PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pentru că nu am putut comenta sub textul, excelent, postat de distinsa colegă Amelia Cojocaru Text postat de Emanuel Cristescu "P.S. şi după aceea, priviţi, măcar trei clipe, în conştiinţa voastră de români, astăzi" Priviţi şi nu vă culpabilizaţi. Fiţi mândri că aparţineţi acestui popor dar nu exacerbaţi sentimentul naţional. Care poate fi dureros pentru vecinii noştri. Rezistenţa eroică în faţa ticăloşiilor interne şi externe este variată. Revolta, arma, dispreţul, sila şi cultura sunt doar cateva dintre aceste forme de rezistenţă milenară. Temporar, romanii sunt captivii unui management nemerituos. Va trece. Căci se va învinge singur, (acest management ticălos şi iresponsabil care a adus România pe ultimile locuri din lume la aproape toate categoriile) prin lipsă de performanţă. Suferinţele acestea ne vor căli şi vom fi iarăşi demni de respect. PS. Am lipsit mult de pe site. Sper ca, după 15 decembrie, să mă mai eliberez. Site-ul funcţionează şi, cred, funcţionează bine. Mulţumec tuturor acelora care scriu şi publică aici în spiritul valorilor europeice. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Numai bine!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:53:04               :)) Mă bucur că, măcar din acest punct de vedere, avem o măsură egală. In rest, numai respect, domnule Peia.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:50:24               Eu nu gîndesc cu burta, Floriane! Că, altfel, o aveam la fel de mare ca a unora. Aşa... mă cam potrivesc cu greutatea ideală!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:40:45               Păi, da, până şi eu înţeleg că nu suportaţi nimic altceva, mă refer la opinii, decât pe cele care intră în acord cu minima moralia în rezonanţă cu propria dumneavoastră burtă. Numai că, na, oamenii nu sunt întotdeuna consecvenţi cu interesele burţilor noastre. Ce făcem în acest caz? Simplu, căutam alţii care rezonează cu burţile noastre.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:29:29               Păi da, înţeleg. Dar eu cînd dau exemple, le dau trecându-le prin filtrul profilului meu moral. Nu girez, adică, prin atitudinea mea, comportamentul îndoilenic al unora în care, par ex., am crezut cîndva, citindu-le nu ştiu ce minimă moralia şi care, acum, odată burta mulţumirii ajunsă la gîtlej, s-a transformat în inversul ei!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 22:19:04               Domnule Peia, n-am făcut nimic altceva decât să redau un alt alrticol din acelaşi jurnal. Altfel, nu mi-aş fi permis.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 22:15:45               Predsedateliu   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 20:55:30               Păi, bre Floriane, Nu toţi românaşii au coloana vertebrală aşa de dreaptă ca e magistrului Pleşu, căruia Băsescu i-a tras una peste - era să zic: bot!, în realitate, peste... - ...mîini, reproşîndu-i că nu e-n stare să scrie o amărîtă de dare de seama pt măria-sa Predsetaleiu, iar magistrissimea sa, Pleşu, să înghită în sec şi să zică: "săru' mâna şefu, ai dreptate, sunt un nepriceput", ca, apoi, să plece cu coada-ntre picioare de la Cortoceni, ca unu care ar fi avut fro cinci clase mai puţine ca docheru, şi alea făcute la ff!! Ce ne place să ne căcăm pe noi, cînd privata e o simplă groapă-n fundu' curţii şi ne ţinem de-un ştreang, să nu cădem în ea!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-01 20:54:48               "Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetăţeni care par să-şi ţină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Mânia e omenească. Poate fi şi divină. Se vorbeşte de „sfântă mânie", de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupaţie cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o voluptate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poţi trăi fără încetare sub semnul ei, dacă vrei să-ţi conservi sănătatea interioară. De o „sfântă ură" (ura de clasă) s-a vorbit numai în perioada „aurorală" a comunismului. Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetăţeni care par să-şi ţină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulţumiţi de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie şi incompetenţă, se înfurie periodic şi îşi varsă năduful pe unde apucă. Mă refer la cei care şi-au făcut din ură şi din exprimarea ei o profesie lucrativă, un program, un mod de viaţă. Ura pare să fie, în aceste cazuri, preocuparea dominantă a persoanei, unicul conţinut al prestaţiei ei publice: un viciu şi o obsesie. Te poţi scula şi te poţi culca în fiecare zi cu o grijă, cu o dorinţă de împlinire, cu un afect intens, euforizant sau melancolic. Pe vremuri, lumea se scula şi se culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli şi să te culci cu maxilarele încleştate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauţi mereu, hămesit, strategia optimă a linşajului, trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviţi de această patimă mă irită şi, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun în pielea celor care îl urăsc pe Traian Băsescu. Nu în pielea celor 90% dintre români care şi-au pierdut încrederea în el, ci în pielea micului grup de activişti anti-prezidenţiali care ne oferă, seară de seară, cu o nedisimulată bucurie a atacului, ample execuţii publice. Par cu toţii să nu mai aibă altă treabă, altă viaţă, alte satisfacţii, decât zdrelirea portretului prezidenţial, pornind de la orice. Cum arată viaţa lor de familie? Iubirile lor? Ficatul lor? Ce visează? Ce le face plăcere? Ce citesc? Dar încerc să mă pun şi în pielea preşedintelui. Care nesocoteşte frecvent prestigiul suveran al poziţiei sale, pentru a se răfui, nervos, cu unii ziarişti şi doi-trei „moguli". Îl văd irosindu-se în atac, distribuind, în toate direcţiile, epitete joase, supărat pe popor (după ce l-a idolatrizat) şi păstrându-şi îngăduinţa numai pentru versurile lui Păunescu şi pentru primii zece ani de preşedinţie ai lui Ceauşescu. Sper, totuşi, că e mai curând mânios şi impulsiv decât sufocat de ură. Dar dacă se va îndârji, de la o zi la alta, împotriva te miri cui nu va avea decât de pierdut. Încerc să mă pun şi în pielea câtorva tineri (sau mai puţin tineri), care, de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-şi etala ura faţă de Liiceanu. Nu ştim încă mare lucru despre cine sunt şi ce pot. Dar ştim că Liiceanu îi scoate din minţi. Sau Patapievici. Sau Pleşu. Îşi risipesc tinereţile molfăind, palizi, chinina resentimentelor lor fruste. Trăiesc prin ricoşeu, cuprinşi de o indispoziţie fără evoluţie. Greu de conceput îmi apare şi psihologia multor forumişti, care aşteaptă, excitaţi, ocazia săptămânală de a înjura gros, de a blestema, de a-ţi poci numele, de a te invita să mori. Au toţi nefericirea să creadă că, pentru a părea inteligent, trebuie să atârni, mereu, de o beregată. Ura pare să devină, în asemenea cazuri, nu doar un mod de viaţă, ci un divertisment şi un ideal. Nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ferit, până acum, de această anticameră a iadului." - Andrei Pleşu http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Ura_ca_mod_de_viata_7_381631837.html   Postat de catre Andrei Florian la data de 2010-12-01 20:29:16               1 dec 2010 si totusi: "Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui" (Amelia Cojocaru)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-12-01 16:05:55               european bet (pariuri nesportive) anunta cotele de azi, 2010.12.01 1. amnstiere ecsintescu - cota 1,01 2. iutube festiv Elena Toma - piesa in interpretare proprie, emisiunea "Cutezatorii" (1985) - cota 1,30 3. nou editorial semnat Emanuel Cristescu - cota 30,7 4. anunt lansare carte, botez, cenaclu, declaratie amor, cununie, divort, deces, excursie, vanzare porc, aragaz, imobile, diverse - cota 1,2 5. topic privind contributia presedintelui Basescu la marea unire din 1918 - cota 1,4 6. noi statistici si evaluari privind situatia catastrofala in care tiranul a adus tarisoara - cota 1,1 7. balada Buricea - repostare (comentarii inchise) - cota 1,01 va urma (cu pariuri online)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-12-01 13:03:54               Domnule Corbu, Avem atît de rar ocazia să vă citim intervenţiile pe saitul al cărui proprietar de drept şi de fapt sunteţi, încît profit de ocazie (festivismul afişat de ziua naţională e greţos şi nociv,aşa că vă propun să vedem ce se-ntîmplă cu micul nostru stindard siniliu)şi vă aduc sub ochi nişte aspecte europeice: -saitul funcţioneză trudnic, intervenţiile editoriale, deşi editorii există, lipsesc cu desăvîrşire -raitingul se tîrîie ca sania pe bolovani -singurul critic autoasumat,onorabilul latunski a plecat satistit de atîta mediocritate agresivă -atacurile la persoană ale unui creditat cu încredere, continuă agresive, mediocre şi mai ales aliterare -mai schimbaţi domle editorialu' ăla, măcar de ziua naţională În speranţa că nu v-am subminat prea adînc autoritatea patronală vă doresc la mulţi ani de ziua naţională!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-12-01 11:24:13               Vă înşelaţi, domnule Profesor. Ideologic vorbind, ne despart câteva coordonate geografice, nu meridiane orare   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 11:12:02               Spun, distinsă colegă. Şi susţin. Şi gândul mă duce la Alsacia şi Lorena. Şi la iubirea în pace. Ştiu că ne despart, ideologic vorbind, câteva meridiane orare. Asta, iată, nu ne împiedică să scriem, împreună, aici.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-12-01 10:41:46               spuneţi dvs... "Fiţi mândri că aparţineţi acestui popor dar nu exacerbaţi sentimentul naţional. Care poate fi dureros pentru vecinii noştri..." etc etc   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 10:36:08               "Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni. (...) Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire. Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră. (...)"   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2010-12-01 10:34:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE