PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Συμποσίον -Banchetul ( 2) Text postat de Gheorghe Rechesan Συμποσίον -Banchetul TABLOUL II DECOR: Aceeaşi tavernă veselă a lui kir Kir Manolaki Koraki, antrepreneur de voie bună, maniere alese şi lichide bahice. SCENA I Fanaki, purtînd o tipsie cu ulcele simple din lut şi o amforă de cinci vedre, decorată cu motive kitschoase roş-negre, nimfe, fauni, sileni înlănţuiţi într-o horă, imitînd ceramica de Atica, se îndreaptă spre grupul gălăgios al convivilor. CRITIAS ( mîngîindu-şi barba inelată, cu ironie): -Iaca-l şi pe Ganymede-al nost' ...da' mult ţi-a trebuit nenică pîn' să ne aduci de băut! FANAKI ( cu obrăznicie): -Da, da, a durat ceva pînă culeserăm via, stoarserăm strugurii, aşteptarăm borhotu' să fiarbă cătinel, ce crezi matale? CRITIAS ( aruncîndu-i o juma de drahmă bacşiş, , fără să bage de seamă strîmbăturile lui Fanaki, care însă nu se retrage rămîne în umbră, cu braţele încrucişate, trăgînd cu urechea): -Bine, bine, te du...să vii cînd rămînem pe sec...(se ridică cu o ulcică în mînă)...onorabili comeseni, useri de tot felu' naţia şi vocaţia, ne adunarăm aici precum oiţele blîndei Demeter ori ciutele Artemidei nu doar ca să ne cherchelim din poşirca lui kir Koraki ...(gustă din ulcică şi se strîmbă)...ptiu că-i mai amară decît cucuta sărmanului soţ al Xantipei, ci ca să dezbatem şi să ridicăm zidirea unei şcoale...Epicur are îmbuibaţii lui, heracliţii cu ale lor vorbe "la vale, la vale se duc toate de-a rostogolul" nu se scaldă de două ori în aceeaşi apă, la fel...(se scarpină în barbă)...Pitagora cu echeru' după ureche şi discipolii lui numărînd paradigmele, teoremele şi alte alea, Diogene cu doaga şi-antalu' lui, ba pînă şi hăbăucul de Antistene, şterpelind de ici, de colo, îşi ridică şcoală...de ce să n-avem şi noi logoreicii noştri, faliţii noştri de soi în orice ramură a firii,vă întreb? ASMAŢUKI (cu entuziasm, aplaudînd): -Brava, brava, aşa-i! Că m-am săturat să tot scriu pîn privăţi, pă foi de lobodă, ghemuit pe te miri unde...să rădicăm şcoală, cu bănci, scăunele, hîrtie d'a bună, condeie, călimări şi tăt ce trebe la scris...cu cerneala m-ocup io, că ieste multe bozii pîn' ogradă la mine! CRITIAS (uşor dispreţuitor): -Stai uşurel, nene, întîi să stabilim dogmele, pe urmă om înlesni şi ce trebuie la scris... ASMAŢUKI: -Io-s poet să se ştie...(scoate o foaie şi citeşte exaltat): " Bortelim o fîntînă, mare...adîncă Cel setos pusu-şi-a în ea tăt doru' De struguri, de apă, de viţă pe stîncă Bem şi ne loăm uşurel amu' zboru' Venim din ţara cea mai uscată Ne-neacă gîtleju' chinuit şi năierii Ar bea din undă lacrimioara curată Ne-ar preface setea în urdă, oierii..." CRITIAS: -Stai jos, Basile, nu te-ncrunta în van, că n-o să mori de sete, avem grijă şi de tine...de toţi poeţii, în genere, fiindcă se ştie, vorba cîntecului: " de la Nil la Amazon, făr de cuşmă ori palton, orice fire trează scrie, glume, ghiers şi poezie..." PLATON (ridicîndu-se entuziasmat) -Prezent...