|
|
|
|
|
|
|
|
|
Așteptînd iarna |
|
|
Text
postat de
Sanda Nicucie |
|
|
Ce dacă vine iarna, iubirea mea nomadă,
ce dacă toamna asta s-a dus, parcă n-a fost.
ninsori la mine-n suflet, de-au început să cadă
e clar că minți, iubito, iar eu te cred. Ce prost!
Și-am să te iert și astăzi, că mi-e iertarea-n sînge,
și-am să te iert și mîine, știind că vei pleca.
eu, cum spuneam, iubito, doar voi ofta și-oi plînge
în trei sonete-albastre gîndite-n cinstea ta.
Și-ai să mă uiți rebelo, și-ai să mă uiți - cu zile!
cum nopți, precum un fraier, privind în gol, te-aștept.
dar respirînd pe votcă, am să-mi înalț azile
să-mi scriu patalamaua - să mă proclam poet,
și-atunci, așteptînd iarna, iubirea mea nomadă,
să-mi incalzească patul, iubiri o să-mi tot cadă. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și-am să te iert și astăzi, că mi-e iertarea-n sînge,
și-am să te iert și mîine, știind că vei pleca.
eu, cum spuneam, iubito, doar voi ofta și-oi plînge
în trei sonete-albastre gîndite-n cinstea ta.
(Sanda Nicucie)
dupa ce poetul iar
a iertat o fata mare,
ea, din pura disperare,
a fugit cu un magar.
p.s.1
de eram nu bat, ci floare,
eu poetului-satrap,
la a doua neglijare,
ii dam cu sonetu-n cap.
p.s.2
pe bobocul pesimist
cand il vezi, tu sa-l inveti,
ca si-un mic epigramist
face cat zece poeti.
p.s.3
fata fiind deja fugita cu magarul, m-am consolat, delectandu-ma cu poezia
|
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-02-13 23:08:46 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|