PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Şmenul textual sau experimentul bumerang Text postat de Emanuel Cristescu Un experiment în urma căruia abilităţile de clown al ritmului şi rimei au fost puse în valoare. Şi, iată, s-a demonstrat, că doi poeţi importanţi sunt atât de valoroşi încât stilul le poate fi pastişat. Şi, cu toate acestea, ei pot fi recunoscuţi, chiar dacă nu în integralitate, chiar şi din melanjuri textuale ingenios, insertate. Însă cel mai tare a ieşit în evidenţă reaua credinţă a şmenului textual. Căci şmen textual se numeşte procedeul. Care l-a decredibilizat total pe autor şi care a arătat că "demersul critic" de discreditare a unei autentice valori nu este altceva decât expresia unei uri personale. Pe de altă parte "comentarii" ca acesta „Să luăm, spre pildă, această poemă cu-tre-mu-ră-toa-re: “Neantul cîntă-n femei”. Aşa o fi, dar să vedem de ce: “Vestigii-strigoi, adăpost de-oseminte La cumpăna lumii mormînt de cuvinte Mari vulturi se-agită prin zările tulburi Revendică-n ei moştenire de struguri” Mai întîi, să observăm că sintagma “vestigii-strigoi” este atît de forţată, că scrîşneşte-n dinţi. Vestigiile sunt vestigii, strigoii-s strigoi şi pot avea orice calificativ, numai ăla de “vestigii” nu. Mai ales că cică-s “adăpost de-oseminte”. Adică cine? Vestigiile sau strigoii? Sau împreunarea asta de vorbe în contra naturii? Şi unde-s “osemintele astea “adăpostite”? Cică nu oriunde, ci taman la “cumpăna lumii”!! Şi “cumpăna” aia ce-o fi şi pe unde s-o situa? Că sunt curios tare. Pun prinsoare că numai în capul poetesei, unde, desigur, există un “mormînt de cuvinte” care se trezesc, nitam-nisam, la viaţă? Ca strigoaicele. Mă rog: ca “vestigiile-strigoaice”, ca să fim în tonul expunerii lirice. Bun. Un indiciu am avea: cică pe deasupra”cumpenei” ăsteia planează, ameninţător, nişte vulturi. De ce? Păi staţi să vedeţi ce fiziologie trăsnită! Prin vulturii ăştia ar staţiona neşte “struguri” care vin din moşi-strămoşi-vulturoşi, lăsaţi fiind, probabil, cu limbă de moarte vulturească, puilor, cărora li s-a spus ceva de genul: bă vulturicilor, în puii mei! nu lăsaţi strugurii ăia din voi de izbelişte, aveţi grijă cu ei, duceţi-vă la notar şi faceţi zapis de “moştenire”, m-aţi înţeles? Şi vulturaşii, piu-piu, fuga la notariatul lor vulturesc, cu hîrtiile testamentare-n cioc, să-şi înscrie podgoriile viscerale în catastiful moştenirilor. Ioi! Să ne mai întrebăm care-i treaba cu podgoriile astea aeropurtate? nu mai are rost, ca să nu se spună că suntem cîrcotaşi.” demonstrează inapetenţa pentru înţelegerea poeziei a distinsului postator. Habar nu are să citească şi să înţeleagă un poem în logica poetică. Pe care o înlocuieşte, probabil, cu logica gastronomică în care este posibil să aibă ceva dexterităţi. Un singur exemplu: spune imprudentul procuror textual de ocazie: “Vestigiile sunt vestigii, strigoii-s strigoi şi pot avea orice calificativ, numai ăla de “vestigii” nu” Adică de ce vestigiile nu ar putea, poetic vorbind, avea calificativul de strigoi? Iar strigoii nu ar putea fi vestigii? (În fapt, strigoii, într-un plan metafizic, chiar asta sunt, rămăşiţe, adică vestigii, respectiv suflete ale unor oameni!) Că probabil va fi fost dat vreun edict peian care să înterzică astfel de sintagme? Să fim serioşi. Poezia, adevărata poezie, cultivă asocierile surprinzătoare, paradoxale. Oximoron se numeşte procedeul. Subtilitatea trimiterii textuale îi scapă distinsului coleg, cititor de suprafaţă al textului. Domnia sa nu poate percepe şi înţelege aliajul. Sinergetica existenţei acestuia. Percepe doar componentele. Adică, de exemplu, staniul separat, cuprul separat. Pentru nimic în lume nu are acces la conceptul şi realitatea „bronz”! Lectura segregaţionistă de tipul „Mai ales că cică-s “adăpost de-oseminte”. Adică cine? Vestigiile sau strigoii?” care duce cu gândul la celebra lecturare din Vocea Patriotului Naţionale, demonstrează clar cecitatea recepţionării textului şi a mesajului textual ca halou al textului carnal adică al primului nivel poematic. Poezia nu se receptează pe silabe ori părţi componente. Poate doar poezia mnemotehnică să fie receptată astfel. Însă rolul acesteia este cu totul altul. Poezia, în general, presupune o cheie de lectură. Cheie pe care lectorul trebuie să o aibă. Ori să vină cu ea de acasă. Această cheie este departe de a fi o aglutinare de cunoştinţe. Un fel de grohotiş informaţional. Cheia de lectură înseamnă armonie, înseamnă inovaţie, creativitate, semnificat şi semnificant, într-un cuvânt, intertextualitate. Primitivismul perceptiv se limitează, de regulă, la înţelegerea primului strat textual. Precum procedează şi distinsul nostru practicant al şmenului textual. Care este victima propriului său experiment. Experiment care nu demonstrează decât distanţa imensă la care se află faţă de înţelegerea poeziei. Am să-i ofer distinsului câteva hinturi care îl pot apropia de înţelegerea poemului pe care printr-o păguboasă lectură disociativă a încercat să-l, crede domnia sa, decredibilizeze. Dacă va fi cazul voi reveni. Într-o lume în care conceptul de patriotism este cumva negat, pus la zid, ca nefiind de bonton, autoarea inventează o formulă poetică în care, cu inteligenţă şi creativitate, fără ostentaţie şi fără să intre în cătarea detractorilor care denigrează un astfel de sentiment, reuşeşte să-l invoce şi să-l valorizeze. Şi, evident să-l transmită „Sămânţa-n sămânţă miracol să lase” „ Poezia „Neantul ce cântă-n femei” poate fi lecturată prin cheia de lectură a preţuirii a ceea ce Ioan Paul al II-lea, celebrul papă cu viziuni mondialiste, denumea „Grădina Maicii Domnului” Astfel capătă sens sintagma „vestigii strigoi” Vestigiile, într-o lume normală, pot fi percepute ca amintiri frumoase, scumpe, glorificatoare ale unui trecut, mai mult ori mai puţin fast, însă de care nu ar trebui să ne fie ruşine. Pentru că ele sunt ori ar trebui să fie istorie. Istoria noastră. Legitimatoare. Americanii caută ori îşi cumpără astfel de vestigii. O existenţă milenară le are. Şi le are din plin. Şi cu toate acestea într-o percepţie snoabă, care face jocul „marilor vulturi care se agită prin zările tulburi” şi care „revendică ei moştenirea de struguri” ele, amintirile, vestigiile, devin „vestigii strigoi” adică vestigii care se transformă în apariţii fantomatice şi care fac ori ne fac rău. Adică ne fac să ne percepem „c-am fi nişte soli ai ruşinii” Însă, „fiind botezaţi drept copii ai luminii” metaforic spus, nu ne-am pierdut şi nu ne pierdem, adică „mai ţinem din cele lăsate de zei”. Acest „mai ţinem" fiind un remember acuzator al modului în care, toţi ori unii ne privim, ne percepem, ne valorizăm şi ne prezentăm la scara lumii şi a istoriei. Prăpastia dintre cele două posibile ipostaze „soli ai ruşinii” şi „copii ai luminii” ar putea prefigura nonexistenţa, neantul. Şi acesta este strigătul de alarmă al poemului. Acuzator. Aşadar, după cum uşor se poate observa şi demonstra, poemul are logica sa poetică iar lectura de tip destructivist nu poate duce decât la decredibilizarea acestui tip de lectură. Redau integral poemul în care s-a încercat intrarea nu cu sfiala normală intrării într-un templu – un poem valoros este un adevărat templu – ci cu picamerul! Neantul ce cântă-n femei Vestigii strigoi, adăpost de-oseminte La cumpăna lumii mormânt de cuvinte Mari vulturi se-agită prin zările tulburi Revendică ei moştenirea de struguri. Pământului parcă i-ar fi chef să sece Şi apelor noastre trecutul să-nece Dar fie-ne-aproape pâinea de case Sămânţa-n sămânţă miracol să lase. Ne pare c-am fi nişte soli ai ruşinii Fiind botezaţi drept copii ai luminii Mai ţinem din cele lăsate de zei Neantul, ce cântă şi azi în femei. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Nu cred, bre, musai, că ai făcut aşa ceva! Dar mi s-a părut curios că a intervenit cineva să radieze un com care, faţă de altele,- scîrbos de aluzive şi încărcate de aceeaşi obsesie cacofonică faţă de persoana mea - nu avea în el mare lucru de alertant. Doar această, desigur, vizibilă ştangă, vîrîtă cu scop precis. Că juvetele ăsta subdezvoltat la trigonul cenuşiu, dirijat de maciolfina lui lactantă, nu e-n stare să priceapă că discută cu oameni care au ceva glagorie la cutiţă şi nu cad, - ca fraiericiu de el - în cursă. Sigur, m-am gîndit că a radiat comul ăsta căldicel, dpdv al conţinutului, ori cineva care vroia să-l protejeze, pentru că intervenţia ta ulterioară îl făcea de kakofonie, ori intervenţia ta la un editor, pentru a evita ulterioare implicaţii fără sens. Cam asta a fost. Că, după păpuşică ăsta bombardat cu tărie, nu mă iau nici dacă-l văd în ştreang! Sunt humanoizi febrili şi epicentrici care nu prezintă nici un interese real pt oameni cu scaun la cap. Cel mult, un interes profesional pt biologi şi psihiatri. Ăsta. ecsintescu.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-19 18:59:46               greseala ta, Ioane, e ca polemizezi obsesiv cu EV, (am folosit, desigur, un acronim si un verb moale, constrans de exigentele la moda ale locului), fara sa pricepi ca personajul e un efect, nu o cauza. un produs ajuns, in fine, dupa cateva convulsii, experimente si ezitari metodologice, la deplina lui maturitate. un erou de linia-ntai care face (cu mici si discrete ajustari ulterioare) ceea trebuie sa faca, obedient si la timp. pentru asta a fost de ajuns sa i se cultive (cu oarece finete si in sensul dorit) cele cateva vulnerabilitati evidente: iluzia genialitatii, criza de identitate, lipsa de repere morale si nevoia de protectie. pana una-alta, a ajuns periculos de departe, si, logic, va trebui sacrificat. de ce nu urmaresti tu procesul asta din peluza? cum poti sa crezi ca eu iti cenzurez comentariile cand stii prea bine ca am renuntat la functia de editor? tot ce se valideaza sau se invalideaza aici poarta, de acum, o singura (inocenta, alba) semnatura.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 18:21:01               În gura ta, ecsintescule, care ești o tîrîtură de turnător, nu m-aș uita nici dacă aş avea certitudinea că adevărul chiar ăsta ar fi.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-19 16:31:06               Si, jupane, la ora asta, aflat intamplator pe malul lacului, e randul meu sa simtesc (eventual, monstruos) cum, undeva, nu departe, 2 angelice manutze/albe si grasutze, se freaca pline de satisfactie...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 05:06:31               dom Peia, daca stiuca a batrana ajunge pana la urma in tigaie, sa stii mata ca asta nu e numai pacatul pescarului care-i plimba pe sub bot o tinichea frumos colorata...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-19 04:48:46               Si repet. RS mi-a dat convorbirile voastre! Este ADEVARAT!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 23:59:28               Ioane, Cenzura a fost facuta de RS. Adica va dati in barci, paracioase mici!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 23:51:32               Marchiza îngerilor, bre?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 23:21:20               si, distinsul meu coleg Peia, ce e asa de greu de priceput? daca-ti iubesti pudelul cu iubire ecologica, atunci il urmezi indeaproape, cu farasul si maturica...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:39:36               Ioane, nu ma pot lupta cu Bubico. Stapanul nu-l mai lasa cu mine, singur, la fereastra. Si, apropos, perfidule, nu mai provoca Angelica / Creatura.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:25:30               Nu sunt acasa, nu am calculator, dar cred ca le am undeva si am sa ti le trimit.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 22:12:19               Acuş, că veni vorba... Se mai găsesc pe la tine duelurile alea dintre noi doi, că eu le caut de vreo oră şi nu dau de ele. Poate le-oi găsi prin aiureala asta de calculator, dar pînă atunci, dacă nu le găsesc poţi să-mi spui dacă le ai? Or fi la tine pe pagină? Nu m-am uitat. Aş vrea să le postez la mine în pagină, ca să vază lumuliţa asta cum doi ageamii ca noi, care NU suntem membri, dăm nişte mici lecţiuţe de versificaţie şi spirit! Of course, cu permisiunea ta!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 22:05:49               R. Ştef., Drept să-ţi spun nici nu eram sigur dacă tembelul ăla nu a scris două iniţiale oarecare, aşa cum a mai făcut, să creadă lumea că cine ştie cu ce subterfugii umblu eu! De aici şi prudentul apel. Sau somaţie, mă rog. Dar dacă ai apărut tu, înseamnă că tu fuseşi. Păi îl laşi pe tembelul ăla să-ţi colporteze numele aşa cum are chef?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 22:00:56               De data asta eşti beat, Cercele! Cum te mai duci în halul ăsta la vecernie?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:58:40               Ioane, te descurci excelent si singur, evident, nu m-ai sunat, nici acum, nici altadata. Mi-ar placea totusi sa gasesti un sinonim mai bland pentru "a soma", daca nu cer prea mult.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 21:54:43               Ioane, am o veste buna pentru tine. Ti-o spun repede ca, ti-am zis ca plec la vecernie. Ma sunat unu' din Toronto, ca-ti spusei io ca multi diasporeni cata poezii de calitate pe Europeea, si m-a intrebat de tine, ca-i place stilul tau si mi-a cerut chiar si adresa ta de email si o poza daca am. Adresa ta nu o am dar o poza de-a ta am, din cartea aia de epigrame unde suntem amandoi, dar nu pot sa-i trimit poza aia ca-i o poza veche decand erai normal. Trimite-i tu un email si-o poza. Uite aici adresa lui de email : [email protected]. pupici !   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 21:51:47               RS, repet apelul! Te comunici cu bulă ecsintescu şi-i spui nu-ş' ce depre viaţa mea personală, aşa cum a susţinut aici, într-un com, care văd că s-a radiat?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:43:25               Du-te bre şi mai ciopleşte prin casă vreo mobilă, vreo somieră, vreo varză, ceva! Ai reuşit să mă plictiseşti.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:41:12               Ce sa-ti fac Ioane daca nu le ai si cu alte limbi romanesti ! Da' calcasi sau nu ? Dupa cate vad e pozitiv.   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 21:35:42               Cercele, După ce că eşti un scriitor pîrît, mai faci şi-n potecă!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:27:24               De aici a fost radiat comul lu Lulică Frînaru-ecisntescu, care spunea, la un moment dat, că RS i-ar fi comunicat lui nu ştiu ce amănunte legate de viaţa mea personală! Drept care îl somez pe RS să infirme sau, dimpotrivă, că a făcut aşa ceva. Probabil că şi comul a fost şters din acelaşi motiv.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 21:26:50               E-atita multe liştine in sat Doar compona fintinii sõt belenghe In stada principal lovit de benghe Nem ţacanit, nem tu drac inPeiat.   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2010-09-18 20:06:39               Ai luat tu legătura cu "apropiaţii" mei prin girueta de pe căpăţîna-ţi vidată! Mai bine ia sfîrcu ăla iar în omuşor şi spune-ţi o poveste-n gînd cu capra cu un ied!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 20:05:39               Tu ce te hlizeşti p-aici, măi pui de curfutiţă? Ţi s-au blocat gingiile în biberoanele mumă-tii adoptive şi ai început să paşti lactoze etilice din ele?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 15:21:06               Gata! N-ai pic de snaga! hi hi hi ! Esti un om rau la suflet! hi hi hi ! Suferi in tacere. hi hi hi !   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 14:04:04               Cum se autoelogiază, mr. Cristescu! Ce-i place să stea pe soclu! Zici că e siamez cu ecsintescu! Staţi liniştit, domnu Cristescu, nu vă mai daţi curaj, că aţi furat-o rău! Pe faţă, cu dovezi clare, nu prin catacombele teoretice al hermeneuticii!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 13:04:18               Pentru câteva ore am plecat. Ne tachinăm mai târziu. Doar ştiţi, qui s'aime se taquine! Între timp, distinsul coleg Peia îşi va linge rănile. Nu puneţi la inimă distinse coleg. Trece. Cu un text bun!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 12:24:36               Radu, "c'est mieux plus tard que jamais!" Mă bucur că, în sfârşit, ai ajuns la vorbele lui ecsintescu în ceea ce priveşte onestitatea! Asta nu înseamnă că îi dau dreptate 100%. Scriu de pe un Violon d'Ingres! Revin.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 12:20:50               Emanuel, faptul ca eu nu m-am nascut poet n-ar trebui sa te consoleze. chiar si actul lecturii presupune onestitate. macar interioara.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 12:15:06               Ioane, Tu mai ai viata sociala sau personala? Mai iubesti si tu vreun pat cu suflet? Toata ziua si toata noaptea te dai stamba pe Europeea? Du-te, ma baiatule, la bai.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 11:54:01               Ioane, Te-a facut chisalita! Ramane ca-n seara aia! Hi Hi Hi ! Scriu dupa un fix. Revin!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2010-09-18 11:51:53               Acu stau şi mă gîndesc că fiecare înţelege din chestia asta cam ce-l duce capul! Adică ceea ce se vede pe la suprafaţă. Are dreptate domnu Corbu: păi dacă nu scîrmi în adînc după barabulele alea existenţiale, cum să pricepi?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:50:06               Ups! Dar am mai citit-o! Da', dar fără iesplicaţiile dlui Corbu... am rămas, oximoronic vorbind, în stare de perplexitate!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:47:15               "Din fuga scoaterii halatului: în stadiul în care vă aflaţi, oricare vă va fi de folos."(Cristescu Em.) Tot din fuga halatului, am dat peste "Apocaliptica textului", de O.Soviany. Oare cu asta să încep? Explicaţi-mi, domnu Patron, că ard de nerăbdare să încep să mă cultiv. OXIMORONIC!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:44:38               Şi nu sunt, bre, poet, îţi mersi pt calificativ, dar, fără falsă modestie, nu sunt. Poeţi sunt cei pe care-i ştiu eu, dar care nu intră, se pare, în vederile largi şi cuprinzătoare ale exegeţilor de pe aici!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:41:50               "Am priceput, da, trebuie să pun mîna pe-o carte?" Din fuga scoaterii halatului: în stadiul în care vă aflaţi, oricare vă va fi de folos. Radu, da 99,9999% îi dai? Ce bine că apăruşi!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 11:35:56               N-am atata rabdare, scriu cu un mobil. Dar promit ca am s-o fac.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 11:31:51               R. Ştef., mr., Pentru că metafizica mea e la pămînt, precum tocma explică Luminăţia-Sa, dl patron, iesplică-mi, rogu-te, ce vrusăşi să zici cu vorbele astea: "...poti aduce la lumina zilei incredibilele putregaiuri ale mortaciunilor din adanc." Eu, mărturisec, sunt blocat. O-XI-STRIGOIC!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:20:40               Addenda: am uita să vă semnalez adîncimea contextuală şi conexiunile substructurale ale paradoxului metafizic dîn podzolica agriculturală! Iote: OXIMORN - OXIMOROI - OXISTRIGOI VESTIGIOŞI! Păiii, cînd vă spui e că e scris adînc?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:17:11               Emanuel e un distins profesor. Valeriu, un sculptor de succes. Ca -mi place sau nu, Peia, un poet. Asta nu inseamna ca-i dau dreptate 100 %. Dar numai tulburand nebuneste siropoasele unde, poti aduce la lumina zilei incredibilele putregaiuri ale mortaciunilor din adanc.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-09-18 11:12:14               Şi mai distinse patron, Am priceput, da, trebuie să pun mîna pe-o carte? Dar mă aflu într-o gravă dilemă! Care? Că... sunt cam multe prin jur!!...   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:10:18               "Poezia, adevărata poezie, cultivă asocierile surprinzătoare, paradoxale. Oximoron se numeşte procedeul. Subtilitatea trimiterii textuale îi scapă distinsului coleg, cititor de suprafaţă al textului. Domnia sa nu poate percepe şi înţelege aliajul. Sinergetica existenţei acestuia."(Cristescu-Corbu) Uau! Deci, poiiezziiia cultivă, cu cuuultivatoru, neşte Asociaţii. Cooperatiste. Dar, atenţie! neşte alea de rămîi cu gura căscată,- în termeni acdemici: surpinzătoare. Spilingit spus: pa-ra-doxa-le! Adică ceva care e peste doxa fraierilor de rînd! Căci cu agri-cultura nu se ocupă toţi neaveniţii. Deci trebuie să îţi însuşeşti, mai întîi, terminologia potrivită, adică specifică, adică metafizică, bre, s-o spunem pe de-a dreptul, ce ne mai încurcăm în... perifraze academice!? Anşea. Deci metoda, deci, are o denumire academico-metafizică şi se numeşte OXIMORON! (O veni de la oxiuri?!) Care e ceva că pui două lucruri zăpăcite cap la cap şi iote, că iese o frumşşşaţă dă metaforă. Sau ce? Mă rog, ceva care iese. Acuşa, după ce cultivarăţi, oximoronic, barabulele alea "pa-ra-doxa-le", aveţi grijă să ajungeţi la bulbi, adică în profunzime solului agricultural, nu faceţi ca unii care rîcîie ca fraierii pă la suprafaţă. Deci riscaţi, deci, să vă pomeniţi cu pătulu gol dă oximoruni. Pardon!... moroni! Şi, vorba aia, fără "aliaje" agriculturale, rămîneţi cu sinergia faptelor în pom! V-am zis.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 11:08:06               Distinse coleg, Vivisecţia s-a terminat. Diagnosticul a fost pus iar tratamentul poetic recomandat. Renunţaţi la procedeul lecturii cu picamerul şi puneţi mâna pe carte pentru a înţelege poezia. Pentru scrierea poeziei continuaţi. Nu aveţi nevoie decât de timp, sinceritate şi muncă. Ştiu, veţi zice, cum eu care ştiu să scriu nu ştiu să înţeleg şi să interpretez? Exacta aşa este. Acesta este sindromul ori paradoxul Peia. Succes.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:57:45               "Vestigii-strigoi"... auzi!!! Şi cică ştie ce e aia poezie!...   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:50:11               Doomnu Corbu, doomnu Corbu, bre, Nu numai că ştiu să citesc şi să interpretez, dar miros dintr-o privire care-i poet şi care impostor! Mai mult: atîta vreme cît eu, doar jucîndu-mă, pot să manufacturez o mie de poezele pe zi, aşa, ca ale protejatei matale, pe care o vîrîrăţi în Uniune, crede-ţi-mă cu puteţi veni şi cu mama hermenuticii în ajutor şi nu mă convingeţi! Păi dv. credeţi că poezia ţine de "şmenul" aranjamentelor de culise, că e unealta băgătorilor în faţă? Nu, dom'le, poezia ESTE FĂCUTĂ DE UN POET, asupra căruia coboară aripa îngerului, şi nu de bîzdîcul interpretativ şi răsuflat al nu ştiu cărui critic, care trăieşte parazitînd truda şi suferinţa Poetului. Am sesizat chestia asta de mult şi tare m-am revoltat! Cît priveşte cititorul... har Domnului! Înţelege şi el ce poate, cam aşa, ca domnia-voastră, care bateţi cîmpii teoretici fără graţie!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:45:23               Că acuza vine de la domnia voastră e o onoare. Pentru că se anulează singură. Şi pentru că, nu contest ştiţi, probabil dintr-o genă benefică ori din multă transpiraţie să scrieţi poezie. Din păcate, pentru domnia voastră, nu ştiţi să citoiţi şi să interpretaţi poezia. Nu aveţi instrumentul perceptiv. Cu primitivismul picamerului nu se poate recepta poezia. Domnul Genneanu a sintetizat perfect: Marele Scriitor nu există fără Marele Cititor. Şi aceasta nu reprezintă o condiţie sine qua non a existenţei. Adică nu este un păcat nici să fii scriitor nici să cii cititor. Mare ori mic.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:34:02               Aha, şi-am mai priceput ceva: nu păcătosul care face e de vină, ci ăla care-l prinde asupra faptului!!! Nu realizaţi ridicolul în care vă plasaţi, susţinînd o aşa teorie? Vai!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:30:09               Domnu Corbu, V-am vexat! Da' rău, nu mai aşa. Fibrilaţi, cum văd, de mînie! Nu, dom'le, oricîte opturi teoretice aţi face, habar n-aveţi de poezie, ce s-o mai dăm cotită şi să ne împleticim în consideraţii teoretice fade. Să fiţi iubit, dar ăsta-i adevărul!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:27:08               "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"! Vă supraapreciaţi. Aveţi aşa de multe lacune de logică poetică şi nu numai, că, pentru mine, este o joacă de copil să vă frăgezesc, textual vorbind, la orice oră din zi ori noapte. Şi asta pentru că eu nu umblu cu tertipuri iar Eropeea reprezintă un proiect angelic nu unul malefic. PS. Simplul fapt că aţi scris "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"!" vă devoalează clasa şi complexul poetic perceptiv.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:20:37               După ce aţi scris "comentariul" menţionat de mine între ghilimele, v-aţi demonstrat "posibilităţile". Cu vârf şi îndesat. Şi aţi mai arătat inutilitatea, pentru domnia voastră, a mestecării comentariilor "filozoafe" sic! Nu trebuie să beau un butoi pentru a-mi da seama de calitatea vinului. Evident am forţat cu această analogie. Trebuia să fi scris poşircă! Aţi vrut să legitimaţi păcăleala ca procedeu de critică literară. Eu v-am deconspirat înaninte să-şi facă efectul. Faptul că v-am considerat, iniţial, de bună credinţă, nu pe mine mă acuză! Am bănuit că umblaţi cu vreun plan diabolic, aşa cum l-aţi provocat, tot diabolic pe ecsintescu de v-a căzut în plasă şi a avut nivelul redus. Însă am sperat, că onestitatea va prevala în acestă dispută. Recunosc m-am înşelat. Însă, când am ajuns acasă, am verificat. Şi am constatat malvesaţiunea. Pe care am făcut-o publică imediat astfel încât hohotul pe care vi-l pregăteaţi s-a transformat în rictus. Efectul bumerangului, distinse coleg. Nici în justiţie probele ilegale nu au valoare. În plus încercarea domniei voastre de a fabrica probe este şi imorală. Ştiu, vă forţaţi să râdeţi dar nu este râsul domniei voastre. "Domnu Corbu,- o întrebare: cînd aţi ajuns la atît de elaborata, doctorala, academica variantă interpretativă a poemei de mai sus?" V-am mai spus. Diatriba dumneavoastră are şi va avea efect contrar. Acum am citit şi decriptat poemul. Pe care, dacă aveţi stofă, îl puteţi combate. Dar critic. Nu emoţional impresionist, cum aveţi dreptul să o faceţi, procedeu care în realitate nu spune nimic despre poem. Ci numai despre gusturile şi procedurile dumneavoastră. Dacă atacul domniei voastre nu s-ar fi declanşat probabil că m-aş fi preocupat de altceva.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-09-18 10:14:49               Ce-o fi tocat în sine, dom Corbu, ce-o fi frămîntat în somn problemele!... "Mă, cum să-l înfund p-ăsta"! Gata, recunosc, am amuţit, aşa hermeneutică rar mi-a fost dat să văz. Enorm. Şi să simt. Monstruos.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 10:05:47               Of! Doamne, cîtă teorie, cîtă străduinţă, cîtă scrobeală aruncată pe lucruri mărunte! Chiar şi acum mai umblaţi cu cercu', domnu Cristescu-Corbu, după ce aţi căzut într-o ditamai capcana?! Dv. şi adepţii dv. zeloşi? Păi dumneavoastră ştiţi cîte comentarii din astea, "filozoafe", am mestecat eu, pînă mi s-a acrit de ele? Asta, mai întîi, ca să nu aveţi impresia că daţi lecţii de flexarea mîinii unui gimnast! Şi, mai apoi, ştiţi cîte jucărele din astea, pentru care vă daţi atîta străduinţă, s-au scris pînă acum? "O, tu nici gîndeşti, jupîne"! Dovadă că nu ştiurăţi nici care-s poezelele protejatei mnevoastră! N-aţi făcut nici măcar elementarul gest de a vă informa pe loc, aşa cum credeam că veţi face, totuşi! Aţi luat, cu alte cuvinte, magister, o plasă cît ciorapii Insolite, puşi cap la cap, de mare!! Nu mă mai obosesc să vă desfac compoziţia chimico-hermeneutică de mai sus în elementele ei primare, de stanioale şi arame, ca să nu vă mai pricinuesc oarece disconforturi - ajunge ce v-am făcut! "Vestigiile" alea "strigoi" este o formulare scrîşnită, gen Elena Toma, domnule. Cum scrăşnit e tot textul. (Apropo: aci vă daţi, subiectiv, cu părerea sau faceţi o critică din aia... ăăă... obiectivă, vînjoasă, teleologică?) Dacă ar fi scris-o Lenuţa, aţi fi sărit în sus ca arcul de la pedala de acceleraţie! Dar aşa, - este o găselniţă loryntică de excepţie, nu?! Domnu Corbu,- o întrebare: cînd aţi ajuns la atît de elaborata, doctorala, academica variantă interpretativă a poemei de mai sus? Înainte de incidentul ăsta sau după? Vreau să zic, aţi participat efectiv la încropirea ei, dîndu-i indicaţii preţioase talentoasei sau abia acuş, după, cînd taman aţi aflat că îi aparţine? Toate ca toate, dar mi-a plăcut treaba cu"strugurii" ăia! Bre, ani în şir să fi stat aplecat asupra poemuţei şi nu-mi trecea prin cap aşa ceva. Sunteţi mare, dom'le, ce mai! Ce Călinescu, Ce Simion, Ce Manolescu, dar, mai ales, ce Ştefănescu - uite, colea, Corbu super/criticul, super/intertextualistul - se răsuceşte Mincu în mormînt de oftică! Eu sorb cu sete nemărginită giuvaerurile lexicale ale domniei-voastre, vă mărturisesc! Îmi îmbogăţesc bagajul critic cu rarissimile dv. sintagme. Vivat şi să ne trăiţi, să ne mai învăţaţi!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-09-18 09:51:09	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE