PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Lumea de dincolo (fragment) Text postat de latunski criticul Capitolul al cincilea 1. Într-un anumit moment al stării mele de fapt, spiritul meu se plimba prin Cartierul Neamurilor. Nu ştiu dacă v-am mai spus, aici se stă pe neamuri, dar nu aşa cum vă închipuiţi voi cei din Lumea de Dincolo; adică neamurile de la oraş stau cu neamurile de la ţară şi neamurile înaintaşe cu neamurile înapoiaşe. Nu, problema este puţin mai complicată şi îţi sunt necesare oarece cunoştinţe de dogmatică şi de patristică, pentru a înţelege acest fenomen. Dar dacă te apuci să vorbeşti cu rigoare ştiinţifică despre modelele canonice, şi în Lumea Aceasta ca şi în Lumea de Dincolo mereu se găseşte cîte un spirit fanatic ce îţi spune că ai filiaţii în derizoriu. 2. Cum vă spuneam, spiritul meu se plimba prin spaţii infinite şi falii temporare nedefinite, privind către orizonturi simbolice. Îmi simţeam aura apofatică întărită şi vînjoasă cînd am auzit un glas: „Stăpîne!”. Mă întorc eu la nouăzecidegrade, mă întorc şi la o la osutăopt- zecidegrade, fac iar stînga’mprejur şi abia atunci zăresc spiritul cîinelui meu, Rudy, care a trecut în Lumea Aceasta încă de pe vremea cînd eu eram în Lumea de Dincolo. „Stăpîne – zice el din nou, gudurîndu-se şi mişcînd necontenit o coadă imaginară - nu mă mai recunoşti? Iată că acum sîntem din nou împreună!” „ Cum să nu te recunosc, Rudy dragă, dar de cînd poţi vorbi?” „Stăpîne, stăpîne, mai cheamă şi-un cîine, eu nu vorbesc, eu folosesc translatorul universal al mamiferelor, care în Lumea de Dincolo nu mai funcţionează de vreo cîteva milenii avînd el oarece diode şi microcipuri defecte” „Bine, - zic eu, dar de ce mama dracului nu l-au reparat, ca să putem şi noi discuta aşa ca de la om la cîine, pentru că dacă tu ai fost cel mai bun prieten al meu în Lumea de Dincolo, era cazul să-ţi cunosc şi eu mai bine locurile unde îţi depuneai nevoile precum şi neamurile tale pedigriste!” „Ai dreptate Stăpîne, - se întristă el, - am aflat şi eu după ce am ajuns în Lumea Aceasta, intenţionat l-au lăsat aşa, sporind astfel confuzia universală” „În fine, las-o-n mama ei de trebă, ce bine-mi pare că te văd!” Intenţionat vorbeam cu el mai dur şi mai distant, pentru a-mi sublinia superioritatea şi a păstra distanţa. Dar eram şi bulversat de ineditul situaţiei. „Îţi mai aminteşti, tu, Rudy, cîte clipe frumoase am petrecut împreună?. Şi cînd ai murit de bătrîneţe, cît de mult am suferit, cum te-am dus în Crîng să te îngrop şi era o iarnă cruntă, (minuscinsprezecegradeCelsius), n-am reuşit să sap o groapă şi te-am lăsat să te mănînce ciorile. Sper că m-ai iertat? „Nu-ţi fă griji pentru o problemă atît de neînsemnată, Stăpîne, hoiturile nooastre de cîini nu mai contează, cum nici ale voastre de Stăpîni, dovada este clară şi concludentă. Eu de cînd am ajuns aici, am început să meditez la cele pe care le-am trăit în Lumea de Dincolo, ba chiar o să-ţi dau să citeşti o parte din însemnările mele, aşa doar pentru a-ţi face o părere” 2. Rudy a fost prietenul meu cel mai bun din Lumea de Dincolo, spun asta cu riscul de a mă repeta. L-am cumpărat în urma unei discuţii cu un cunoscut de-al meu, (biped şi cu multă experienţă de viaţă), care mi-a spus că dacă vreau să am un prieten adevărat, să-mi aleg unul cu patru picioare. Tot el m-a lămurit că fetele n-au ce au băieţii, că uneori e posibil ca şpaga să nu fie primită bine şi că dacă munceşti precum un cal, sigur vei sfîrşi ca el. Aşa că mi-am reconsiderat priorităţile şi am dat anunţ în cotidianul Trîmbiţa Călmăţuiului. Întîmplarea a făcut ca la anunţ să răspundă nişte rude de-ale mele, mai de departe (în linie genealogică, dar şi ca distanţă) şi aşa am intrat în posesia lui Rudy care avea trei luni şi era de rasă, dar n-am prea reţinut din care rasă. Iar pentru conformitate, diminutivul nu vine de la Rudolf, cum aţi fi voi cei din Lumea de Dincolo dispuşi a căuta originile şi a vă raporta mereu la origini, ci de la rude, adică de la rudele de la care l-am cumpărat. La început, Rudy s-a acomodat mai greu cu mine şi cu aşa zisa civilizaţie. Se pişa peste tot şi era plin de pureci, dar apoi l-am educat, l-am crescut într-o atmosferă de consens între specii, încît nici B.B. n-ar fi avut ce să-mi reproşeze. La vîrsta de şase luni, cînd avea în jur de şaizecidecentimetri lungime şi treizecişişasedecentimetri înălţime, i-am cumpărat prima zgardă şi prima lesă. Vă daţi seama ce bucurie a fost pe el . Am notat acest eveniment în agendă, la fel cum bunica mea din Cochirleanca, nota în calendarul ortodox, data la care i se monta vaca Bun cîine a fost Rudy. Plecam de-acasă cîte şapte zile şi el mînca ce-i lăsam, apoi răbda. Răbda şi cînd îi trăgeam cîte un picior în coaste, pentru că eram şi eu neintegrat în UE şi nu citisem încă volumul „Drepturile Animalelor”. Oricum, totul este de domeniul trecutului, de actualitate a rămas doar întrebarea: (?) este mai bine să fii spirit de om sau spirit de cîine. 3. Am citit cele cîteva pagini scrise de cîinele meu Rudy, din care reproduc un scurt fragment, ce poate fi intitulat : « Cîinele Rudy versus Raţiunea cîîinelui (titlul îmi aparţine). Cîinele Rudy: În timp ce-mi frămîntam mintea cu multe şi felurite probleme, dintre care cea dintîi era estropierea mea de către fostul Stăpîn, încercam să mă analizez pe mine şi să aflu partea bună care mi-a mai rămas. Pentru că dacă îl lipseşti pe un cîine de atributele lui masculine, ba îi tai şi coada, el care nu se poate gîndi la bani şi la glorie, oare la ce dracu se mai poate gîndi? În timp ce ma întrebam pe cine să urăsc mai mult, pe fostul meu Stăpîn, ori pe semenii mei care îşi marchează în continuare teritoriul; deodată cineva din mine ori altcineva din afara mea , după cum spunea şi Jack London în „Chemarea străbunilor”, îmi vorbi astfel: Raţiunea cîinelui: Iată că am aflat despre osul pe care l-ai ascuns acum două zile. .. Credeai că poţi ascunde de mine şi cel mai neînsemnat fapt? Cîinele Rudy: Vorbeste ce vrei. Eu am vrut să relatez aceste gînduri pe ocolite, nu să fac din ele o înşiruire de obiceiuri domestice, să aflu ce se întîmplă cînd un cîine îsi vede imaginea reflectată în oglindă, cum ştie el dacă este el sau un alt cîine la care ar trebui sa latre? Raţiunea cîinelui: Ce spui tu este de ologeală pentru un spirit de cîine, mai bine te gîndeşti cum poţi ascunde mai multe oase, iar ele să fie mai moi, pentru că tu acum ai început să îmbătrîneşti şi dinţii tăi nu mai sînt ca în tinereţe. Cîinele Rudy: Daca stau să mă gîndesc mai bine, ai dreptate, dar ce să fac? Raţiunea cîinelui: Roagă-te la Zeul Cîine, să-ţi dea din nou sănătate, dinţi puternici şi viaţă de cîine. Iar cînd vei ajunge la aceste deziderate, vei muşca scurt şi vei hăpăi din nou. Cîinele Rudy: Da, mă voi ruga la Proteguitorul întregii lumi canine, să-mi dea mie forţa lupului şi iuţeala pisicii. Numai aşa voi beneficia de firimiturile de la masa Stăpînului şi mă voi putea feri de şuturile lui. O să devin mai ascutător şi mai gudurător, voi face „aport” mai des, pentru ca în timpul liber să pot urla la Lună. O, Proteguitorule, tu n-o să laşi să piară bietul cîine şi o să-i dai şi alt Stăpîn! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mare corajie pe messir auctore sa-si mute calabalacul in lumea dusilor si sa ne priveasca pre noi ca fiind "de pe ceea lume", cum ar veni. Lasa ca si afacerile lumii spiritelor par sa fie naravite mai rau ca acestea, de pre acilea, de pre la noi, da scrierea are savoarea ei, inegalabila. Cine nu-l cunoaste pre aprigul tankist transnistrean, membru de onoare in Massolit si amantul recunoscut in mod oficial al Ninei, nu stie ce-i poate peana. Io ma prenumar printre fericiti: am savurat in priza directa textul, atata cat mai este si va poci spune ca e un adevarat film. Nu va ramane decat sa va cumparati cornetul cu floricele, sau plicul cu bomboane agricole, sa va asezati cuminti in stal si sa asteptati. Povestea ar trebui, dupa stiinta mea, sa continue. Si nici belet nu trebuie, numai sa nu fluierati cand s-o rupe pelicula. Pa, lasa ca va mai scriu io.   Postat de catre sters sters la data de 2010-11-05 11:43:54               Pe bucăţi nu e rău scris pînă acum.Nu ştiu cum vei însăila fragmentele şi cum va arăta patchwork-ul (velinţa din petece, pt neanglofoni)în final. În confesiunile lui Rudy eu aş fi introdus ceva acţiune.(vezi Părerile despre viaţă ale motanului Muhr de ETA Hoffman)   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-11-05 08:17:00               N-as putea sa spun exact de ce, dar capitolul acesta imi place mult mai mult decat celelalte.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-04 23:52:48               am cîteva scăpări minore şi una majoră. Am zis eu, îmi trebuie un ucrainean sau un jidan - minte limpede- pentru corectură. Nu mai revin...   Postat de catre latunski criticul la data de 2010-11-04 22:55:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE