PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Spiritul ludic ilustrat, eterna reîntoarcere Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Cînd Arghezi spune: m-am copilărit, nu vorbeşte despre o prelungire dincolo de limitele fireşti şi rezonabile a tarelor şi a neajutorării irascibile a copilăriei. Pentru el, ca şi pentru orice om întreg şi perfectibil, copilăria nu este doar un refuz tenace şi răzvrătit al evoluţiei. Copilăria pe care o vizează este aceea care păstrează şi desăvîrşeşte acele trăsături valoroase, fragile, cel mai adesea perisabile, ale vîrstelor dintîi, precum candoarea, nevinovăţia, inocenţa (în sens de incapacitate de a face rău premeditat). Copilăria care-şi maturizează aceste însuşiri şi care devine nu o vîrstă a rudimentarităţii perpetuate, ci a opţiunii cultivate – o vîrstă adoptivă în ciuda celei cronologice. Copilăria are un nume bun, cînd vrem să vorbim despre ea la modul peiorativ folosim neologisme ca puerilism şi infantilitate. Ele numesc cel mai bine incapacitatea/impotenţa de a te desprinde de vîrsta lipsei de discernămînt pentru a putea dobîndi valori autentice şi a miza riscat pe ele şi nu pe protecţia maternă (sau paternalistă). Într-o mică poezie antologică, făcută oarecum în joacă, Blaga spune: Copilul rîde: / Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul! Abia de trebuie să mai subliniez faptul că la toate vîrstele aceste trei ingrediente sînt prezente într-o altă ierarhie. Nu infantilismul iresponsabil este blazonul copilăriei, ci capacitatea mirabilă de a topi iubirea şi înţelepciunea în rîs şi joc. Spiritul ludic nu este deci acela care agreează joaca puerilă şi decerebrată, ci acela care face din joc o trăsătură umană superioară, o sinteză a înţelepciunii şi iubirii. Copilului i se iartă faptul că se joacă cu propriile excremente şi nimănui nu-i trece prin cap că acest lucru este una din valorile copilăriei care ar merita perpetuată şi canonizată. Şi totuşi... sînt unii, cronologic adulţi, care se rezumă la atît. Ba chiar se împăunează cu asta. Şi spiritul ludic este o trăsătură umană superioară atunci cînd este cultivat, nu degeaba a scris Johan Huizinga o carte intitulată Homo ludens în care demonstrează că societatea umană, departe de a cultiva doar seriozitatea posacă şi mercantilă, este gestionată în multe împrejurări de un spirit de joc salutar şi elevat. Totul e să ai capacitatea de a face deosebirea între jocul cu bobiţele scoase din nas şi acela cu mărgelele de sticlă. Altfel, te poţi ascunde infantil o viaţă întreagă după eufemisme expirate. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Una din trăsăturile fundamentale ale tembelismului infantilo-adult este aceea că nu poate realiza, nicicum, cuvenita deosebirea dintre copilărirea nevinovată şi răzgîiere agresivă. Ba mai mult: chiar îşi legitimează actele nevolnice printr-o poză făloasă de clovn autorizat.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-25 11:20:09	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE