|
|
|
|
|
|
|
|
|
Copilei |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
I
De când frigul toamnei
Calcinează oase,
Cu singurătatea
Fac un compromis
Și-ți trimit mesaje
Verzi și dureroase
Ca un urlet peste
Marele abis.
II
După-atâtea clipe
Puse laolaltă,
Talia clepsidrei
S-a lărgit prea mult
Și-ncheind spirala
Vieții într-o haltă,
M-am oprit cu tine
Timpul sa-l ascult.
III
Înainte-i negru...
Dar privind în spate
Văd o sinuoasă
Cale printre ani;
Am cules de-a valma
Vise și păcate,
Iar de ele-n traistă
Nu încap și bani.
IV
Ți le las pe toate
- Nu ca o povară -
Ci ca mărturie-a
Unui frânt destin;
Cușcă mi-a fost trupul,
Sufletul - o fiară
Și de foame mi l-am
Devorat deplin.
V
Moartea mă presimte
Cum îi dau târcoale,
Da-m s-o prind în gheare
Într-o bună zi;
O să aibă grijă
Unii, în urale,
Să-mi arate unde
O mai pot găsi.
VI
O să-ntrebe alții
Cine-am fost, pe cine,
Cum, de ce si unde
Oare am iubit.
Lasă-i să-mi dezbrace
Faptele de bine
Și să îmi transforme
Umbra într-un mit!
VII
Alții-apoi vor trage
Prea ușor concluzii
Despre rest; vor spune
Că am fost obtuz,
C-am călcat în străchini
Și-am vânat iluzii,
Însă juriul asta-n
Silă îl recuz.
VIII
Nu am fost nici înger,
N-am sfințit pământul,
Nu am fost nici harnic
Și nici înțelept,
Însă doar 'nainte-ți
Am să-mi sting avântul
Și voi sta în boxa
Acuzării drept.
IX
Pregătește-mi locu-n
Sufletu-ți de-a latul;
Judecă-mă aspru,
Însă mai târziu,
Când vei înțelege
În sfârșit păcatul
De a fi prin lumea
Asta moartă, viu.
X
Îți voi sta 'năuntru
Astfel pentr-o vreme,
Nemișcat și rece,
Ca-ntr-un mare dric,
Până când uitarea
Și-alte noi probleme
Mă vor face-n tine
Nensemnat și mic
XI
Tu - sculptură-n carne -
Ce-mi imită chipul
Prin înnoitoare
Umede oglinzi,
Vie fii la rându-ți;
Nu-ncerca nisipul
Ce se scurge-n palme
Cu regret să-l prinzi!
XII
Du-mă mai departe,
Într-o altă viață;
Liniștea și pacea
Eu le voi plăti,
Stând de veghe noaptea
Până-n dimineață
Somnului de tihnă
Alor tăi copii.
XIII
Rădăcina-ți dreaptă
Se întoarce iată
Unde îi e locul -
Dincolo - în lut.
Te iubesc! Mă iartă,
Prea-iubită fată,
Chiar de-mi cer iertare
Doar cu un sărut!
XIV
De când frigul toamnei
Calcinează oase,
Cu singurătatea
Fac un compromis
Și-ți trimit mesaje
Verzi și dureroase,
Ca un urlet peste
Marele abis.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
@Veronica & Adrian
Multumesc pentru lectura si comentarii... Am tinut seama!...
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-11-16 12:41:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...Cred că cratima din "la-olaltă", strofa 2, este inutilă, aș înclocui "crud destin"-ul din untiatea 4, în unitatea 10, aș scoate cratima, înclocuind-o cu apostrof, din "ne-nsemnat", aș rescrie aproape total strofa 13.
...În rest, frumos. Vot. A opta mi-a plăcut cel mai mult. |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2010-11-16 11:47:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi,
Cateva typo de corectat: "si-ti trimiT" (de doua ori), "de veGhe".
Nu-mi place cum suna "probleme" si "c-am calcat"
Luminez poezia pentru tematica, mi-a placut.
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-11-15 15:07:33 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|