PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Noapte bună, domnule Serghei! (III) Text postat de Atropa Belladonna Idila Când fesul colorat al lui Vasile apăru în cadrul uşii încăperii principale a azilului, Serghei tocmai se aşezase pe canapeaua roasă, cu un rebus în mână. Văzându-l, Vasile se îndreptă glonţ spre el şi se lăsă moale pe canapea. - Auzi…Zise Vasile, după un timp. - Aud. Îi răspunse sec Serghei. - Uită-te la noi: cât de bătrâni suntem şi cât de ramoliţi!... - Ei, aş! Ne prefacem! Tu, cel puţin, eşti foarte convingător… - Numai cât mă gândesc la asta şi începe să mi se ridice tensiunea…Continuă Vasile. - Ar trebui sa te obişnuieşti, la vârsta noastră, e singura care se mai ridică… - Vezi, că eşti neserios?! Nu-s eu destul de deprimat?!? - După privire şi după miros, aş spune că eşti destul de trosnit…Ce-ai băut? - Lapte. Da’ cred că era oţetit… - Şi din care butoi l-ai muls? - Nu ştiu, că mi l-a dat Toma, portarul…gata muls! - A, da? Şi pentru ce ţi l-a dat? - Pentru tine, dar m-am gândit că oricum o să-mi dai jumătate din el… - Şi cealaltă jumătate, unde-i? - Mi-am luat-o singur!...Eram sigur că-mi vei da jumătate şi din jumătatea ta…Nici n-am ştiut până azi cât de multe jumătăţi de jumătăţi pot fi într-un litru de vin!… - Şi când aveai de gând să-mi spui? - Când mi-aş fi amintit…da’ cum suntem bătrâni şi ramoliţi…Stai! Unde pleci? - Să-i mulţumesc lui Toma pentru vin şi-apoi la culcare… - Şi mă laşi aici singur şi deprimat? După ce-am înghiţit şi deprimarea ta? Te gândeşti cum te-ai fi simţit tu, acum, dacă nu mă deprimam eu, de unul singur? Nu te gândeşti! Aşa că, stai dracului jos şi ajută-mă să mă ridic! - Unde vrei să te duci? - La subsol, în morgă, să-mi iau rămas bun de la Nataliţa…Ţi-am spus că era cât pe-aici să mă însor cu ea? Noroc că sforăia!... - Pe asta, de unde-ai mai scos-o?! - Pe Nataliţa? Din morgă…Şi-atunci i-am zis: „Draga mea, să n-amestecăm sforăitul cu prefectura!…” Cred că nu ţi-am spus niciodată ce mi-a plăcut mie cel mai mult la Nataliţa… - Nu mi-ai spus, dar prevăd c-o să-mi spui acum… - Avea proteza întreagă! Pentru că o babă, oricât de frumoasă ar fi, e urâtă foc fără dinţi…De exemplu, Ana… - Care Ana?! - Ana, care-a murit anul trecut, de inimă… - Să nu-mi spui c-ai iubit-o şi pe aia! - Ce, nu ţi-am spus?! - Cum dracu se face, măi Vasile, că toate babele pe care le-ai iubit tu, sunt moarte? - Cred că am o iubire mistuitoare! Apropo, am o arşiţă!... - Stai aici, că merg să-ţi aduc o cană de apă. Să nu te mişti de-aici! Şi Serghei ieşi din încăpere, întorcându-se după câteva minute cu o cană mare, plină cu apă. - Ce-i asta? Întrebă mirat Vasile. - Apă! - Şi vrei să beau apă chioară? - Vin n-am …Mi l-a băut unul care zice că mi-e prieten… - Am eu! Spuse vesel Vasile şi scoase de undeva din haină o sticlă în care mai era vreun sfert de vin. - Ai spus că l-ai băut tot! - N-am spus! Am spus că m-am încurcat în fracţii…Hai, bea şi tu jumătate din el…Vezi, cum împart eu totul cu tine?! Poftim, trage un gât. Unul, atât! - Nu vreau. Şi-ar trebui să te opreşti şi tu… - Ia dracu şi bea când îţi spun, că doar ţi-l dau de sufletul Nataliţei! - N-ar trebui să fac eu asta? - De ce? Ai iubit-o şi tu pe Nataliţa?! - N-am iubit-o, dar vinul parcă era al meu?! - Numai jumătate, da’ eu îţi dau acum din jumătatea mea! - Bine, bine, dă sticla aia încoace! Dumnezeu s-o ierte, spuse Serghei şi trase un gât de vin din sticlă. Chiar e bun! - Ţi-am dat eu vreodată ceva rău?! - Adică Toma… - Nu vreau să mai aud de el! Ştii ce mi-a zis, nemernicul? - Ce? - Că eşti singurul întreg la minte din tot azilul! - Şi n-are dreptate?! - Vezi, că eşti neserios? Adică, eu sunt numai pe jumătate întreg? - Da’ ce gălăgie faci, domn Vasile, te-am auzit tocmai din cabinet! Şi de ce nu sunteţi în pat, domnilor, la ora asta? Întrebă Lenţica, infirmiera, apărând brusc în deschizătura uşii. - Aşteptăm să termine Vasile cu deprimarea… Mai are vreo două degete din ea, pe fundul sticlei, spuse Serghei. - Chiar aşa, domn Vasile? Sunteţi deprimat? De ce? Se miră Lenţica. - Că sunt fraier şi împart totul cu el, de aia! - Ei, lasă că vă dau eu o veste care-o să vă bine dispună! De mâine avem o doctoriţă nouă, tânără şi, mai ales, frumoasă! Foc! Presupun c-abia aşteptaţi s-o cunoaşteţi! Cică e mortală!... - În cazul ăsta, s-o cunoască numai Vasile, că tot e deprimat, spuse Serghei. - Nu vreau să cunosc nimic! Şi, apropo, Lenţico, mâine dimineaţă, când vine directoarea, să-i spui c-am spus eu…că dacă n-o îngroapă pe Nataliţa, o-îngrop cu mâinile mele… Lenţica se apropie de Serghei şi-l întrebă în şoaptă: - Pe cine îngroapă cu mâinile lui, pe directoare, sau pe Nataliţa? - Pe Nataliţa, cred, pe ea cică a iubit-o, pe directoare, sigur nu, asta-i încă vie… - N-au fost bani, domn Vasile, de aia nu le-am îngropat încă, n-avem un leu la cheltuieli materiale…bine că luăm alimentele pe datorie, cât le-om mai lua… - Da’ bani de mobilă Zbenghea, cum de s-au găsit, Lenţico?! - Wenge, Vasile! Zbenghea eşti tu! - Şi bani de autoturismul cu care se fâţâie prin târg conducerea, cum de-au fost, Lenţico?! Autoturism ne trebuia nouă? Mai bine luaţi un dric!...Cade clădirea pe noi şi ei cumpără mobilă Zbenghea şi maşini mici! Iar Nataliţa mea, pe care am iubit-o atât, zace în morgă de 8 zile! - Degeaba te iei de mine, domn Vasile! Ce vină am eu?! Şi ce poveste de dragoste ai avut dumneata cu madam Nataliţa?! Că ştiu toate poveştile de amor din azil, da’ de asta n-am auzit?! Iar madam Nataliţa, din câte ştiu eu, era cu vreo 15 ani mai în vârstă decât dumneata! - Dragostea nu are vârstă!...15 ani, zici?! Serios? Nu prea arăta…Doamne fereşte, ce face deprimarea din om! Am spus Nataliţa? Am vrut să spun Săndica, cealaltă moartă … - Săndica, Vasile? Da-n ce limbă te-ai iubit tu cu Săndica? Femeia era surdomută! - Hai, că mă enervaţi amândoi! Plec la culcare! - Vasile! Vezi că dormitorul nostru e în direcţia opusă!Unde dracu te duci? Strigă din urmă Serghei. - Mă duc să dorm lângă Săndica…Măcar ea nu sforăie!...Zise Vasile şi dispăru în holul slab luminat. - Stai liniştit, domn Serghei, vine el înapoi, subsolul e închis, zise Lenţica. - Să nu te superi pe el, Lenţico, are şi el dreptatea lui, spuse Serghei luându-i apărarea lui Vasile. - Nu mă supăr eu pe omul băut şi bătrân pe deasupra, da’ eu ce vină am, domn Serghei?! Nu pot schimba nimic de una singură… - Aşa gândim fiecare dintre noi, Lenţico, de aceea am şi încremenit aşa…în timp şi-n mizerie…Noapte bună, spuse Serghei şi ieşi din încăpere. - Noapte bună, domnule Serghei!... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multumiri pentru lectura, stea si vot.   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2010-05-14 06:55:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE