FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 215 (Iunie)
Text postat de Cristian Vasiliu
În Iunie bat fluturii la poarta
Înmiresmată-a florilor cu-aripa,
Și-n zborul lor îmi oglindesc risipa
De gânduri ce îmi încovrigă soarta.

Sub cerul gol – căci Zeii-și uită pipa –
Un porumbel își mângâie consoarta,
Copiii sar pe trotuare coarda,
Iar eu mi-agăț în cuiul tâmplei clipa.

E-atât de cald de parcă din semințe
De stele cresc deasupra mii de sori,
De parcă sunt un puzzle de dorințe

De vise, de acorduri și culori,
De parcă-s strâns în brațe de ființe
De foc și-ncet îmi intră vara-n pori.

29-30 X 2010
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Calitate îndoielnică? Nu. Nu asta am vrut să spun, ci doar că, față de alte sonete, acesta e un ușor recul.

Sigur, nu poți păstra mereu același nivel. Nimeni nu a făcut-o pînă acum, și n-o va face nici de acum înainte. Așa cum perpetuum mobile e imposibil.

Pînă la urmă, e doar o părere :)



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-10-31 09:27:58
         
 
  Apreciez in mod deosebit forma delicata in care mi s-a atras atentia asupra calitatii indoielnice a sonetului. :)
Voi reveni...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2010-10-31 01:27:54
         
 
  Cristi, văd aici reprezentarea plastică a ceea ce s-ar putea numi doi pași înainte, unul înapoi.

Sonetul de față fiind pasul menționat la final. Adică, ușor opus celor doi :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-10-30 22:29:02
         
 
  Cristi,

Imaginile sunt frumoase si ideea cu "mii de sori" mi-a placut :)))

Nu crezi ca in loc de "îmi încovrigă" ar suna poate mai bine "îmi încovoaie"?

Cel mai mult mi-a placut versul 8.

Cu aceeasi consideratie,

Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-10-30 19:59:31
         
 
  Îndrăznesc, eu non-poetul, necalificat la școala lui Petrarca,Shakespeare and Voiculescu sî cîrcotesc:
-imagini șterse, de o banalitate sufocantă...imaginea porumbelul ce-și mîngîie consoarta e de un umor irezistibil și bănuiesc involuntar
-cosmogonia semănătorist-agrară:"E-atât de cald de parcă din semințe
De stele cresc deasupra mii de sori,"

e unicat; aștept în decembrie o dezăpezire de comete din cornete de-nghețată
-finalul e de o candoare irezistibilă, adolescentin desuetă dar neașteptat de sinceră: fantezia erotică a sonetistului în iunie.
Vot!Stea...una-două-trei?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-30 11:02:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE