PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
MIZE MARI ŞI MIZE MICI Text postat de Elena Stefan Sigur comunitatea noastră are un anumit orizont propriu, ca un fel de sumă a universurilor membrilor săi. Şi, evident, acest univers poate avea mizele sale care pot conduce la realizarea unor texte literare valoroase. Nu pot însă, cu tot regretul, să nu constat că unele mize de aici, de pe aici, sunt mici. Infinitezimale. Orizonturi strict familiale, creaţii de album, creaţii care nu depăşesc încercările şcolăreşti din anii, aşa-zis, mici, creaţii care ţin mai mult de începuturile scrierilor literare din perioada de formare a limbii şi literaturii române. Când îndemnul unui Eliade "scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi" avea valoare, aproape, de manifest literar. A trecut mult timp de atunci. Literatura română, chiar dacă, din păcate, nu este prea bine pusă în lumină, ca urmare a ariei de restrânsă circulaţie a limbii române, s-a maturizat. Are valori fundamentale. Are opere şi capodopere. Are repere. Scrisul, când nu reprezintă un comportament de substituţie, simplă zdrăngănea la biografia cuiva, de la aceste repere ar trebui să plece. Iar cei care scriu să aibă aspiraţia unui scris performant. Mă refer la cei pregătiţi, la cei care au talent la cei care au datoria de a-şi valorifica pregătirea şi talentul. Şi care, uneori, pierzându-se în mize de cartier, ba chiar de mahala, îşi risipesc timpul şi talentul în ori cu producţiuni mediocre ori submediocre. Ştiu, îmi veţi răspunde: nu putem amesteca operele noastre cu scriiturile unor învăţăcei, ale unor profani, grafomani ori ale unor no name-uri Vă voi răspunde că viaţa existenţa noastră nu este şi nu poate fi una segregaţionistă. Pentru aceia care au conştiinţa valorii, care "produc" valoare textuală nu este deloc dificil a decela valoarea textuală acolo unde ea există. A intra în interminabile dialoguri care merg până la dedicarea unui preţios timp acestora, având la bază pseudovalori, texte nesemnificative, texte slabe, texte care, eventual ar fi putut fi avute în vedere pe vremea Văcăreştilor, cu siguranţă, reprezintă pierdere de timp. Timp preţios care nu se mai întoarce. Ignoraţi asemenea texte ori faceţi, civilizat unul două comentarii, sincere, civilizate, din care autorul să înţeleagă, dacă este capabil, că are mult de muncit, mult de învăţat şi atât. Nu cădeţi în capcana unor discuţii laborioase pe texte fără pretenţii. Unii, mulţi, cred că valoarea ar fi dată, exclusiv, de numărul de accesări şi de numărul de comentarii din subsolul textelor. De aceea par a provoca membrii site-ului. Pe care îi vor în subsolul "textelor" lor. Pornind de la ideea că publicitatea, fie şi negativă, aduce notorietate. De asemenea, o să-mi răspundeţi că scrisul sub pseudonim şi, mai ales, scrisul în spatele unor pseudonime clonate, nu poate fi valoros. Fals. Perpessicius, Ion Barbu şi alţii au scris sub pseudonim. Site-ul a fost conceput astfel încât autorii să poată scrie sub pseudonim şi, eventual, având mai multe clone din două motive principale: unu, pentru sinceritatea textuală şi pentru valoarea textuală în sine. Adică pentru ruperea valorii textului de componenta de prestanţă ori poziţie socială şi/sau administrativă ale autorului. Respectiv textul, doar textul şi numai textul este ori trebuie să fie acela care vorbeşte. doi, pentru că netul are imense avantaje informativ-comunicaţionale. Însă are şi pericole. Dintre care, unul, dintre cele mai de temut, este acela al însuşirii ori utilizării identităţii cuiva, de către persoane rău intenţionate. Şi, dacă în 2003 când a fost conceput site-ul, aceste pericole erau doar anticipabile, acum au devenit pericole reale. Dacă doriţi putem detalia. Însă, eventualele reproşuri pe care le veţi putea aduce site-ului "literatura online" cu privire la acest melanj, texte valoroase-texte nevaloroase, pot primi răspunsul că aceste reproşuri sunt, ori pot fi mai mult ori mai puţin expresia unei uşoare ipocrizii şi, aş putea adăuga, unei comodităţi ca să nu spun înclinări către lene sau neimplicare, De ce spun aceasta? Pentru că avem o secţiune a site-ului care se cheamă "Revista Europeea" În care pot fi publicate numai texte valoroase, asumate public sub o identitate cunoscută de redacţie. Secţiune care este NEFOLOSITĂ! Deşi am dat parolele de a intra şi publica în această secţiune, unor useri! În concluzie, când avem atâtea teme majore în viaţă, a te cantona în mize mici este ca şi cum într-o exploatare de aur, ne-am îndrepta atenţia spre nisip şi nu spre aur. Doar un exemplu. Am văzut aseară, târziu, când m-am întors acasă, câteva secvenţe dintr-o emisiune TV în care, un intelecton, se prefăcea că este jurnalist şi ia un interviu unui distins preşedinte, cel mai informat om din ţară! Pe lângă acel intelecton, "intelectualii" lui Ceauşescu păreau a fi fost adevăraţi îngeri. Când ai o asemenea temă, care poate fi abordată artistic în multiple feluri, a te crampona în discuţii sterile, pe teme absolut minore, pentru nişte oameni talentaţi, în viziunea mea, înseamnă a-ţi nesocoti talentul! Şi este mare păcat! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   păi dacă e sait literar, de ce nu postezi un text-două-nouă să vedem ce talent literar probăluieşti? hai, nu te sfii, vom rîde doar la urmă, că tot n-ai poantă. zici că ţi le-a luat un tsunami? neah, mincinoasă mică, aia a fost acum cinci ani!   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-03-19 22:59:07               Măi dragă clona’ lu’ Recheşan Exprimarea „între noi, cocotele” – pardon, clonele – îmi repugnă. E treaba dumitale ce faci în timpul liber, dar crede-mă, nu îţi împărtăşesc preferinţele. Una peste alta, ţin neapărat să-ţi mulţumesc. Am râs în seara asta cu lacrimi... mai ceva ca la o comedie bună. Sincer, m-am distrat copios. Şi nici n-am plătit :))   Postat de catre Ninel Dambla la data de 2012-03-19 22:47:30               off aşa, între noi clonele, spune-mi de ce umbli cu pistol la profil? numa unu Artimon Damblowski prostu' satului, din Lunca-Strîmbă, judeţul Dubăsari umbla aşa...iar cînd îl întreba lumea de ce umblă cu naganu' pe uliţă ştii ce spunea, nu?   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-03-19 22:39:38               Mă dragă clona’ lu Recheşan, aici e un site literar, biografia ţi-o publici în altă parte.   Postat de catre Ninel Dambla la data de 2012-03-19 22:36:14               măi ninele, ştii anecdota cu prostul în baie? la o baie populară intră un mucalit, şi strigă:" Să iasă prostu' din baie!" Iară unu' aşa ca tine, mai rebegit de felul lui, se burzuluieşte." da' de ce măh, ce io n-am plătit?"   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-03-19 22:06:57               „inşi insignifianţi...” "doar să se refuleze suduind şi ei, aşa ca să se afle-n treabă." (clona agramată şi ciufută a agramatului plângăcios Recheşan) Are dreptate, domnule Corbu, subscriu. MARE dreptate... unul dintre ei e Dragoş Iovan aka Gheorghe Recheşan.   Postat de catre Ninel Dambla la data de 2012-03-19 20:49:12               d-na Elena Ştefa, acest articol, care disecă imprecis şi cam banal realitatea atelierului ecoliterar, nu are doar mize mici, dar şi inşi insignifianţi cu nr. de texte zero, care apar episodic, doar să se refuleze suduind şi ei, aşa ca să se afle-n treabă. O miză măricică pt onoratul apropritar Corbu, a cărui opinii sunt ferme, dar lipsite de minima punere în practică ar fi taman controlarea şi ştergerea conturilor fără activitate.   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-03-19 20:21:05               Foarte bine punctat. Dar exprimarea e mult prea rafinată pentru anumite personaje. E ca şi cum aţi explica tehnica de legare a papionului, unuia fără degete. Părerea mea…   Postat de catre Ninel Dambla la data de 2012-03-19 09:17:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE