|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă despart senin |
|
|
Text
postat de
Adrian Munteanu |
|
|
Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme,
Între-austere ziduri de cetate,
O mamă, tatăl, sora sau un frate,
Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme.
Iar porțile rămân desferecate.
Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme
Pustiitor, dar nimeni nu se teme.
Strigați au fost și nu se vor abate.
N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare.
Rămân așa, pierdut și trist, dar demn
Și mă despart senin, chiar dacă doare,
De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn.
Căci nici un loc din lumea pieritoare
Nu e al morții, ci al vieții semn.
14 aprilie, 2012
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile, la toate acestea las timpul sa reflecteze frumos, asa cum simt acum. Mai mult nu cred ca am ce sa comentez. Dar dupa ani in care m-am izbit, ca de un zid, de indiferenta sau suficienta unora, inregimentati in minuscule grupulete contemporane, dintre acei care se premiaza singuri intre ei si isi spun ca sunt purtatorii noului, revoltati chiar numai la atingerea unor reverberatii legate de castiguri anterioare, cu scarba si dezgust,unii dintre aceia care razbat in clasamente confectionate tot de ai lor, acum a venit si vremea mea. E clar ca in afara granitelor, alta e impresia, iar confectionarile sterile, nascute doar pentru o mana de "initiati" fara emotie si armonie in vene, mor chiar in clipa in care s-au nascut. Da, las la o parte falsa modestie si ma bucur ca sunt singurul roman si unul dintre cei trei din Europa, chemat la masa premiantilor Targului International de Carte de la Milano. Acum va fi mai greu sa dea cu piatra sau sa ma priveasca cu suficienta. Probabil ar trebui sa se intample fenomenul invers, daca nu as avea, insa, inca o doza de bun simt. Mai avem mute de spus si de facut. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2012-04-16 15:46:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriane, lasa modestia pentru altii
Si, nu fi deloc mirat,: abia azi te-ai intalnit cu mine.. {De Paste, i-am dat mosului meu liber
}
Crede-ma, sunt prea multi care patrund prin efractie la altarul iubirii vesnice, pentru a-L
rastigni pe insusi Dumnezeu pe crucea celei mai crase banalitati.
Eu insumi, am adeseori impresia ca, un hot, imi intra tiptil, pe furis, in sufletul meu, si-mi
fura Adevaratele Cuvinte, pitulandu-se cu o diabolica perversitate pe fundul propriei mele
calimari, facandu-ma sa-mi adap stiloul cu cerneala sterila, si sa astern pe hartie surogat de cer albastru
Am consumat atat de mult surogat de cafea, surogat de adevar si dreptate, surogat de democratie si libertate, surogat de cinste si corectitudine, incat, in fata nechezolului literar-
care, din pacate, se practica cu nonsalanta, pe scara larga si la toate nivelele si in perioada
postrevolutionara simt ca fac, fizic, alergie.
Asa cum Dumnezeu a zugravit Voronetul cu tot albastrul care i-a prisosit la zugravirea
cerului, asa incearca si tu sa zugravesti biserica adevaratei credinte: Iubirea!
Paradisul nu l-a inventat religia; el exista dinaintea ei.Este constiinta de Sine, reala si justa
la superlativ.
Fericirea? O dobandeste acela ce-si descopera primavara din Sine si stie sa si-o infloreasca
cu flori nemuritoare, sarbatorindu-o ca pe unicul anotimp semnificativ al adevaratei fiinte
care locuieste derizoria alcatuire a carnii
Pentru tine va fi usor.Ai un enorm capital de Tinerete-fara-Batranete si Viata-fara-de-Moarte.
Pentru a rosti mereu Adevarul, nu trebuie decat sa-ti copiezi filele sufletului cu indigoul si,
inima ta ne va transmite prin statia de amplificare a Dorului mesaje albastre din continental
tau interior
Si, crede-ma, nu am purtat niciodata carabusi sub rever!...
Si cum Iubirea-i singurul izvor
Ce-mi spala vesnicia de naluci,
Cu inima in palme cant si zbor
Privighetoare-n jurul unei cruci
Cu simpatie,VAL
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-04-15 18:59:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Lumină din lumină! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2012-04-15 14:07:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vasile, lucru mai rar, intervenția ta este aproape un comentariu, dar fără răceala elaborărilor teoretice, ci cu o aură de bucurie interioară dincolo de care simți Omul. Mă bucură învelișul acesta reflexiv si prietenesc și voi reține elemente care aparțin nu numai ființei noastre de azi, ci și nevoii de a evolua, ținând cu strășnicie drumul drept pe care ne-am nevoit să pășim cu voia Celui de curand Înviat. Cu drag. Voi încerca și zborul.Nu am mult de când am început să merg. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2012-04-15 14:05:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Numai Iubirea si Moartea au privilegiul de a fi ne marginite.
In acest context, poezia vietii devine unica mostenire pe care ne-o putem oferi noua insine, ca parte din paradisul pe care l-am pierdut cu mult inainte de a-l fi castigat.Curajul de a merge neabatut pe propriul nostru drum, pana in vina de A IUBI-A URI ,este atributul de capatai al trecerii noastre...
E prea frumos la tine-n suflet;si exteriorizezi
chintesenta acestui frumos...precum sufletul teiului evadeaza in flori, florile in miresme, iar
miresmele escaladeaza de pretutindeni everestul cerului...
Sub aparenta realitatii lucide, ascunzi o lume a visului perpetuu, o fiinta unica a unui joc secret,o apa salmastra din care curcubeul isi bea nefiinta.
Tu inca mergi pe jos, cand, in fapt, puteai de mult sa zbori...
Consider aceste versuri prinos de lumina in sfesnicul Adevarului.Ardere neconditionata in numele tau: Omul-Idee, Omul-Fluture, Omul-Ca o floare de ,,nu-ma -uita"...
HRISTOS A INVIAT! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasile Hurmuzache la data de
2012-04-15 12:47:02 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|