PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Europeea, ambiţia şi nevoia şi universul rectangular Text postat de Emanuel Cristescu Evoluţia omenirii se datorează exclusiv ambiţiei şi sau nevoii. Evident, numai ambiţia şi nevoia, singure, nu reprezintă garanţia atingerii scopurilor însă fără acestea, scopurile nu sunt posibile. Ambiţia şi nevoia percepute ca factori esenţiali. Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui Simplul statut de „persoană majoră” nu conferă nici un fel de garanţie. Sunt extrem de multe persoane majore purtătoare nemeritat ale acestui statut. În universul rectangular fixitatea paradigmatică generează opacitate şi prevalează orcărei deschideri teleologice. Formele fixe şi statu quo-ul obişnuinţei consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire. Substituirea argumentului pertinent în cadrul unei discuţii cu argumentum ad hominem ţine tot de universul rectangular. Toate realizările lumii au fost cândva utopii. "Trăim cu toţii sub acelaşi cer dar nu toţi avem acelaşi orizont" spunea Konrad Adenauer. Şi, împreună cu alte „spirite puerile ale epocii” punea bazele unei utopii: solidaritatea europeană. În acelaşi timp el făcea obiectul unor atacuri zilnice furibunde în presa lagărului socialist. Cine va fi avut dreptate? Mutatis mutandis, Europeea, cu mijloacele modeste de care dispune (probleme de resurse! Dar cine are întotdeauna resurse? Şi, dacă nu sunt resurse, trebuie abandonate ideile?) propune un spirit europeic şi a demonstrat că se poate realiza un astfel de spirit. Acesta presupune coexistenţa elitelor cu non-elitele, respectul reciproc, limbaj ecoliterar, nu atacului la persoană şi posibilitatea creării de opere valoroase într-o deplină libertate de exprimare şi de reală democraţie. Cu mici excepţii, uneori fiind obligaţi să utilizăm mijloacele de coerciţie informatică, acest scop europeic ESTE OPERAŢIONAL. În raport cu acest scop declarat poate fi evaluat proiectul Europeea. Evaluarea în raport cu alte criterii, eventual cu voinţele individuale ale unor useri, reprezintă cel puţin o eroare metodologică dacă nu un act de rea-credinţă. Viziunea Europeii nu poate fi congruentă cu viziunile particular-individuale ale membrilor săi însă poate reprezenta un loc geometric al acestor viziuni. Ideal, scopul final al Europeii va fi fiind atins atunci când, deşi vor exista mijloacele informatice de coerciţie, acestea nu vor mai fi utilizate pentru că nu va mai fi nevoie iar editorii nu vor mai fi obligaţi să ia măsuri în spiritul regulamentului. Totodată ponderea creaţiilor valoroase în total creaţii publicate nu va mai interesa. Pentru că ele, creaţiile valoroase, se vor detaşa în mod evident. Însă nu trebuie uitat că axiologia nu este şi nu va fi niciodată o ştiinţă reductibilă la unanimitatea opţiunilor. Că paradigma europeică este operaţională este de domeniul evidenţei. Că sunt autori şi opere valoroase pe Europeea numai cecitatea vindicativă o poate nega. Că există şi alte proiecte legate de Europeea cum ar fi publicarea unor volume, valorizarea mai aproape de realitate a textelor, stimularea spiritului creator, atragerea tinerilor (mulţi au fost speriaţi de comportamentul unor useri care apoi îmi reproşează mie neîmplinirile Europeii în această direcţie) evident sunt aspiraţii ori proiecte care se vor realza mai devreme ori mai târziu. Până atunci, a nu vedea nimic bun, a critica totul şi a acuza la nesfârşit, utilizând inclusiv imunde atacuri la persoană, nesusţinute decât de argumentele propriilor opţiuni, nu reprezintă altceva decât un maladiv modus vivendi, o incapacitate de coexistenţă într-o lume solară. Pentru că universul rectangular este un univers al nefericirii şi însingurării în care resentimentele şi ura prevalează făcând mult mai mult rău subiectului decât obiectului asupra căruia se manifestă zisele "calităţi". Însă nu trebuie uitate comportamentele de tip „masochist existenţial” în care fericirea constă în savurarea efectelor provocării propriei nefericiri Oricum, tolerantă şi cu detractorii săi de rea-credinţă, Europeea merge mai departe. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Viatza e diversa si coplexa/ Iarna nici nu poate fi ca vara/ Curba-i cand concava, cand convexa/ Dimineatza nu stii cum e seara.... Si am mai putea continua, truisme cate vrei pe lume, avem de unde alege. Nu fac parte din detractorii site-ului, eu facand odata, nu demult, chiar o analiza SWOT a acestei ingradituri virtuale, adica taman ograda matale, Doamne, Dumnezeule, analiza in care cei mai multi au spus ca am fost impartial. Dar acest spatiu nu este si nu va fi in veac univers rectangular, daca am inteles eu bine metafora aceasta. Pentru simplul motiv ca dumneavoastra, stimate apropitar sunteti sinuos si curbiliniu, daca mi se permite acest pleonasm infiorator. Iar un lucru gandit, creat si realizat de cineva seamana pana la identitate cu al sau creator, fie el divin sau ba. Asa incat, prin ceea ce reprezinta el, site-ul este o oglinda in care nu v-ar strica, domnule profesor, sa va mai priviti din cand in cand spre a vedea cum mai aratati. Fara niciun fel de prietenie, K   Postat de catre sters sters la data de 2010-03-15 16:17:56               Maidanul albastru "Cand cineva il uraste pe proprietarul site-ului si se manifesta atat de vehement, orice regulament, cat de "bun" ar fi el, ar fi criticat." Eu cred că e vorba de o îndrăgire cu responsabilitate limitată. Grasul este primit şi el în joc şi va juca portar, cînd la o echipă, cînd la alta. Doar el a adus mingea. Şi e de piele. E finanţatorul. Despre înjurăturile pe care le va primi cînd va încasa gol după gol, aşa-i la futbol. E clar că ne-are-ncotro. Vrea minge, vrea maidan, are nevoie şi de parteneri.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-15 09:07:16               Excelent. Amuzant. Iată cum se citeşte şi cum se receptează un text. Mi-ar plăcea să intre în istoria site-ului. Însă nu am înţeles în care rol sunteţi în această grilă de lectură sui generis. Ipingescu ori celălat? PS. Gândesc de mult timp la motivaţiile muncii. Care stau la baza evoluţiei omenirii. Şi toate, în accepţiunea mea se înscriu în cele două direcţii: ambiţia şi nevoia! Dacă mă puteţi contrazice aştept.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 21:37:57               Cristescu, mă rog! Ca să evităm paradigma universului rectangular. Şi să plonjăm în aia cubică!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 21:37:22               Dar, hai să fac o mică analiză pe text, de diletant, nepriceput şi băgăreţ, relativ la chestiuni pe care nu le pricepe deloc, dar le interpretează după ureche. Chiar dacă tonul mai puţin academic al analizei o să deranjeze. Cum, însă, bănuiesc că unul din ambîţurile dl Corbu este să ajungă cu înţelepciunea domniei sale chiar şi pînă la urecehea prostului de rînd, hai să vedem ce pricepe acest exemplar de rînd, complet necalificat, al speciei humanoide Europeea... OK! Ce zice, mai întîi şi întîi, dl eseist Corbu? Păi zice aşa: „Evoluţia omenirii se datorează exclusiv ambiţiei şi sau nevoii. Evident, numai ambiţia şi nevoia, singure, nu reprezintă garanţia atingerii scopurilor însă fără acestea, scopurile nu sunt posibile. Ambiţia şi nevoia percepute ca factori esenţiali. Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui. Deci evoluţia aia se datorează, ATENŢIE: EXCLUSIV ambiţiei şi nevoii. Apoi, continuă ... ambiţia şi nevoia, singure, nu reprezintă garanţia atingerii scopurilor etc. Etc. Păi, bre, ori e EXCLUSIV, ori nu mai e! Din două, una: ori să se revizuiască, primesc, ori... Cam ambiguu... echivocul, coană Joiţico, să n-am parte! Mai la vale: Ambiţia şi nevoia, percepute ca factori esenţiali. Adicătelea, cum ar veni, nu contează că ai în mînă un ciomag strategic, tactic, metodic şi, mai ales, procedural, cînd stai la pîndă, să-i dai în cap trogloditului din peştera vecină, ca să-i iei blana după el, executînd, abil, o „rutina executorie”. Nooo! Amportant e, mai întîi, să PERCEPI starea de fapt, să rămîi, adică, la nivel de senzaţii însumate şi atît. Numai că, rămas doar în faza asta, poţi percepe senzaţia de frig, par un egzamplu, care te-ar determina să-i dai în cap vecinului, pentru a-l deposeda de costum. Problema e că, la nivel de PERCEPŢIE, ambîţul nu prea mai poate fi procesat, el făcînd parte, pasămite, dintr-o zonă ceva mai elaborată de conştientizare a acestei stări psihice, anume GÎNDIREA, INTELECTUL,- cică ar spune psihologii, via REPREZENTARE. Poate ne explică dl Corbu cum reuşeşte un tigru, care are percepţia foamei, să aibă şi ambîţul de-a o avea. O avea vreun intelect ascuns prin blană şi nu ştim noi! Mai depărtăjor: „Simplul statut de „persoană majoră” nu conferă nici un fel de garanţie. Sunt extrem de multe persoane majore purtătoare nemeritat ale acestui statut. În universul rectangular fixitatea paradigmatică generează opacitate şi prevalează orcărei deschideri teleologice. Formele fixe şi statu quo-ul obişnuinţei consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire.” Evident, juridic vorbind, major este şi un idiot! Dar o majoretă, nu musai! Sintagma vizează, cumva, şi capacitatea mentală de a judeca matur problematica conjuncturală. E un truism mare cît Casa Republicii. Dar staţi că vine bomba „universului rectangular”! Citm în dicţionar: Rectangular = dreptunghiular. Punct. Va să zică, e de presupus că, într-un dreptunghi, adică într-un univers bidimensional, dar musai pătrat, nişte omuleţi plaţi, „fixaţi paradigmatic”, ca zugrăveala pe pereţi, se-apucă ei, aşa, şi GENEREAZĂ, nimic altceva, decît opacitate!!! Bre, păi „a genera” presupune mişcare, dinamică, procesualitate! Cum să „generezi” dacă tu eşi încremenit în proiect, bite omuleţ bidiminesional ?!! Apoi, opacitate nu este decît o porprietate a ceva ce există, nu e o entitate, ca şi cum ai zice: „Mă duc să cumpăr o opacitate de la super-market. Bună ziua, opacităţi aveţi?!” Cumperi un geam opac, eventual. Ei da, dar ea – „opacitatea” sau „fixitatea”, că nu prea se-nţelege – „prevalează oricărei deschideri teleologice”! Vorbă să fie, că „teleologia” aia o „prevala” ea, dar numai dacă e ambalată reglementar şi are codul de bare pe ea: „Bună ziua, dar teleologie prevalată aveţi?” Apoi: „Formele fixe şi statu quo-ul obişnuinţei consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire.” Cred şi eu! În paradigma de gîndire a domnului Corbu este „inoperant” tot ceea ce are tupeul să-i pună la îndoială „statu-quo”-ul obişnuinţei de a se face că plouă abundent, cînd i se spune că abuzează de fromule fals docte, atunci cînd ar putea să spună, mai simplu, ce are de spus. Face, adică, paradă de omniscienţă şi ne ia de proşti cînd îi spunem că nu ne lăsăm păcăliţi aşa uşor. Nu mai continuu, că m-am plictisit, deşi ar fi fost savuros să iau la refec toată capodopera!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 21:26:44               Şi aş mai dori ceva: respectaţi-mi semătura. Am explicat în alte texte raţionamentul existenţei posibilităţii de a scrie sub pseudonim în spaţiul internautic.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 20:37:32               Domnule Peia, mai insistaţi. Pastişele domniei voastre sunt promiţătoare. Poate vă vor ajuta să înţelegeţi ORIGINALUL. Care nu este pasişă decât în percepţia domniei voastre. Cred că ar fi mai util să discutăm pe idei şi mai puţin cu referire la mine ori la galeriile în care mă plasaţi. Ştiu că puteţi însă vă pierdeţi în direcţii neproductive.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 20:35:24               Puţină utopie nu strică, nimănui! "Falansterul" lui Furier, concept bagatelizat, minimalizat, atât de marxişti, cât şi de capiatlişti, ne propune o paradigmă, perfect realizabilă, atâtă vreme cât am avea "intelighentia socială" necesară asumării unui astfel de model! Ioan J   Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-03-14 20:30:10               „Principele suprem la noi este un sacerdot pe care-l numesc, în limba lor, HOH (soarele – n.n.); în a noastră, i-am spune Metafizicianul. El este căpetenia tuturor în cele temporale şi spirituale, toate treburile publice şi procesele sunt supuse, în ultimă instanţă, hotărîrii sale.” (Campanella - Civitas solis)   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:12:47               Pardon, rectific un pic: "Alegaţiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce aţi înţeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic." (EM. Cristescu) Desigur, avînd în vederea marea complexitate a fenomenelor de aici, nimicul, ca teleologie a viziunii entropice, are manifestări anticipative, pe care mintea mea redusă le receptează grosso-modo, fără diferenţieri calitative! (Uite, bre, cum l-am pastişat pe dl. Corbu, fără să-nţeleg NIMIC din dicursul elaborat al domnie-sale academice!)!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:05:48               "Alegaţiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce aţi înţeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic." Desigur, avînd în vederea marea complexitate a fenomenelor de aici, nimicul, ca teleologie a viziunii entropice, are manifestări anticipative, pe care mintea mea redusă le receptează grosso-modo, fără diferenţieri calitative! (Uite, bre, cum l-am pastişat pe dl. Corbu, fără să-nţeleg NIMIC din dicursul elaborat al domnie-sale academice!)!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:04:54               Radu, doua puncte:1. curajul ii ai sau nu , ideea ca ti-l poate da cineva e o....pardon de expresie...prostie. 2 Cat despre aprobarea inevitabila a sefului, te scutesc de explicatie, dat fiindca tu n-ai idee cine sunt si cum gandesc, dar daca citeai cu atentie ai fi inteles ce am spus.....restul, ca deobicei, vorbe! Scuze de "lateralul" raspuns.... am avut dreptate, n-am ce cauta intr-o discutie de dragul discutiei...apropos de ce spunea CTA... calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 19:27:35               când urmăresc acest măcel, m-aştept s-apară-n fuga mare preafericitul daniel să-ncerce o exorcizare!...   Postat de catre adrian mihai la data de 2010-03-14 18:59:23               Domnule Peia, Aţi uitat Republica, Rondul de noapte şi cartea de telefon. Aşa otova cum o faceţi ar trebui să mă simt onorat de percepţia domniei voastre cu privire la mine şi de galeria extrem de onorantă în care mă plasaţi. Însă eu am simţul măsurii. Alegaţiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce aţi înţeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic. Aşa demonstraţi dumneavoastră că Europeea pastişează ? Reveniţi şi fiţi riguros. Europeea este o REALITATE CARE EXISTĂ DIN 2003! Am făcut de multe ori trimitere la situaţia "poate utopică" minunându-mă şi eu că pot coexista pe un acelaşi site persoane ca domnia voastră şi să zicem cea mai nouă poetă care publică aici, ori ecsintescu. Şi mi-am zis ce tare sunt! Nu ştiu însă până când! PS. Însă când între realitate şi percepţia realităţii se nasc astfel de falii cuvintele devin neputincioase. La asemenea "demonstraţii" nu voi mai reacţiona.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 18:49:24               Stimate domn Cristescu, Mai întîi, după tipul de reacţie, am sentimentul că faceţi o mică, dar veselă, confuzie între pastişă şi plagiat. Pentru lămurire, dau definiţia pastişei = "Lucrare literară (...) de obicei lipsită de originalitate şi de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie unui mare creator". Deci, tot ceea ce conţine articolul de faţă, precum şi cele antepostate, se încadrează perfect la capitolul "idei utopice" PRELUATE şi expuse, fie involuntar, fie în deplină cunoştinţă de cauză. Ele sunt amestecate, evident, într-un malaxor speculativ, pe care-l mînuiţi cu emfaza unui magistru omniscient. V-am indicat o parte din cele mai cunoscute surse care au generat aceste idei: Thomas Morus - Utopia; Tomasso Campanella : Civitas Solis; Charles Fourier - Falansterul; Ca să nu mai vorbim de naivitatea viziunii rousseauiene din răspunsul dat Academiei din Dijon! Bine, acum putem vorbi şi de o pastişare involuntară, ţinînd cont de faptul că ontogeneza repetă filogeneza, adică, repetitiv, organismul social reproduce, în serie, exemplare antedatate. Aş putea să vă dau şi citate, dacă ţineţi morţiş, dar vă trimit direct la surse, ca să confruntaţi originalele pe care le solicitaţi. Aveţi în comun cu domnii evocaţi mai sus şi cu alţii, care oficiază pe aceeaşi zonă, o viziune edenică, de angel radios, dublată de un fel de mămoşenie sfătoasă, asupra unei realităţi, aflată complet la polul opus speculaţiilor dv. teoretice. Parcă predicaţi dintr-un amvon al păcii universale, în care leii stau la masă cu gazelele şi-şi urează, reciproc, poftă bună! Cît priveşte vocabularul, preţiozitatea şi bombasticismul în care înfăşuraţi ideile expuse - complet lipsite de originalitate, căci original nu mai poţi fi decît pe zona exclusiv literară, nicidecum pe cea speculativă - ei bine, vocabularul întrebuinaţat îmi aduce aminte de importanţa pe care şi-o dădeau academiceinii vremii lu nea Ceaşcă. Cînd se apucau ei să expună ei o teorie, apoi, ori făceai, brusc, pancreatită, ori te apuca somnul de veci! Mai spuneţi: “Mai spuneţi „de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele,” Demonstraţi logic şi cu argumente irefutabile, nu impresonist şi otova, măcăar o inconsecvenţă de fond şi apoi mai vorbim. Viziunea europeică nu înseamnă şi viziunea membrilor săi.” Chiar că a devenit un monstuos truism să dovedim evidenţa! Şi nu e vorba numai de mine, desigur. Şi asta pentru că, finalmente, aţi rostit un mare şi definitiv adevăr: viziunea europeică nu este şi nu poate fi a memrilor săi, căci cine sunt ei? Neşte ăia, neşte scîrţa-scîrţa, pe hîrtie, sau, mă rog, neşte ţaca-ţaca, pe clapete! Vizuinea aparţine numai şi numai arhanghelului Emanuil, fie-i numele în veci lăudat!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 18:06:50               Mihai, fie cum spui tu. E pacat sa ne certam pe o vreme minunata ca asta (cel putin asa e in Bucuresti, la tine, nu stiu).   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:52:16               "Toţi vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea!" Nu e chiar aşa. Neschimbarea este cea care conservă starea perpetuă de pe site şi o şi alimentează. Este o evidenţă. Experimentul schimbării încă nu s-a făcut. Declaraţiile de schimbare nu sînt schimbarea.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-14 17:43:01               D-le Stefanescu, din extremitatea nihilistă în care vă aflaţi perpetuu, nici nu aveţi cum să înţelegeţi. Dar asta nu mă surprinde câtuşi de puţin. Şi nici nu mă deranjează prea tare.   Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-03-14 17:32:01               "Toţi vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea!" ??? "Punct!" - nici aici nu prea inteleg ce vrei sa spui, Mihai, doar ca tonul asta imperativ imi suna foarte, foarte cunoscut.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:23:02               Toţi vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea! Punct!   Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-03-14 17:14:29               Nu, Tea, nu gresesti intervenind in discutie, de fapt eram aproape sigur ca in cel mult 15' dupa Veronica, prinzand curaj, vei intra si tu... cu o pledoarie categoria "pro", evident. pentru ca, nu-i asa, orice intitiativa care nu emana de la "sefu" e doar trancaneala.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:06:49               err: vorbind....este stabilit:.... scuze, calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 16:55:55               Ambîţ înseamnă s-o ţii maţ-călugăr în discursuri spălăcite şi fals erudite. "Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui." Cred că nu sînteţi destul de îndemînatic totuşi. Dar asta doar pentru că nu sînteţi oricine. Aveţi ambîţul de nepot al lui Adenauer. Textul de mai sus vă scuteşte de orice procedură. Noapte bună! Sforăiţi cu spor! Şi toate se vor rezolva.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-14 16:55:16               Stiu ca gresesc intervenind in discutie, dar simt nevoia sa spun cateva cuvinte; avem, noi romanii, un "talent" afirusit de a ne pierdem vremea vorbind...vorbind...vorbind (trancanind, ar fi mai corect daca n-ar fi nepoliticos!) Discutiile starnite de textul proprietarului site-ului sunt facile, avem acea dispozitie ciudata de a ne arunca in gol, chiar cu capul inainte ("cu ca " nu-i cacofonie, Radu) ....pentru ce? Este stabilit, un site literar cu intentia emularii manifestarilor in directie, regulament stabilit si daca-ti place participi la aceasta stradanie de a "spune" cate ceva in literatura de azi, daca nu stai in afara si renunta a te lupta cu "morile de vant"...ce Dumnezeu, Cervantes e genial! E adevarat ,insa, noi admiram geniile numai de la "distanta" . E o anarhica inclinare in cautarile nostre spre ceea ce (incercam) a numi libertate...... respecte, calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 16:53:35               "Reforme informatice nu ştiu şi nu pot să fac... Europeea este un proiect funcţional. Ştiu, poate şi trebuie să fie modernizat, îmbunătăţit. Însă acum nu pot mai mult. Cum ar zice un excelent reprezentant al categoriei asumării asimetrice a aratului, am o problemă de resurse. Ar cu ce şi cât pot". Nu, de fapt nu VREI s-o faci. Exemplu: "reforma stelutelor" - atasarea unei banale semnaturi electronice in dreptul celui care acorda sau scoate o stea. Toate site-urile din lume o au, pentru ca astfel se evita majoritatea conflictelor... Aproape oricine ar sti s-o faca, nu e mare scofala. Dureaza 5'. Si nu costa NIMIC.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 16:50:12               Veronica Pavel Distinsă colegă, Editorii mă ajută voluntar. Cum voluntar în limita timpului intervin şi eu. Am investit doar în realizarea softului, în achiziţionarea unor echipamente şi într-o conexiune link fibră optică. Atât. Şi, pentru membri neipocriţi şi de bună credinţă ar fi suficient. Cu ţinutul "hăţurilor" e ceva mai greu pentru că în afară de exemplul personal, posibilitatea de a acorda sau nu nivele de acces şi susţinerea conceptuală din partea unor membri altceva nu am la dispoziţie. Iar "calibrul" educaţional, cultural, comportamental, valoric al membrilor se înscrie într-un interval foarte larg. Însă nu mă plâng. Cassius Clay când a intrat în ring, ştia ce-l aşteaptă. Regret că, uneori, pierd prea mult timp pe probleme administrative, pe neînţelegeri care n-ar trebui să existe, pe fleacuri procedurale. Şi când mă gândesc că aş putea face altceva în acest timp parcă îmi pare rău. Însă nimeni nu mă obligă să o fac. Şi o fac, evident, cu plăcere. Că altfel aş închide site-ul.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 16:16:39               Câteva răspunsuri domnilor: Ioan Peia „Eu nu am treabă cu virgulele, ci cu textul, care nu e altceva decît o pastişă” Ce spuneţi maestre? În afară de această apreciere otova, puteţi argumenta? Ne puteţi pune la dispoziţie „originalul” ca să vedem şi noi pe cine am pastişat? Ca formă şi/su conţinut? Aşa dacă vă ţin crelele argumemntaţiei! Mai spuneţi „de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele,” Demonstraţi logic şi cu argumente irefutabile, nu impresonist şi otova, măcăar o inconsecvenţă de fond şi apoi mai vorbim. Viziunea europeică nu înseamnă şi viziunea membrilor săi. Este de ajuns locul geometric al acestei viziuni. Şi nu confundaţi toleranţa cu slăbiciunea. Eu încec să evaluez, în spiritul regulamentului şi în concordanţă cu scopul acestui proiect situaţiile. În general există un echilibru dinamic. Când acesta tinde să se rupă, când oscilaţiile devin critice intervin. Mă tem că „anapoda” este doar o percepţie a domniei voastre. Vă minunaţi de sintagma „univers rectangular”. Am detaliat-o într-un alt text. Eu mă mir de consecinţele pe care le are realitatea pe care o conţine şi care, din păcate, pentru unii membri ai site-ului, este singurul şi propriul lor univers. Nicolae Tudor „Nu este suficienta batalia intr-un pahar cu apa albastra impunand ecoliteratura cu orizont insusirea organica a acesteia.” Nimic nu este suficient când faci ceva însă ceva în raport cu nimic este imens. Dacă paharul cu apă albastră devine izvor atunci scopul este atins. Bucuria şi speranţa mea: Europeea nu este un pahar cu apă iar ecoliteratura are din ce în ce mai mulţi adepţi. Unii sinceri alţii de nevoie. Pentru că mulţi, cei mai mulţi dintre oameni se exprimă ecoliterar acasă, la şcoală, la serviciu, în public, etc. Că sunt şi vulgari, obsceni, pornografi, licenţioşi, etc. este opţiunea lor. Însă şi aceştia în anumite condiţii se exprimă ecoliterar ori nu sunt admişi în anumite zone sau sunt rejectaţi din acele zone. Nu pot să cred în promiscuizarea lumii. „Si durerea ma coplesete nu fiindca nu pot schimba lumea, ci fiindca stiu ca ar deveni iar nedreapta de-a doua zi, dupa ce as reusi s-o stabilizez.” Nu crezi suficient în ideea ta şi asta sună a abandon. Chiar dacă rămâi singur împotriva tuturor, pentru o idee bună trebuie luptat. Măcar întreţinută flacăra. Sigur conceptul cel mai dificil a fi definit este acela de „bună” . Şi ar mai fi de văzut cât de viabilă pentu un anumit stadiu al dezvoltării este acea idee. Radu Ştefănescu, Reforme informatice nu ştiu şi nu pot să fac. Am avut mai multe experienţe care, din păcate, ofereau reformă informatică, dar periclitau fondul conceptual. Nu sunt pregătit să renunţ, abandonez, transfer „direcţia europeică” Poate mai târziu. Europeea este un proiect funcţional. Ştiu, poate şi trebuie să fie modernizat, îmbunătăţit. Însă acum nu pot mai mult. Cum ar zice un excelent reprezentant al categoriei asumării asimetrice a aratului, am o problemă de resurse. Ar cu ce şi cât pot. PS. Nu am afirmat niciodată că toate utopiile au devenit realităţi. Dar afirm cu tărie că toate realităţile au fost la început utopii. Una dintre acestea este şi Europeea.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 16:04:29               Nu stiu cum ar putea fi schimbat regulamentul ca sa nu apara critici. Cand cineva il uraste pe proprietarul site-ului si se manifesta atat de vehement, orice regulament, cat de "bun" ar fi el, ar fi criticat. Cat despre editori, daca proprietarul site-ului nu-si gaseste editori care sa fie perfect de acord cu regulamentul pe care-l impune proprietarul (adica cel care plateste, ca puterea e in mana banului, nu a competentzei!) si sa-l accepte asa cum este (caci perfectiune nu exista), atunci, in loc de comentarii literare, vor iesi vesnic discutii si reprosuri. V.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-03-14 15:48:35               Emanuel, se poate evita cacofonia provocata de folosirea lui "fiindca" sau "pentru ca" nu numai in modul in care ai facut-o (pentru că ele, creaţiile valoroase), ci si mai simplu (deoarece creatiile valoroase). Mie doar asta mi-a sarit in ochi. Eventualele erori de punctuatie, nu. In ceea ce priveste "cestiunea", atata vreme cat nu vrei sa accepti ideea unei reforme reale, fie ea legata doar de unele detalii administrative sau care tin de web design, e clar ca, din cand in cand, vei fi nevoit sa faci fata criticilor, mai mult sau mai putin argumentate, mai mult sau mai putin vehemente. Pana acum, e-adevarat, ai facut-o cu brio. In speranta ca odata si-odata aceste retorici te vor obosi iremediabil, noi, cei inca dependenti, intre doua demisii neacceptate si scurte retrageri de sezon, vom ramane. Una peste alta, sa recunoastem ca e la fel de greu sa te lasi de Europeea ca de fumat... un vicios ...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 15:13:45               “coexistenţa elitelor cu non-elitele” (E.C.) Azi dimineata am intarziat la serviciu fiindca am vrut sa vad un film pe MGM (curios, din 10 betivi am vazut 6 insi exact acelasi film!) Imi plac filmele cu indieni si vacari americani fiindca ofera imaginea indepartata de la inceputurile civilizatiei. Erau acolo trei fermieri. Pe proprietatea celui din mijloc trecea un rau, dar, dupa moartea acestuia, a inceput galceava. Unul a zis fiului sau:”Eu respect legea. Daca o exista vreuna” Nu existau legi, doar “nevoi” personale. In lumea aceea devenise o normalitate sa ai curaj. Eroul filmului contracareaza:”ce, trebuie sa demonstrez toata viata ca am curaj?” adica sa se epuizeze in batalii cu oricine la tot pasul? Si a acceptat sa fie las, prost etc. Acest film m-a facut sa ma intreb daca lupta unor oameni care au ca ideal instaurarea unor legi pentru echilibrul desfasurarii vietii, daca, pentru aceasta, mor oameni (vezi lupta pentru obtinerea libertatii), ei bine, daca acest echilibru nu este in fond decat un punct verde intr-un peisaj infinit si colorat divers? Tot este bine - ne vom consola. Numai ca, de-a doua zi se poate intampla (dar ce spun eu? s-a intamplat de mii de ori!) ca din baricada progresatoare sa apara elemente minore care dau peste cap echilibrul castigat. In film chiar fiul unuia dintre fermieri era o mica jigodie care viola femei, atata partea adversa ajungand pana la a impusca pe la spate. Ce vreau sa zic? Nu este suficienta batalia intr-un pahar cu apa albastra impunand ecoliteratura cu orizont insusirea organica a acesteia. Mai trebuie cel de la mijloc, cel dintre bun-rau, valoare-nonvaloare, frumos-urat, prost-destept), cel care avea raul la care adapau toti vacile. Si nu de forma. Ci institutie care face transee exact pe aliniamentul castigat si care nu permite nimanui sa-l murdareasca. Asa se intampla cu statul roman care are criminali exact in sanul justitiei fiindca permit incalcarea legilor sau le incalca ei insisi, adica nu tin bine fraul cu sens unic, ci permit rectangularitatea. Lupt, ca si dv., pentru o idée de dreptate si stiu ca aceasta nu poate deveni realitate. Si durerea ma coplesete nu fiindca nu pot schimba lumea, ci fiindca stiu ca ar deveni iar nedreapta de-a doua zi, dupa ce as reusi s-o stabilizez.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-03-14 14:44:43               Auzi: univers rectangular!! Ce e, bre, aia? E o descoperire de ultimă oră care devansează însăşi teoria universului holografic?! Vai de mama lui David Bhom! Este emulat la sînge!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 13:46:06               Eu nu am treabă cu virgulele, ci cu textul, care nu e altceva decît o pastişă, ce afişează, cu o suficienţă doctă mai mult decît hilară, crezuri pur metaforice, bune de pus în rama tuturor utopiilor sociale. Pastişă, care nu e altceva, decît un apendice la utopiile Morusiene, Campanelline, Fourieriene, via chibuţurile evreieşti, pînă la Marx. Respectiv, această utopie în mic, numită Europeea, acest chibuţ de chibiţi, în care se pompează din cînd în cînd, apodictic, preceptele frumos lustruite ale patronului. De atîtea şi atîtea ori am auzit teoria asta, şi de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele, încît, fie şi numai un rezumat - nu mai zic de analize "sofistificate"(!) - ale acestor deziderate, veşnic neîmplinite, mă foarte indignează. Ca să nu spun altfel. Semnat: un membru al opoziţiei mişeleşti!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 13:40:42               "cîteva erori" însemnă "alergie" ? Ce-mi recomandaţi? un virgulolog ori un alergolog? PS. Eu m-am adresat domniei voastre conform semnăturii asumate. Voi fi greşitt? Dumeavoastră de ce procedţi altfel?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 13:12:07               Aveţi o evidentă alergie la virgule!:)   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-14 13:00:09               Am recitit textul şi pe cele pe care le-am observat le-am corectat. Dacă mai sunt şi altele semnalaţi-mi-le şi voi corecta.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 12:46:25               D-le Corbu, Întrucît în textul postat, s-au strecurat cîteva erori de redactare, vă sugerez să le corectaţi...   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-14 12:43:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE