|
|
|
|
|
|
|
|
|
La aniversare (fiicei mele) |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Acum si atunci, tot mereu primavara
Nicicand mai prejos de iubire si vis
Din vremile-apuse tresare si zboara
Ram nou, seva noua si boboc de cais.
Acum, cand tacerea furis ma-nconjoara
Din nou ma indrept, intelept, spre arcus,
Esti, stii tu, prea bine, intaia vioara
In care un Cantec facut-a culcus.
Hristos a-nviat!, fiecare copil
Urmeaza sa-si urce Golgota si Crinul...
Ramai pe vecie pe dealul umil
Marit doar de jertfa Celui cu seninul.
Urmeaza-ti menirea cu ochii deschisi,
Zideste intr-una ce altii darama,
Ai, pline de floare, livezi de caisi
Ce aduna din soare macar o farama.
Hobitii mai sapa mereu vizuini...
Esti, fii tu Lumina a celor putini!
La cata tacere imi sfasie seara,
`Ai, vino, fetito cu ochii ca vara...
Mai lasa-mi un semn, undeva, in Inalt ,
Unde eul din mine mai poate fi tu,
Lasat-am pamantul in cel Celalalt,
Tu zborul sa-l ai mai usor si sa nu
Intarzii Lumina la Marele Salt.
Am inima plina precum un potir,
Nu trece straina prin taina, si mir
Invata sa darui de-a pururi!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|