|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fabula cosmogonică |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Sus,pe bolta unei sere
se rotesc in nevăzut
aștrii marilor mistere ,
plini de aerul stătut
Azi s-au adunat gramadă
sub un geam crăpat de ciudă
și prin stratul de zăpadă
se prefac iar că asudă.
Toate cele-n jur se miră
cum se-adună val-vaârtej
și,aliniați ,se-nșiră
castraveții,sus,pe vrej.
Dacă s-ar surpa pilaștrii
bolții lor cu aer fin,
cum s-ar prabuși albaștri
pe orbita cu venin...
Unii,ca un fel de stele
de hârtie creponată,
s-ar rosi in pătlagele
și s-ar cățăra indată
Și chiar dacă s-ar numi
de identitate furt,
pe degeaba ar roși,
vrejul roșiei e scurt...
Alții, mai vânjoși, se pare,
au ieșit prin crăpătură
și-au plecat spre Ursa Mare
mormăind o-njurătura.
Insă, neavând vre-o scară,
metrul lor să il intreacă
și cum era tot mai seară
și doar unul avea geacă,
El, cel Unic, Cel mai Tare,
s-a aventurat in dramă
și-a zburat cu vuiet mare,
cu aripi de panaramă.
-Și,fenomenal,vezi bine-
gravitează in ridicul
incercând fără rușine
a eterniza nimicul.
Și pe cerul lui sintetic
Ce ar incape intr-o pungă,
amănuntul mai estetic
este coada lui cea lungă.
Am prins boi injugaând Carul,
{coada lui mana discret...}
-Tată, uite, sus, măgarul!
zice fiul meu, incet...
Incerc aripi de egretă
să-i agăț cumva de-un cui...
-Tată, asta nu-i cometă,
și nici Cloșca, n-are pui!
L-am certat și o regretă,
azi mi-a spus incet și rar:
-Tată, cred că e cometă,
insă, coada-i de măgar! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|