PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
călina roşie Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Trecusem de jumătatea vieţii cînd am zărit-o prima oară într-un zăvoi toamna. E greu să admiţi că atîta vreme ai putut trece nepăsător, neştiutor, neatent sau poate doar neprevenit pe lîngă ceea ce s-a dovedit a fi apoi un simbol profund existenţial pentru viaţa ta. Nu-mi închipuiam să n-o fi văzut vreodată înainte, dar abia acum îşi dobîndea zarea surprizei. (Îmi stăruise poate doar în urechea minţii din povestea şi filmul lui Şukşin.) Am urmărit apoi cu emoţie constantă şi reînnoită uimire trecerea ei prin anotimpuri. Îi remarcasem frunza ascuţită, cu trei lobi desenaţi în racorduri de sinuoasă eleganţă şi subţirimi asimptotice, lemnul fragil cu măduva largă, inflorescenţa de mărimea unei palme, cu mulţimea de flori mărunte, împrejmuite de un contur de petale mari, albe, delicate. Nimic nu putea însă egala prezenţa fructelor, atîrnînd la asfinţitul toamnei – invers inflorescenţelor erecte – în ciorchini umbeliformi, în picături de roşu violent, transparent la lumină. Nimic nu putea egala unicitatea ei frapantă în peisajul deliberat monoton, de cenuşă, scrum sau nea, imprevizibila sa nălucire, sălbăticia şi fragilitatea îngemănate între scîncet şi ţipăt într-un imn picurat în cheaguri de nostalgie sanguină. De la apusul la răsăritul verdelui se întinde cu stricteţe şi nimerită izbîndă anotimpul călinei. În marginea potecii, cînd o aştepţi îndelung sau cînd, îngîndurat, tresari de noutatea ei, cînd ochiul o caută avid sau o întîlneşte neprevăzut, ea rămîne la fel de neaşteptată, reuşeşte să-şi impună incredibilul şi neînţelesul, bogăţia austeră şi intensitatea – prospeţimea vitală. În ciuda oricăror intenţii şi preveniri îşi păstrează intactă şi intangibilă, teafără şi nevătămată ciudata minune. În culoarea lor vie, contrastantă, abia punctată – căci niciodată nu le vezi de la distanţă –, ciorchinii adună în intimă apropiere ceea ce se afla însumat în ciudata atracţie a exoticului ca depărtare stranie, de neatins. Peisajul vegetal de hieratism contorsionat şi sărăcie chinuită al extremului orient, savana africană cu baobabi izolaţi, răbdători şi austeri îşi distilează ciudatul farmec în sărăcia stilizată, în severitatea demnă, plină de speranţa neînţelesului, de bogăţia promisiunii cu care un pumn de minuscule căline încrustează imensitatea monocromă. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE