PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Noapte bună, domnule Serghei! Text postat de Atropa Belladonna Grădiniţa (II) În dormitorul cu aspect sărăcăcios, deprimant, ca un salon de spital, Vasile îşi făcea gimnastica de dimineaţă, aplecându-se, răsucindu-se şi agitându-şi braţele descărnate.Din când în când îşi număra cu voce tare mişcările caraghioase. - Tu nu-ţi poţi număra băşinile decât lângă patul meu? Îl întrebă deodată Serghei, care stătea întins în pat, răsfoind o revistă. - De ce nu? De aia suntem prieteni, ca să împărţim totul! Îi răspunse hotărât Vasile. - Da’ ce-ai mai împărţit tu cu mine? Întrebă curios Serghei. - Porţiile tale de mâncare! Şi am de gând să le împart şi pe cele care urmează! Că tocmai ard calorii…Răspunse prompt Vasile, continuându-şi gimnastica. - Da’ unde dracu îţi ţii tu caloriile, de fumegă în halul ăsta? Spuse Serghei, ridicându-şi ochii din ziar şi făcându-şi vânt cu mâna în dreptul nasului. Şi, de ce rânjeşti aşa? Ne-au sosit ajutoare? Mai întrebă el, dând cu ochii de faţa lui Vasile, pe care se lăţise un zâmbet de la o ureche la alta. - Ajutoare, nu, dar ne-au venit „prospături”! Două „fete” noi…în salonul de la etaj! - De aia te-ai fâţâit ieri, toată ziua, când sus, când jos? - Am vrut şi eu să le văd faţa… - Pentru asta era de-ajuns să urci o dată…Sau tu le-ai văzut în serial? - N-am apucat să le văd, uşa dormitorului era mereu închisă…Da’ azi merg şi intru la ele, chipurile, să cer ceva…Oare, ce să le cer? - Cere-le o diodă…n-or să ştie ce-i aia, or să te întrebe, le spui ceva despre stabilizatoarele de tensiune, n-or să priceapă nimic, or să te întrebe iar şi-o ţii tot aşa…mâine, pe vremea asta, te plimbi cu ele de gât prin curtea azilului!… - Vezi, că eşti deştept? Hai, mergi şi tu? - Nu! - Atunci, eu am plecat! - Chiar pleci? - Da! M-am hotărât să intru în dormitorul lor! - Ei, dacă tot insişti atât, hai, că merg! Stai numai să-mi iau papucii …Da’ te-aştept în hol… - De ce? - Nu intru neinvitat în dormitorul doamnelor! Găseşti tu ceva şi le scoţi din cameră, să le văd şi eu… - Cum dracu să le scot pe hol?! Le trag de păr, le-mping de la spate? - Le zici că mă plimb eu dezbrăcat pe hol…cu dioda arsă… - Şi dacă e salonul plin şi sar toate ? - Atunci o iau la fugă şi-apoi mă fac că mă-mpiedic! În uşa dormitorului se ciocniră de Tudoriţa, femeia de serviciu, care, luată prin surprindere, scăpă din mână mopul şi ţipă isterizată la ei: - Hoo! Oameni bătrâni şi fără minte! Unde vă repeziţi aşa? Că nu se dau plăcinte în Cămin! - Plecăm să ne jucăm cu fetiţele, Tudoriţo! Dacă faci rost de-un hârleţ şi-o lopăţică, ne jucăm şi cu tine! Tu sapi şi noi facem galerie pe marginea gropii! - Ce să sap? Întrebă naiv Tudoriţa. - Groapa bătrânelor moarte săptămâna trecută şi care zac şi azi în morgă! - Doamne fereşte şi apără! Vorbiţi, de parc-aţi fi dat în mintea copiilor! Zise Tudoriţa, făcându-şi cruce. Păi, de unde bani să le-ngropăm? Abia am găsit de formol!...Şi las’, că nu se strică, doar stau la rece!... - Ai şi tu dreptate, Tudoriţo!...Da’ şi noi stăm în rece şi lui Vasile tot i s-au stricat caloriile. Da’ împotriva virusului Mops te-ai vaccinat? Spuse Serghei pe un ton serios, dând cu ochii de mopul Tudoriţei. - Da’ ăsta, de unde dracu o mai venit? Şi, cum aţi spus că-i zice, Mocs?! - Mops, Tudoriţo, Mops! E-un virus…cum să-ţi spun eu?! - Spuneţi, domn Serghei, că eu mă pricep la viruşi! Spuse plină de sine Tudoriţa. - E un virus cu nasul turtit şi se ia din alimentele furate!…Hai, Vasile! - Aha! Am priceput! Spuse lămurită Tudoriţa şi păşi pragul dormitorului pustiu. Mâine merg şi mă vaccinez! Mocs aţi zis, domn Serghei? Mai întrebă ea o dată din uşa dormitorului, ca să fie sigură. - Exact aşa, Tudoriţo, cum spui tu! Îi răspunse Serghei - Da’ unde mergem? Că „fetele” sunt în direcţia opusă?!…Întrebă derutat Vasile. - Lasă „fetele”, că n-or muri azi…Ne „jucăm” mai târziu cu ele… - Şi unde mergem? - La masă, ca să-ţi pui caloriile la loc. Da’ mâine dimineaţă, ai grijă să le arzi lângă patul lui Toader, nu lângă nasul meu… - Ba eu mă duc întâi până la etaj, ne vedem la masă. Spuse Vasile şi se întoarse din drum, luând-o spre casa scării. - Vasile, salută-le de bun venit şi din partea mea!...Îi strigă din urmă Serghei. În sala de mese, unde nu ajunseseră, deocamdată, decât câţiva dintre bătrâni, Toader îl întâmpină cu un rânjet ştirb: - Azi dimineaţă am făcut cerere la directoare, să mă mute din salonul ăsta de cucuvele, poate apuc şi eu nişte nopţi mai liniştite… - La morgă, cică, ar fi o linişte mormântală, dar va trebui să mai aştepţi, Toadere, că deocamdată, e încă ocupată! Spuse Serghei şi-i întoarse spatele, întorcându-se către infirmiera care aşeza pe mese cănile cu ceai: - Lenţico, azi ne dai ceai cu rom, sau cu bromură? - Romul s-a terminat, iar bromură nu vă mai trebuie, îi răspunse zâmbind cu subînţeles Lenţica. - Atunci, înseamnă că ne dai viagra? Că asta ne trebuie…continuă Serghei. - Şi dacă-ţi aduc o tabletă de viagra, domn Serghei, îmi spui şi mie ce faci cu ea?! - O-nghit şi dau iama-n babe! Şi-apoi jucăm baba oarba! - Baba oarba poţi juca şi fără viagra, domn Serghei! Zise Lenţica. - Fără viagra, Lenţico, jucăm popa prostu! Spuse Serghei. - Cine-i popa prostu? Întrebă Vasile, care tocmai intra în sala de mese. - Nu mai contează, zi-mi, cum a fost cu doamnele? - Aiurea, răspunse Vasile pe-un ton amărât. Una dintre ele nici nu şi-a ridicat faţa din pernă cât am stat acolo, iar cealaltă, ce crezi c-a făcut?! - Lampa mică? - Vezi, că eşti neserios? Lasă-mă să vorbesc! Deci, eu o întreb de diodă, baba îmi zice că n-are sodă, da-mi dă o coajă de săpun de casă! Pe Serghei îl umflă râsul: - O bucată de săpun? Şi l-ai luat? - Nu, că săpun am şi eu!...Răspunse îmbufnat şi dezamăgit Vasile. - Fraier ai fost! I-l dădeam cadou lui Toader, împreună c-o bucată de frânghie, că tot e ziua lui peste o săptămână… - Iar ai ceva de împărţit cu el?! Întrebă Vasile. - Cu informatorul ăsta ordinar? Da, nişte amintiri cumplite…tu nu ştii, dar eu şi cu el suntem cunoştinţe vechi…din cauza minciunilor lui a murit bătut, în beciurile securităţii, un om nevinovat şi un copil a rămas fără tată…Când îl aud vorbind, îmi vine să-i smulg limba şi să i-o bag pe gât, să şi-o înghită nemestecată. Mă consolez cu gândul că, în curând, o să putrezească de viu în propriile-i excremente. Mă duc să-l aduc pe Mitică la masă, văd că n-a venit amărâtul…Ăsta uită şi să mănânce!...Zise Serghei şi se ridică de la masă, dintr-odată mai adus de spate. Apoi o luă încetişor către ieşire. - Dacă mergi să-l aduci pe sclerozat, pune-l să-şi ia şi umbrela…Îi aruncă din spate Toader, rânjind cu gura-i ştirbă. - Bună idee, Toadere, tocmai mă întrebam cu ce te-aş putea mângâia niţel pe spinare…Îi aruncă Serghei peste umăr, ieşind din sala de mese… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   îţi dau un bici de vrei să-l iei de nu-ţi vin cumva idei sau ce vrea Toader să ne-arate doar cu dungi lăsate-n spate... vot t.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-02-05 13:11:02               E mai mult decat un text umoristic...:) E atat de omenesc spre final, incat simti ca autoarea isi iubeste personajele, molipsind si cititorii. Text de stea!   Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2010-02-05 12:49:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE