|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 233 (CCCIII) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Ar fi putut să fie o stea ce-și lasă coada
Vremelnică lumină pe noaptea unui ochi;
Și-ar fi putut desigur! să fie doar corvoada
Eternă-a-unui suflet atins de un deochi.
Ar fi putut să-mi treacă, ar fi putut să-ti treacă,
Cum trece lin pojarul de te întinzi în pat;
Și-ar fi putut desigur! ca veșnic să ne placă
Să ne prefacem carnea-n cenușă la Sabat.
Trecutul însă este scurtat de ploi și acru,
Iar visul prea devreme în podul minții-l sui,
Ca, măsurându-mi umbra, să îmi doresc să aflu
Ce-ar fi putut să fie cu amândoi și nu-i.
Cu-acest poem din mine plecarea ți-o amân;
Cu-acest poem în tine ca un oftat rămân.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|