şi eu sunt poet...adică cu modestele mele virtuţi vin s-aduc înaintea domniilor voastre, un florilegiu de virtuţi personale transpuse literar, care să-mi fie iertat orgoliul firesc, dar fost-au înfăţişate şi celor mai iluminoase minţi ale Terrei, ce ar putea stabili fără erori dacă... CRITIAS (cu un gest autoritar): -Hooo, băi..tu cine mama lutului, fiu' Geei mi-eşti? PLATON ( cu dezamăgire) -Sunt nepotul tău, Platon! Unchiule, nu mă recunoşti? CRITIAS: -Nu...vorbeşti împiedicat, ca un metec, baţi apa-n piuă de grija untului rînced...Platon avea barbă, unde ţi-e barba? SCENA II KORAKI (venind cu o tipsie plină de momiţe de juncan, coaste de bou, fudulii de berbec coapte în spuză): -Barbas non facit philosophum...Luaţi, stimabililor, frigăruile acestea eco-comestibile, merg de minune cu retsina mea vîrtoasă! BORDATES (zîmbind hîtru şi mîngîindu-şi barbişonul elegant, cîrlionţat şi cănit cu meşteşug): -Aşa e, aparenţele înşală...dar nici ifosele! N-am duşmani dar asta nu mă împiedică să critic neghiobiile unora ce-şi dau ochii peste cap, oftînd ca un juncan scopit de doru' mîndrei lui Io ce se-necă ca toanta-n sărătură... PLATON : -Mi-am ras-o...pe meleagurile hiperboreene nu se poartă bărbile fiincă se fac ţurţuri în smocuri şi clincănitul lor enervant dăunează încropirii stihurilor...(cu agresivitate)...dar, de cînd m-am întors spre patria mea îndepărtată, Atică, Beoţie de basm, Arcadie în care văzui şi eu, lumina zilei... CRITIAS: -N-o mai lungi, spune de-a dreptul, ce te nemulţumeşte-n cetatea noastră, nepoate? PLATON: -Multe..murdăria de pe uliţe, impoliteţea trecătorilor care nu se trag deoparte cînd trece un virtuos ca mine, vorbele aspre ce mi se aruncă în obraz...(cu agresivitate, privind către cei prezenţi)...eu vă vorbesc din vîrful unei piramide mai înalte decît cele ale Eghipetului, pe cînd domniile voastre de atîta minte şi dignitate mîncaţi doar masline stricate şi fleică de lătrător, daţi şase drahme pe litra de untdelemn, vinaţu' e gratis măcar, ba mai plătiţi şi bir la arhonţi, mai mult de juma' din agoniseală şi pen' ce? Vă spun tot eu, că vin din patria democraţiei adevărate, vi-e higeya în genuni, aţi pîrjolit ogoarele, vă ştergeţi cu scolastica şi pedagogia la dos, aţi năruit tot ce se putea nărui...( Critias cască plictisit, Bordates ascultă meditativ în timp ce în cotlonul său Fanaki îşi notează conştiincios cu condeiul pe o fiţuică ţinută pe genunchi)... CRITIAS (făcînd un semn maiestuos): -Gătaşi nepoate? Că vreau să trecem la ordinea de zi... PLATON: -Pardon? Just a minute...(continuă cu exaltare)...de cînd am sosit în urbea înţeleptei Palas-Athini, toţi mă atacă, fiindcă port acest nume...veţi sări ca să devoraţi un om care scrie şi el ce-l îndeamnă potenţa, care cine-ştie, fost-a silit să-şi părăsească vatra natală ca să se salveze... ASMAŢUKI (mestecînd un dumicat unsuros): -Da, aşa-i, să ştie că mari ploi şi potop trecu amu' ceva ani înapoi dîn Arcadia, pînă în Pelo-zo...pelo-po..po-nez! Şi io...hîc...era să mă-nec, noroc cu un ins de bine ce mă trase dîn puhoi... PLATON (înclinîndu-se): -Mersi pentru completare domnule...(continuă vehement, cu gesturi ample ale braţelor, trunchiului şi capului): deci săriţi să mă sfîşiaţi ca nişte fiare, ca nişte feroci piranii setoase de sînge neîntinat...dar voi, voi cei pe care lumea vă socoate mari, deştepţi, instruiţi filosofi, voi inşilor aveţi macăr o patrie, un loc, un maidan unde să-nnoptaţi, unde să vă extindeţi şetrele imunde? Retoric, vă întreb, deci... LATUNIAS (clătîndu-şi gura cu o o duşcă de vin către Bordates): -Daragoi moi, pe la noi prin Sciţia Major, în urbea Tyras mai ales, limbuţi dintr'ăştia ca pevezenghiul ăsta ras, sunt dezbrăcaţi la chelea goală, unşi cu păcură, tăvăliţi prin fulgi şi urcaţi pe-un prepeleac să-i rîdă toţi trecătorii...(arătînd spre Platon)...ăsta de-aici care ne fericeşte cu stenahoria lui ar ţine agora în veselie f'o lună! BORDATES: -Am înţeles, domnule Platon...dacă ăsta vi-e numele, n-o să vi-l contest şi la urma-urmelor nici nu mă interesează persoana domniei-voastre...pe mine nu m-ar deranja nici dacă v-aţi numi Euripide, Sofocle sau Aristotel! (bate cu palma într-o foaie sinilie scrisă cu litere mici)...însă ce scrieţi aici este neghiobie curată...dar s-o luăm cătinel, cu paşi mici...dacă am înţeles eu bine vă sfîşie piraniile...metaforic vorbind, însă nu prea aveţi cărniţă pe oscioare, şi fie vorba între noi, cum zicea nemuritoru' Socrates: ne plimbaţi aiurea prin bătătură, fiindcă leliţa-i plecată cu treburi. Bîiguiţi stihuri calpe, fără haz dar vă visaţi în Academie... PLATON: -Fiindcă veni vorba de academie, aflaţi că persoana mea cu imens respect se pleacă în faţa unui magister, căci discipulus voi să fiu, am venit ca să-nvăţ...aşadar cu umilinţă, preînţelepţilor vă întreb:aveţi ceva de împărţit cu opera mea? Vorba unui literat din vremiile viitoare " nu mă cautaţi pingele ci la frumuseţea zicerii mele... KORAKI (aducînd încă o amforă plină-ochi cu tulburel, recită visător): -Sutore, sutore, ne ultra crepidam! FANAKI (volubil): -Aşa-i jupîne, că bine le mai zici, ca matale mai rar înţelept: nu-mi ultragia, ţuţăre, crepidaţiile...io unu' care am numărat şi notat cîte ulcele a băut fiteşcare, pot să spun că stimabilu' de colo, Palton, parcă-i zice scrie cu gingăşie...mie-mi place gingăşia la muieri, nu la bărbaţi, da' asta-i chestie de gust... KONAKI (dîndu-i o scatoalcă părintească după ceafă): -Coloribus et gustibus non disputandum...beţi, stimabililor beţi pînă nu mai puteţi căci în acest fel chintesenţa libertăţii spiritului va ieşi la suprafaţă biruitoare! ASMAŢUKI (golind stacana): -Vivat...că şi io am spus mereu...(silabisind): A-ţi suferit de foame , sete? A-ţi fost năpăstuiţi ? A-ţi beut pocalu' deznădejdii pîn' la fund? Atuncea da-ţii drumu, bre...(se ridică chiuind şi tropăind)...uita' şa să-nvîrte fata şî pă stînga şî pă dreapta, alelei mîndruţo, hăiii!!! PLATON: -Frumos, ba chiar superb, domnule Azmuraki, sunteţi un adevărat poet, mă-nclin în faţa sensibilităţii domniei tale! SCENA III CRITIAS (bate cu ulceaua în masă): -Să lăsăm chestiunile de estetică pe mai tîrziu...acum aş vrea să socotim cu abacu sau din minte ce şi cum...mai precis: răsădim vorbe la stînjen pătrat, înnegrim coţi după coţi de pergament scump, purtăm polemici pînă tîrziu în noapte, la ce bun, stimabililor, că dacă facem socoteala şi tragem linia.... KONAKI ( amabil, turnînd vin în ulcele): -Nulla dies sine linea... FANAKI (săritor, scoţînnd din buzunar un papirus rulat, îl desface şi citeşte): kir Anghelaki, trei vedre de retsina, o fleică de mistreţ împănat cu cimbru şi usturoi, duduia Sabina, deh, cuconiţă tînără, gusturi subţiri, două ţoiuri de mastică,din aceea fină de Chios ş-un copănel de curcă la grătar, Hadrian din Samosata, o duzină de momiţe de juncan şi două vedre, Dedal, cine naiba o fi şi ăsta, f'un mîncău ce bea şi haleşte incognito sub pelerina de avatar, o porţie de burtă şi rinichi de vită înăbuşite în vin cu sos de hribi... KONAKI (gînditor): -Ar trebui să le măsor greutatea şi burdihanu' înainte şi după ce pleacă din tavernă... CRITIAS: -Da, maestre, da' vorba ceea:qui prodest... BORDATES: -Beatus, qui prodest, quibus potest! Pedagogic, na! KONAKI: Quidquid discis, tibi discis! LATUNIAS (rîzînd): - Qui rogat, non errat...iertat fie-mi accentu' neacademic, aşa-i spuneam drăguţei de Ninocka, secretara mea cînd nu izbuteam s-o înduplec să hie drăgăstoasă cu mini după o şedinţă de dictare prelungită! CRITIAS: -Qui tacet, consentire videtur. Eiii, n-aveţi nimic de zis...că dacă nu ridicăm şedinţa! KONAKI (autoritar): -O clipă, aicea nu-i Aeropagu' intră cine vrea iasă cine poate... nosce te ipsum , ego bibamus, da' înainte de a ridica şedinţa, toată lumea să pună pe masă talantu'..cît a băut, mîncat! ASMUŢAKI: -Hîc...pardon, io biban nu halesc că m-am înecat odată c-un oscior... Se produce zarvă mare, îmbrînceli, unii golesc la repezeală ulcelele, alţii vreau s-o şteargă pe-ascuns. Pe podea, Papavasilaki, un ins gîrbovit şi taciturn desenează în nisip rotocoale şi recită bolborosind cu greutate: "acolo unde nu-i nu este fi-va nu în veci ahoe n-am fîrtaţi surori nepoţi mătuşi muri-va-n final şi taica Noe scufundu-mă uşor sub uşi între prag şi metafizic imuabil inundabil insolid incolor doar atît eu vă zic: zoroastru mithra zeus nu-s în cărţi pe viitor căci plutesc şi dacă mor luaţi uşor a mea fiinţă ca pe-un moft sublingual ba aş zice chiar casubstanţeal..." LATUNIAS (călcîndu-l pe mînă): -Hai, bre, repegior la chicior, că vine adnota de plată, rămîi Decalyon pe vîrf de deal, făr'o carboavă c-o babă slabă lîngă tini... PAPAVASILAKI: -Noli tangere versulos meos! FANAKI (curios): -Ce zice, stimabilu' că n-are monezi, talgere în buzunar? CRITIAS: -Iaca, un Arhimed de buzunar, bău şi el o cinzeacă şi-acum se consideră abisal! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ps am uitat să vă felicit cu prilejul serbării femeilor de pretutindeni şi nu numai, dar nu pot să nu constat încă odată nedreptatea invalidării pînă şi a comentariului de sub bancheta no.1 cel în care mulţumesc cititorilor! poate puneţi o vorbă bună dinaintea distinsului kir apropritar ca să potolescă oleacă ofuscarea zelotului...pardon, zelosului editor r.ş. încrîncenat fără cauză în porniri rebarbative, revanşarde şi evident necoliterare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-03-08 15:20:01               katalavaino, kira Helena! amu' o pui aici...dar fiindcă editorii de parte bărbătească sunt prinşi cu treburi specifice acestei zile festive, împărţitul bucheţelelor de ghiocei, ronţăitul fursecurilor, iar partea editorială femeiască cu reciproca amical-festivistă, adăugînd nota de autor pe text, ar trebui s-aştept pîn' la sîntu gheorghe să fie revalidată sceneta. N.A: Acest " Banchet" n-are nimic atingător cu opera platoniană, nici cu personaje reale ori întîmplări asemănătoare.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2012-03-08 14:55:48               Se menţine nivelul părţii a I-a. Uşurinţă onomatologică de invidiat. Stăpâneşte ştiinţa dialogului şi surprinde din două, trei fraze situaţiile comportamentale, evident, cu îngroşările specifice tipului de creaţie. Aşteptăm continuarea! Recomand menţiunea "Orice asemănare cu persoane ori fapte din realitate este absolut întâmălătoare!"   Postat de catre Elena Stefan la data de 2012-03-08 13:24:33	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE