|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 232 (când noaptea-și deschide în mine-abatorul) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
când noaptea-și deschide în mine-abatorul,
de foame te rup ca o haită de câini,
de parcă Isus își hrănește poporul
și nu-mi mai rămâne nici pește, nici pâini;
și-apoi între buze îți sfarăm ulciorul
de sete și cioburi mă taie la mâini,
de parcă blesteme veghează omorul
și timpu-a secat pân` la urmă-n fântâni.
vroiam să te chem la banchete-n Gomoră
și-apoi în Sodomă la crunte beții;
vroiam să-mi fii mamă, vroiam să-mi fii soră
și cea care scoate din mine copii;
voiam să fiu singur cel ce te adoră,
nu apă și carne tu însăți să-mi fii!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sugestii
cînd foamea mă rupe deschid abatorul
și intru în tine ca haita de cîini,
căci Domnul cu milă-și hrănește poporul
dar mie nu-mi lasă nici pește, nici pâini
cu buze-nsetate îți sfarăm ulciorul
iar sîngele lacom se scurge pe mâini,
nesațul nu-mi scade, e dulce omorul
blestemul ispitei se urcă-n fântâni.
vroiam să te chem la banchete-n Gomoră
și goală-n Sodomă la crunte beții;
visam să-mi fii mamă, tovarășă, soră
femeia ce scoate din mine copii,
visam să fiu singur acel ce te-adoră,
și nu tristă hrană iubito, să-mi fii. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-06-28 17:05:45 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|