|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cântec de iarnă multă |
|
|
Text
postat de
Sanda Nicucie |
|
|
Dacă ai putea să vezi
stau la soba
cu un foc
fumul lui prin mine
suie
să-ți aducă două rânduri
și-o ninsoare albăstruie
viforul drept nenoroc
iu al meu
se cern zăpezi
și se troienesc prin gânduri
țurțurii la streșini
curg
în acorduri de chitară
și îngheață spre amurg
ah,
de-ar naște prin livezi
ghiocei de primăvară
și o ploaie-n răsărit
te-ar stropi în suflet
iară
ochii mei aproape verzi
i-ai dori la nesfârșit
habar n-ai cât ai să pierzi
vremea noastră
de iubit
dorul meu de-acum povară
ceasul iernii a stricat
cu povești ce nu s-au scris
vin ninsori ce n-or să cadă
vin ninsori ce-au înghețat
tu
iubire
ești doar vis
și de-acum seară de seară
îmi miroase a zăpadă
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sanda, poemul mi-a placut foarte mult dar la varsta ta frageda cum poi sa-i dai un astfel de sfarsit? Daca nu asi fi asa de extenuat de luptele date cu un tovars asi scrie un studiu critic despre acest sfarsit care refuza sa transforme visul in realitate.
Inca odata, felicitari pentru un poem care m-a facut sa nu am visurile cele mai curate. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-02-09 03:37:56 |
|
|