit Luna, dar la descoperirea tainelor care guverneaza strainul inaripat care salasluieste in noi ne-am impiedicat de tot felul de teorii si ipoteze şi am cazut cu foarte multa convingere în capcana codului genetic care nu ne dă flexibilitatea intrinsecă a...adică cum spune orice individ...cum ar veni...." Aici se poticni şi celălalt prinzînd prilejul îi tăie peroraţia întinzîndu-i mîna şi-apoi îmbrăţişîndu-l cu o cordialitatea vag diplomatică, nu degeaba spera sinecura unei reprezentanţe la nivel consular, barem în Leshoto sau Bangladesh. " Mulţumesc, prietene, cei asemeni ţie care văd şi simt sunt rari, se cern prin ciurul existenţialic al cotidianului, apar cînd nu te aştepţi dispar fără explicaţii, dar există, eu îi simt, îi recunosc prin capacitatea de a vibra netrucat şi îi respect implicit. Plecăciune pentru reflexivitate, speranţă, minunate cuvinte!" Falusterienii izbucniră în urale, bliţurile fotoreporterilor fulgerară în massa entuziastă şi cam asta a fost tot, Buceanu îşi reluă drumul prin puhoi înapoi la mijloacele de transport şi dispăru într-o trombă de stropi mocirloşi, fără alte manifestări festive sau vreun cuvînt de bun rămas. Ursache rămase ca prostit în pragul "falusterului, cu braţele atîrnînd, cu genunchii tremurînd şi o lacrimă mare prelingîndu-i-se uleioasă pe obraz. " Mare om, suflet imens", îngăimă repetat cu privirea cutreierînd zările umede, pîcloase. Ca orice societate utopică sau anarhică, declinul falusterului începu dinăuntru. Sătui de vorbe goale şi promisiuni deşarte, văzînd că sihăstrirea nu le aduce niciun folos, iar poezia şi adevărul niciun chilipir, unul cîte unul, discipolii părăsiră incinta fără explicaţii sau regrete, astfel că la o săptămînă-două de la trecerea meteorică a lui Buceanu printre ei, Ursache se trezi înconjurat doar de veteranii confreriei: ciobanul-adolescent Uţă, fierarul Buhoi şi exaltata Tanţa, care nu-şi găsea locul repetînd tuturor ce minune de om întîlnise în persoana lui. Pe urmă, ca-n orice dramă adevărată a unui personaj simbolic, interveni eternul feminin, "cherchez la femme", dacă vrei s-afli adevărul, iar în cazul de faţă ea era legitimă şi legalizată.Ofelia care nu se mai arătase prin bătătura lăcaşului de cînd cu asaltul călăraşilor apăru într-o seară, după scăpătat, gătită ca de nuntă, cu părul încreţit şi oxigenat, boită cu artă şi înţolită într-o rochiţă din mătase acrilat, vaporoasă şi îndrăzneţ decoltată. Mirosea a deodorant scump şi-şi atîrnase la gît şi-n urechi salba groasă şi cerceii de aur primiţi în dar de la soacră-sa. " Măi, bărbate, tu mă mai iubeşti pe mine, spune drept?" întrebă femeia sclifosindu-se şi lipindu-se de umărul lui. Ursache oftă prelung, de tresări şi o mîţă care lipăia caimac dintr-o cutie goală de conserve, sub o laviţă şi-i mărturisi: " În limitele umanului, Ofelio...tu nu vezi că harul nu-mi dă pace, că nu-mi mai aparţin şi timpul, fugit ireperabile tempus..." Ce-i făcu, ce-i descîntă ea n-a aflat nimeni, destul şi bine că a doua zi dimineaţă, cînd Uţă deschise poarta să-i aducă caş proaspăt pentru micul dejun, o găsi doar pe Tanţa în sala de ceremonii, îngenuncheată pe vatră şi turnîndu-şi literalmente cenuşă-n cap. Erau rămăşiţele arse ale scrierilor lui Ursache, rodul nopţilor sale de veghe, inclusiv manifestul său social elaborat într-un cod de conduită pentru discipoli. După ploile de toamnă se năruiră toate zidurile din paiantă, acoperişul şi îngrăditura din bulumaci, doar caprele se mai adăpostesc printre ruine cînd suflă crivăţul, şi astfel edificiul falustrian se topi în uitarea firească. Simbolul său, stîlpul din oţel în formă de mădular învîrtoşat fu recuperat de la fiare vechi de către patroana unui tractir destinat şoferii de cursă lungă şi se pare că-i aducea baftă şi-avea dever mare de cînd îl plantase la poartă. Niciun martor ocular nu află unde dispăruse Ursache. Deabia după un an, lelea Ofelia. conversînd într-o seară, peste uluci, c-o vecină, se confesă acesteia: " Şi uite-aşa, ţaţă, îi scosei lu' a meu haru' şi gărgăunii din cap!" " I-ai descîntat de farmece, i-ai scos mercurul, tantalul, vanadiul din oase, l-ai adormit cu zamă din măciulii de mac? Io aşa l-am domolit pe-al meu, primu' cînd îi căşună să plecăm şi noi în Italia, Spania, Benelux ca alţii...a dormit dus, pîn' ne-a expiratără viza şenghen!" " Ba nu, l-am scos pă dracu din el cu paru...am luat un retevei şi l-am otînjit pînă a picat lat...după aia am telefonat la unu-unu-doi şi-am anunţat o tentativă de suicid...ambulanţa o vinit în juma de oră, de mă şi mirai cîtă promptitudine la iei cu corupţia asta din sistemu' sanitar, şi l-or preluat adecvat'!" " Şi-acuma unde-i..că nu l-am mai văzut la obraz demultimşor, să tăt fie anu' ?" " Un' să fie... la loc ferit şi blagoslovit, în salon la Bălăceanca...să nu mă judece lumea prea aspru şi Dumnezău să mă ierte dacă te mint, da-i tare fericit...stă ziulica întreagă la căldurică şi scrie, de a umplut cinci caieturi groase, c-o sută de foi fiteşcare!" Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ai buba la neuron, fănele, asta îți poate confirma orice psihanalist onest: vorbești despre bărbăție, fiindcă te paște andropauza precoce, pomenești de nuri fiindcă le guști pe stînga în baie după ce culci pruncii, te dai inteligent de crapă mielina-n broască fiindcă ești impotent textual, nu ai mai scremut nicio parodie cît de cît hayoasă. sincer ți-o zic, poți ieși din blocaj printr-un tratament energic. aruncă revistele pt bărbați, citește și altceva decît Naum și Dimov, lasă drac piruetele printre poetese că e pierdere de vreme și reconstituie-te credibil, nu vezi că bei apă chioară și deversezi isudalme infantile...bon, nu e obligatoriu, poți mucegăi aici, cît mai te mai ține serverul să împărtășești lui dalde epigrantu și hurmuzachi & nea palton din experiența-i literară nics la pătrat, să-i defeți cu zoaie vioaie și inteligența de bagabond decrepit.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 19:18:23               bre nea gogu pintenogu, eu unul îţi pot pune un diagnostic pe baze ştiinţifice, doar citindu-ţi comentariile, şi pun pariu că nu-s singurul - din ce se vede-acilea, brîncă, limbrici, cufureală, gîlci, uscăciune-n vrej, pe scurt, hodorogeală... dar chestia clinic a mai nasoală e că, deşi eşti gălbejit şi şui ca un covrig cu mac uitat anu trecut pe tarabă-n piaţa lu matache, deşi ţuguiul ăla cu pretenţie de retevei şi consistenţa păpădiei nu-ţi mai poate fi găsit nici cu pompa de vid (cu toate că-ţi lăcrămează nonstop ca o cişmea), tînjeşti ca un ghiuj netrebnic la ţurcă proaspătă de muiere, zburdalnicule... [că tot ai închis comentariiile la 4, pardaiane...]   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2012-09-18 19:09:36               m-ați convins domnule Kosta,cine-s io să mă opun dorinței cititorilor, voi incerca să scriu”Ursachi se întoarce”! Gabi Resu, mulțumesc pt lecturare! ps. versurile citate sunt reale, scrise din păcate pt cititori, din inim creatorului de frumos, V.H.carele în loc să zică ”sărumîna, meștere, pt promovarea pă daiboj” intenționează să mă tîrască(nefericitul e legat la ochi ca și conița aia cu săbioul și alanța-n brîncă)în cremenal pe motiv de șifonare a imaginii!!!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-09-18 18:03:28               Curajosul care a infrant cu atata maiestrie fortele de represiune merita un destin de presedinte, ti-o spun pe sleau.   Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 16:10:14               A proposito, versurile alea de mai sus chiar sunt sau numai par scrise la misto?   Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 15:59:29               Io tot mai sper, asa ca prostul, c-ai sa-l scoti de la balamuc pe bietul vizionar, ca altfel n-ar mai avea povestea niciun chichirez, daca e s-o spun pe-a dreapta (si cine sunteti voi sa nu-mi dati voie?)se rupe farmecul, se duce dracului misterul, ca sa nu mai zic de fiorul interior, de spasme si de alte fantasme! Ofera-i, maestre, bietului "falusterian" un destin mai acatarii, merita, sa moara capra de la tren daca te mint, io asa simt! Ce sa-ti mai scriu ca sa te conving? Macar de-ar fi chemat-o Dalila, ca sa aiba toata povestea o aluzie credibila, dar asa? Sa fii invins, tu, barbat vizionar, de-o biata Ofelie oarecare? Pacat de sangele varsat. Nu te credeam in stare sa tradezi in asa hal tagma creatorilor, pe bune ti-o zic, nu e la misto! Cu oarecare tristete, Kostanu.   Postat de catre sters sters la data de 2012-09-18 15:58:30               Tablou in nuante ironice, cu efect ilariant. Bun condeiul, largiti sursa de inspiratie: mai sunt importante personaje contemporane care ar merita literaturizate in acelasi stil.   Postat de catre Gabi Resu la data de 2012-09-18 15:42:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE