|
|
|
|
|
|
|
|
|
Talentoşii Dracului sau golanii literari |
|
|
Text
postat de
Marian Tudorel Lazar |
|
|
Dedicată lui G.R. și I.P.
Dotaţi de la Mama Natură cu ceva pectorali literari, se cred amanţi perfecţi şi veşnici ai Euterpei. Aşa că, de câte ori zeiţa nu-i primeşte în iatacul ei, se postează în faţa uşii acesteia şi-i pândesc pe cei care intră sau ies, împroşcând cu vorbe grele, luate din repertoriul literaturii golăneşti gen „hai căreala”, „labagiule”, „scuipă-ţi replica găgăuţă” etc. Dar cea mai mare plăcere a lor esta să-şi facă confraţii agramaţi şi să-i convingă că sunt impotenţi literar. Atacurile lor sunt cu atât mai odioase cu cât nu ţin cont de vârstă, sex, sensibilitate, talent. Atacă motivaţi doar de fierea lor ultra verde şi de frică să nu cumva să li se epuizeze muza, dacă face dragoste cu prea mulţi sau prea multe. Cât priveşte copiii pe care i-au dăruit până acum Literaturii, ei înşişi sunt de acord că majoritatea sunt cam handicapaţi, în cel mai bun caz cu prea multe imperfecţiuni, că doar vreo zece dintre ei sunt capabili să stea în picioare la mulţi ani de la naştere. Cu toate acestea, tot se comportă ca nişte protejaţi îngâmfaţi, călcând în picioare, împărţind pumni şi palme în stânga şi dreapta, zgâriind, scuipând, stricând atmosfera dar aşteptând aplauze, aprecieri şi pupături. Dacă îi tragi de urechi, ţipă foarte tare, dar singurul rezultat vizibil este faptul că urechile li se lungesc şi mai mult şi devin tot mai elastice. Ca orice haită veritabilă, se motivează şi se încurajează reciproc, ridicându-şi osanale cu gust de bale. Şi de ce ar duce lipsă de aprecieri, când am spus de la început că Mama Natură a fost destul de darnică în ce-i priveşte?! Ceilalţi copii euterpini, cinstiţi şi corecţi din fire, le recunosc meritele creaţioniste, ori de câte ori acestea ies la iveală, aşteptându-se să primească la fel în schimb. Cruntă eroare! Aşa că cei doi, căci doi sunt de obicei şefii haitei, fac în continuare pârtie în jurul lor de câte ori trec, dau cu plugul prin orice creaţie nu le convine, aruncă şi cu acid din belşug şi îşi aşteaptă naşul, un vânător iscusit, cu o carabină care ocheşte fără greş, mai şmecher ca ei, destul de şmecher încât să-i prindă de coadă, să-i învârtă bine şi să-i arunce vreo douăzeci de metri în sus, după care să-i trântească de pământ şi să-i înveţe o dată pentru totdeauna că, oricât de zmeu este lupul bătrân, totdeauna va exista un lup mai tânăr care să-i ia locul. Până atunci, mă voi bucura ori de câte ori tâlharul de miei şi oiţe nevinovate mai primeşte câte o bâtă pe spate de la cioban.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|