|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 215 (Iunie) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
În Iunie bat fluturii la poarta
Înmiresmată-a florilor cu-aripa,
Și-n zborul lor îmi oglindesc risipa
De gânduri ce îmi încovrigă soarta.
Sub cerul gol căci Zeii-și uită pipa
Un porumbel își mângâie consoarta,
Copiii sar pe trotuare coarda,
Iar eu mi-agăț în cuiul tâmplei clipa.
E-atât de cald de parcă din semințe
De stele cresc deasupra mii de sori,
De parcă sunt un puzzle de dorințe
De vise, de acorduri și culori,
De parcă-s strâns în brațe de ființe
De foc și-ncet îmi intră vara-n pori.
29-30 X 2010
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Calitate îndoielnică? Nu. Nu asta am vrut să spun, ci doar că, față de alte sonete, acesta e un ușor recul.
Sigur, nu poți păstra mereu același nivel. Nimeni nu a făcut-o pînă acum, și n-o va face nici de acum înainte. Așa cum perpetuum mobile e imposibil.
Pînă la urmă, e doar o părere :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-10-31 09:27:58 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Apreciez in mod deosebit forma delicata in care mi s-a atras atentia asupra calitatii indoielnice a sonetului. :)
Voi reveni...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-10-31 01:27:54 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cristi, văd aici reprezentarea plastică a ceea ce s-ar putea numi doi pași înainte, unul înapoi.
Sonetul de față fiind pasul menționat la final. Adică, ușor opus celor doi :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2010-10-30 22:29:02 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cristi,
Imaginile sunt frumoase si ideea cu "mii de sori" mi-a placut :)))
Nu crezi ca in loc de "îmi încovrigă" ar suna poate mai bine "îmi încovoaie"?
Cel mai mult mi-a placut versul 8.
Cu aceeasi consideratie,
Veronica |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-10-30 19:59:31 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îndrăznesc, eu non-poetul, necalificat la școala lui Petrarca,Shakespeare and Voiculescu sî cîrcotesc:
-imagini șterse, de o banalitate sufocantă...imaginea porumbelul ce-și mîngîie consoarta e de un umor irezistibil și bănuiesc involuntar
-cosmogonia semănătorist-agrară:"E-atât de cald de parcă din semințe
De stele cresc deasupra mii de sori,"
e unicat; aștept în decembrie o dezăpezire de comete din cornete de-nghețată
-finalul e de o candoare irezistibilă, adolescentin desuetă dar neașteptat de sinceră: fantezia erotică a sonetistului în iunie.
Vot!Stea...una-două-trei? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-10-30 11:02:21 |
|
|