|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ritmuri lente sau alerte? |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Toți am constatat: timpul trece, acuma, cu rapiditatea cu care un accelerator (imaginar) i-ar mări zilnic viteza. Faptul este verificat: s-au schimbat niste frecvențe ale planetei și se crede că ele ar fi cauza impresiei de ritm alert al vieții de azi. Eu nu cred că există doar o cauză, ci mai multe cărora li s-ar putea asocia percepția de viteză mărită a timpului.
Să fie și era comunicațiilor prin Internet responsabilăpentru această percepție? Dacă da, atunci și noi, cei expuși acestei tehnologii avansate, ne-am schimbat modul de viață odata cu instalarea unui ritm acccelerat al ei. Poate că nu mai știm ce înseamnă rabdarea, așteptarea, contemplarea, poate că am uitat să trăim ritmurile mai lente ale vieții ca mersul la pas sau privitul îndelungat al unei imagini.
Unul din domeniile în care perceptia asupra timpului joacă un important rol este și arta. Ascultam zilele trecute o simfonie de Beethoven pe un disc din anii 1950 și mi s-a parut ca era cântată cam rar. Să se fi înșelat Toscanini asupra tempo-ului? Mi s-a părut curios ca Toscanini, renumit pentru respectul pe care îl dădea exactitudinii execuției partiturii să fi schimbat ceva din indicațiile autorului. Și totuși mi se părea cântată prea rar. După câteva zile am auzit aceeași simfonie într-o interpretare modernă și ritmul mi s-a părut mai rapid. Accentuez pe cuvintele mi s-a părut, pentru că nu am masurat cu cronometrul tempo-ul execuției. Să fi intrat interpreții de astăzi în ritmul accelerat al vieții moderne? E posibil, pentru că nu numai la acea simfonie am observat diferența de tempo între două interpretări din epoci diferite. Ascultând muzica cei de astăzi, care ne-am adaptat timpului modern în care o scrisoare traversează oceanul într-o secundă, mai putem oare să vibram în același ritm cu cei pentru care o scrisoare avea nevoie de câteva saptamani că să parcurgă aceeași distanță?
Muzica -atât interpretarea cât și ascultarea ei - nu e singura artă influențată de ritmul alert al zilelor noastre. Cinematografia este o altă artă care ilustreaza viteza timpului. Am văzut nu de mult filmul românesc Polițist-adjectiv de cineastul Corneliu Porumboiu, film apreciat de criticii de specialitate și considerat ca fiind o confirmare a noului val al cinematografiei românești, val recunoscut pe plan mondial. Știam ca acest film a fost primit cu mare entuziasm la festivalul de la Cannes și am citit și în presa canadiana din Toronto cronici apreciative.
Filmul însă mi-a provocat o nedumerire: începe cu o lunga scenă în care nu se întâmplă nimica: un tânăr e urmărit de un altul (polițist în civil) și merge, merge, merge, cotește, iar merge, urcă trepte și tot așa. Nu știam ce va veni, dar mi-am adus aminte de un film francez de acum câțiva ani, Caché, și acela premiat la Cannes, care tot așa începea, cu aparatul de filmat urmărind îndelung o fereastră. După această primă scenă ultra-statica, restul filmului s-a derulat totuși normal. La filmul românesc schimbarea de ritm n-a venit, el a rămas lent până la sfârsit. Tema era urmărirea de către un polițist a unui elev supect de trafic de droguri care, în ideea polițistului, n-ar fi trebuit pedepsit. Cuvântul adjectiv din titlu este justificat de cele câteva interesante dezbateri lingvistice din film. Corneliu Porumboiu mânuiește execelent un dialog viu și plin de umor. În rest, acțiunease derulează într-un ritm pe care nu l-am înțeles. Tehnica opririi pe o singură imagine este des folosită. Am fost, ca spectator, scoasa din lumea mea reală (din Canada) și transportată într-o altă lume, unde timpul curge altfel. Și, în mod ciudat, tocmai această scoatere din timpul meu m-a emoționat, pentru că m-a transportat direct în România unde, când am fost în vizită, m-a frapat viteza diferită a timpului. Cred că mai sunt și alte subtilități în film: critica ineficienței generale, sărăcia în dotarea tehnică a polițiștilor care scriu rapoarte de mână, inutilitatea detaliilor din rapoarte (care seamănă cu cele ale fostei securități). Ca și Cristi Puiu în Moartea D-lui Lazarescu , Corneliu Porumboiu ilustreaza faptele fără a acuza nici unul din personaje. Oamenii sunt buni, dar, fiind obligați să lucreze într-un sistem nefuncțional, devin ineficienți. Filmul este blând și neviolent și mi s-a părut valoros. Numai tehnica ritmului foarte lent al filmului m-a nedumerit.
Dar, deși ritmul vieții moderne este accelerat pană la limita superioară, mai există obiceiuri care nu s-au schimbat de sute de ani: vizionarea în public, de exemplu, într-o sală cu scaune așezate în rânduri, a unui spectacol teatral sau muzical. Aici aș menționa că am avut bucuria să fac cunostintă cu corul Atheneum dirijat de tânarul și talentatul Dan Petrescu la recenta reuniune a cenaclului ziarului Observatorul. M-a impresionat puternic. Corul a cântat două piese pe versuri de Eminescu: Sara pe deal și Somnoroase păsărele. Le-am gasit apoi pe youtube interpretate de corul Madrigal. Variantele oferite de corul Atheneum au fost mai dinamice și parcă mi-au sunat mai...actuale. Să fi fost ritmul alert factorul determinant în preferința mea?
Tot zilele trecute am mai avut o surpriză, de data aceasta legata de articolul meu Betty Boop din Observatorul de la începutul anului. Am primit prin posta un pachetel de la o prietena cărei articolul i-a placut atat de mult încât, când a văzut un calendar cu Betty Boop, l-a cumpărat, ambalat si trimis prin poștă. Sunt 365 de foi conținând fiecare câte un desen cu Betty Boop. Nici nu știam că mai există calendare cu foi care se rup zilnic. Inutil să spun câta placere mi-a facut! Și m-am gândit că, în fond, poate că nici timpul nu trece chiar atât de repede. Ar ajunge oare să nu rup foile pentru ca timpul să se opreasca?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nene Genu,
Stii de ce te admir eu in afara de hazul nebun, ideile nastrusnice si epigramele cu talc? Pentru fantastica modestie si pentru capacitatea de a te autoironiza.
De asta cred ca si ceilalti te iubesc. E atat de rara capacitatea asta de a rade de tine insuti!
Sa traiesti multi ani de aici incolo, nene Genu, cu sufletul tanar pe care-l ai, pana cea inspirata si frumosul caracter!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-22 18:57:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu vad eu bine? Inca un vot anonim?
Multzumesc. Mai ce secretosi sunt cititorii mei....
Sau...poate ca voteaza comentariile, ceea ce ar merita din plin, catrenele mihaiesti sunt grozave, zau asa!
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 21:38:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doaaaaaamne, vero, îmi veni inima la loc! tu râdeai așa, bată-te norocul să te bată? auzind hohote și nevăzând pe nimeni, am tras concluzia pripită că am o fantomă în podul casei... :) |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-21 21:23:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mihai,
Pacat ca nu mi-ai auzit hohotele zgomotoase de ras in care am izbucnit la citirea catrenului tau!
Profit de ocazie ca sunt aici sa multzumesc si pentru votul anonim.
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 21:06:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fiind chimista, eu n-am "probleme", doar "solutii" :)))
Vero
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-03-21 19:13:25
vero, m-am dat dracu', și nevastă-mea tot chimistă e...
am căutat (că, vorba-aceea,
am o chimistă-acas' pe cap)
refugiu în europeea
dar văd că nici aici nu scap... |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-21 20:03:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Lasa-l pe nene Genu, el e aparte. Tu, AM, ai stilul tau, nu stiu daca esti "negru in cerul gurii", dar ce scrii e foarte nostim!!!
Nu esti nepoliticos, imi poti spune direct "vero", chit ca eu semnez Vero, dar iti intzeleg demersul, nu-i nici o problema.
Fiind chimista, eu n-am "probleme", doar "solutii" :)))
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 19:13:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamnă vero (sper că nu sunt nepoliticos spunându-vă așa), mulțam pentru aprecieri! ceea ce pe dvs vă amuză, se pare că îi face pe alții să creadă că am cerul gurii negru!
din punctul ăsta de vedere, deși mă repet, îmi manifest încă o dată admirația față de nea mitică genuneanu, un bonom 100%, trăi-l-ar dumnezeu!
încerc, pe cât posibil, să-i calc pe urme. cât e reușită și cât e rateu în toată povestea asta, doar dvs puteți aprecia... |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-21 19:00:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un multzumesc anonimului /anonimei care a instelat textul.
Cu plecaciuni,
Veronica |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 18:57:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"cum făt-frumos cel năzdrăvan
creștea-ntr-o zi cât într-un an,
s-a dus la locul său de veci
după exact... zile optzeci!"
(Adrian Mihai)
:)):)):))
|
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2010-03-21 18:56:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adrian Mihai,
Ma amuza grozav catrenele tale, ai un umor simpatic foc!
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 18:19:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cert este ca simt pe propria mea piele cum zboara timpul: astazi este luni, maine este vineri.
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2010-03-21 17:36:45
cum făt-frumos cel năzdrăvan
creștea-ntr-o zi cât într-un an,
s-a dus la locul său de veci
după exact... zile optzeci!
|
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-21 18:14:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru trecere si comantariu, Vasilica. Cel care a studiat fenomenul de perceptie a timpului rapid se numeste Schumann, usor de tzinut minte, nu e compozitorul ci omul de stiintza.
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-21 17:55:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er: se aratau "sărăcia în dotarea tehnică" |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2010-03-21 17:41:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, am citit acest text al tau insa, fiind putin ocupata cu "ale mele", nu am lasat semn. Acum am luat o mica pauza si am procedat la acest comentariu.
Sa stii ca si eu am citit despre acele frecvente ale planetei, pe acre eu le-am numit intr-un comentariu, "fenomene ciudate" si la care am fost "amendata" de Peia. Nici nu ma mai mira nimic. Cert este ca simt pe propria mea piele cum zboara timpul: astazi este luni, maine este vineri.Imi propun sa fac multe chestii si nu reusesc, ma tin in loc altele si uite asa, parca viata asta mi se pare de la un timp un joc de puzzle.
"Poate că nu mai știm ce înseamnă rabdarea, așteptarea, contemplarea, poate că am uitat să trăim ritmurile mai lente ale vieții ca mersul la pas sau privitul îndelungat al unei imagini."
Nu am uitat, insa ne-am adaptat ritmului in care traim si toate s-au denaturat.Vrem, avem dorinte dar nu ni le mai putem indeplini datorita acestui ritm care a devenit un viciu.Crede-ma ca mi-e dor de copilarie si de tinerete cand aveam timp sa citesc, sa merg la spectacole, acum, toate le fac pe fuga pentru ca, cel mai mult timp il petrec in fata calculatorului atat la serviciu(fiind unealta mea de lucru)cat si acasa. Mi s-a intamplat sa nu am PC acasa, cateva zile, pur si simplu imi lipsea ceva.
Apropos de filmele vazute si despre imaginile prin care se arata "sărăcia în dotarea tehnică" a anumitor sectoare din Romania.Pai, numai sa-ti dau un exemplu concret.
Cum ma stiu o persoana constiincioasa, sa fiu cu darile la zi, platite, chiar mai devreme ca sa evit cozile, in luna februarie m-am dus la posta din cartier sa-mi platesc impozitul pe locuinta si lui fii-miu impozitul pe masina. Eram patru persoane la rand. Cred ca am stat vreo trei sferturi de ora la coada aceea din cauza ca imprimanta cu jet de cerneala cu care erau dotati, mergea foarte incet. Si cate sectoare nu duc lipsa de dotari!
Mi-a placut comparatia pe care ai facut-o in legatura cu muzica ascultata pe discuri de vinil si cea ascultata la spectacolele de astazi cu aceeasi muzica. Sa stii ca am fost la cateva spectacole de opera pe care le vazusem acum douazeci de ani si am vrut sa le mai revad insa am ramas dezamagita; difera mult.Insasi regia,(libretul, montarea in scena) nu mi-a placut; modernizata aproape suta la suta. |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2010-03-21 17:36:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioan,
Am mai corectat din greseli, multzam de atentzionare.
Mai sunt cateva opere muzicale in afara celor mentionate de tine. De acord, Wagner e imbatabil. Dar mai sunt cateva chestii. E si andantele concertului 23 in la major de Mozart (andantele e in fa# minor, e superbissim), mai e "Cavalerul Rozelor" de Richard Strauss, mai e si concertul 4 pentru pian de Beethoven (care vine ca frumusetze imediat dupa Imperial). Sunt si vreo doua mazurci de Chopin o nebunie, cand le descifrezi tu insuti la pian, atunci realizezi cat sunt de fantastice.
Da, ai dreptate cu timpul, cine mai are "rabdare" sa faca ce se facea inainte? Si, de fapt, cine mai are rabdare sa citeasca o opera mai lunga? Nu vezi ca totul e "fragmentat", omul de azi primeste stiri si "cultura" mestecate de-a gata?
Multzam de trecere si apreciere,
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-20 23:57:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gheorghe,
Multzam mult, am corectat si am mai adaugat semne diacritice lipseau cam multe. Aici nu e timpul de vina, eu, ca-s grabita si vreau sa ma-ntrec cu el!!!
As fi scris eu ceva de ghicei si floricele si echinoctziu si de-astea, dar aici sunt zero grade si ninge :(
Drept care am scris pe o tema mai universal valabila.
Merci de trecere, si eu te citesc, uneori nu mai comentez cand regasesc texte deja vazute...:)
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2010-03-20 23:48:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Timpul trece în ritmul în care-l accelerăm noi! Cine mai are răbdare să scrie o scrisoare (deși plăcerea ritualului - adică ciornă, ștersături, caligrafiere etc. - nu poate fi înlocuită cu nimic) când poșta electronică este, aproape, instanee? Când plăcerea deplasării (adică a plimbării cu, sau fără treabă) este suprimată de automobil, taxiu, avion! Ideea de economisire a timpului, dar mai ales a energiei consumate pentru atâtea activități, necesare (obligatorii) sau nu, induce sentimentul de comprimare, de scurgere accelerată a secundelor unei vieți, viață parcursă în alt ritm decât cel interior, cu sentimentul că alura cu care ne deplasăm spre final nu este una tragică, ci una plină de măreție. Cine, pe cine, amăgește? Trecerea noastră pe-aici nu poate fi decât una tragică, mai mult, sau mai puțin, dramatică! Veronica, mi-a plăcut textul! Vezi că s-au strecurat și câteva greșeli! Cu amiciție,
Ioan J
P.S. Mărturisesc (cum tot ai adus vorba despre muzică, cultă) că, pentru mine, doar Wagner a compus muzică, ceilalți au încercat doar (v. excepțiile: Mozart, concertul pentru pian - în re major; "Imperialul" lui Bethoven; "Traviata" - nu în întregime; poate și Chopin - cu două, trei "Nocturne") eșuând! |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Jorz la data de
2010-03-20 23:37:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica,
Cred că titlul filmului lui Porumboiu, în original, este:"Polițist, adjectiv"
În rest," fugit irreparabile tempus"
Ai un tipo: trimis perin poștă.ș cîteva diacritice lipsă, probabil tot din pricina accelerării existenței:) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2010-03-20 23:22:16 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|