PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Plâns de pasare maiastră Text postat de Vasile Hurmuzache A fost cândva un drum care părea pustiu, Trecea numai Tăcerea pe cai de vis sălbatic, Dar intr-o zi, un Cântec a prins un bidiviu Bătrân şi l-a hrănit din tava cu jeratic. In altă zi ciudată, un om,un oarecare Ce-şi locuia făptura ca pe-un ceva străin, Tot rătăcind prin beznă păreri de felinare, S-a-mpiedicat de sine,un oarecare spin. Destul ca prizonierul să evadeze-n pripă, Inveşmaântat de-a gata in intrebări amare. Cu răni insângerate la fiece aripă S-a avântat spre slavă şi n-a putut să zboare. Şi-a căutat atunci un cal care să-l ducă Departe de-nvelişul acela străveziu, A-ncălecat pe-o umbră şi s-a făcut nălucă Călare pe un drum care părea pustiu. Trecea numai Tăcerea pe cai de vis sălbatic, Părea că-n ea s-a stins tot ce fusese viu, Hrănea un cal bătrân, din tava cu jeratic, Un Cântec ce n-am fost şi-aş fi putut să fiu. A obosit năluca călătorind pedestru Şi s-a făcut tâlhar de vis la drumul mare, A-ncălecat Tăcerea şi-a pus-o in buiestru Şi Drumul l-a ascuns in cântece amare. Şi-a colindat prin lume brăzdat de necuvinte, Atâta cer in floare cutreiera hai-hui, Il aştepta o cruce de aur inainte Şi nu ştia că sunteţi voi, toţi, Golgota lui. L-aţi tot privit cum merge neobosit pe drum, Doar curioşi spre unde,ce face şi ce zice, Nu aţi văzut că dorul de voi il face scrum, Cu sufletul in palme şi inima arşice L-aţi comparat cu lumea, şi ii era străin, Nici umbra n-aţi putut să i-o cuprindeţi toată, Şi aţi rămas cu setea lângă paharul plin, Ce tremura a Cântec pe fruntea sfărâmată. V-a intâlnit aiurea şi a descălecat, Sfios şi-a pus Iubirea pe frunte, ca o rană, Smerit de-atâta drag, genunchiul l-a plecat, V-a adunat in suflet icoană cu icoană. V-a dăruit un nume ce vă era străin, Habar n-aveţi de templul ce vă imbrăţişa, I-aţi ţintuit destinul in cuie de rubin Când aripa in umeri din nou se furişa. I-aţi cunoscut doar chipul, şi nici acela bine, I-aţi locuit in Cântec ca intr-un cuib de rouă, La fiece plecare, ştiaţi că iarăşi vine La crucile de aur, cu o lumină nouă. Dar v-a durut lumina aceea posesivă, V-aţi furişat tiptil din Cântec in Tăcere Şi n-aţi simţit că fuge chiar Drumul in derivă, Iar făra rana lui, chiar călatorul piere. Zadarnic căutaţi in amintiri uitate Un fâlfâit de aripi,demult, sub caldarâm, S-a stins ecoul,paşii, călcaţi cu demnitate, Sunt păsări de lumină in celălalt tărâm. Si fiecare zbor acolo e o rana A unui Cantec vechi uitat fara motiv Si nu e precum pare Tacerea suverana Daca ai scris in inimi un dor definitiv Venea mereu la voi precum la tarmuri marea Cu sufletul calare pe cel mai bland asin De vorbe si de soapte.Si asternea cararea In urma lui Tacerea cu albe flori de crin El cauta sa fie mai mult decat popas Stia ca Dumnezeu v-a pus sa-i fiti altar Se asternea pe sine-n tarana de sub pas Ca sa va fie Drumul pe Vesnice dar Stia ca voi calcati si n-ascultati ecoul Acelui Cantec care e mostenirea voastra Dar Cantecul acela ce nu l-a scris stiloul L-a plans de dorul vostru o pasare maiastra Si nu isi face nimeni din lacrima statuie Si plansul fara lacrimi e drumul cel mai greu El biruie Tacerea cand Calatorul suie Golgota unde plansul se face curcubeu L-ati pus adesea la masa cu paine si cu sare -Un om mananca paine cand foamea-i vinovata- Cand voi credeati ca frangeti o paine oarecare El va sfintea Tacerea bucata cu bucata Si vinul din pahare ramane numai vin, Un vis frumos al viei.O sete si o gura Nu afla niciodata ca sufletul e plin De vii ce plang cu struguri de cuminecatura …Si-atunci cand dupa cina te speli pe maini de toate Si Calatorul pleaca satul de la ospat, Flamand de voi,cu Dorul si drumurile-n spate, Chiar Plansul intr-un Cantec e uneori dezmat Sa te imbeti cu vorbe,cu umbre de Cuvinte Sa urci pe cai de plus si sa te crezi calare Cat alba e Lumina si Drumurile sfinte Chiar Plansul daca plange e o nerusinare De multa vreme Drumul e-atata de pustiu Ca nu mai stie daca avea candva o tinta… Incaruntesc in Cantec si este prea tarziu Sa-si planga Drumul plansul si lacrima sa minta Mai ratacesc o vreme,in negura ma plimb Sa ma iertati cuvinte rostite in zadar Ca-mi ruginesc in aripi piroanele de schimb Si-si plange Plansul plansul,si-n Lacrima tresar... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cîteva greşeli: Batran si l-a hranit din tava cu jaratic Nu ati vazut ca dorul de voi il face scrum Si ati ramas cu setea langa paharul plin La fiece plecare stiati ca iarasi vine Prozodic, mai trebuie cizelat.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2012-02-20 11:40:56               *Si-si plange Plansul plansul si-n Lacrima tresar   Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2012-02-19 23:31:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE