„Crezul meu, în câteva gânduri dedicate Femeii, acum în debutul primăverii."
Femeia Omului
Femeia, „cel de-al doilea sex”, după titlul uneia dintre cele mai influente cărţi scrise vreodată în favoarea mişcării feministe . Autoarea ei, Simone de Beauvoir, figură proeminentă a secolului XX, a fost cea care a avansat în textele sale ideea că bărbaţii văd femeia ca pe o fiinţă deviantă, anormală şi aberantă. Reproduc din memorie o sintagmă din opera ei, rămasă celebră: „femeia nu se naşte, ci devine”. Acesta ar fi şi crezul meu.
Dacă mă raportez la darwinism, condiţiile sociale, desigur cu largul concurs al bărbatului, au impus femeii activităţi casnice, limitate, cu toate că prin natura sa, manifesta deja un absenteism considerabil din viaţa publică, prin implicarea directă în procreare, în perpetuarea speciei, în intimitatea imediată a fiinţării din punct de vedere fizic şi biologic.
Mai mult decât atât, în antichitate, cu 3-4 mii de ani în urmă, bărbatul avea drept de viaţă şi de moarte asupra femeii şi asta vreme îndelungată, până la apariţia credinţei monoteiste, din care se va structura iudaismul şi mai târziu, creştinismul.
Toată această privaţiune şi uneori imperativă autoprivaţiune de-a lungul a mii de ani, ţinând cont că femeia devine, evoluţia ei cerebrală a fost inferioară celei a bărbatului, mai exact, studii finalizate în 2005 de către Paul Irwing şi colaboratorii săi, arată că IQ-ul este cu 4,6-5 puncte mai mic la „cel de-al doilea sex”.
Mă voi întoarce la devenire şi, întrucât ajunsesem la creaţionismul religios, vă mărturisesc faptul că nu am detectat nicio încercare de echilibrare a sexelor în drepturi şi obligaţii, ba din contra. Cum s-ar fi putut ajunge la egalitate, când de peste două mii de ani, de la învăţăturile lui Moise, femeia era supusă bărbatului?
„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2. 22)
„Femeii i-a zis: voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”(Geneza 3. 16)
Nu sunt ateu, ci prin naştere şi prin umila implicare sunt chiar creştin, creştin-ortodox. Nu am nici pretenţia că ce vă împărtăşesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat.
Întâia carte a lui Moise este dovada certă a marginalizării celui de-al doilea sex. Femeia nu este decât „stăpânita”, „nevasta” şi „ajutorul” Omului, bărbatul căruia prin majoritatea versetelor, Sfânta Scriptură îi conferă supremaţia.
Într-o lume dominată de credinţa religioasă care a cuprins toate segmentele fiinţării, public, personal, cultural, social, politic, femeia a devenit, dar lent, în suferinţă fizică şi morală, aşa cum s-a vrut a fi interpretate „învăţăturile” religioase, fie ele iudaice, creştine şi mai târziu islamice. Nici până-n Iisus şi cu atât mai mult după profetul Mohamed, nici Biblia şi nici Coranul - le numesc aici, întrucât au fost prima şi respectiv a două carte care au influenţat istoria lumii de aproape două mii de ani, cu peste 3,5 miliarde de adepţi amândouă - nu au făcut altceva decât să inhibe femeia întru devenire.
Puţine femei s-au remarcat în aceste vremuri potrivnice, în care au fost private de dreptul la libera exprimare, la cunoaştere prin educaţie, la dreptul de decizie. În funcţie de epocă, acest patriarhat a exclus-o din societate, a urgisit-o şi a ars-o pe rug.
Excepţiile precum Cleopatra, Hytia din Alexandria, Ioana D’Arc, Anne Finch Conway, Hildegard şi multe altele, unele chiar cu rol malefic, s-au impus, dar nu au făcut decât să releve clar separarea fiinţei cugetătoare în Omul-bărbat şi femeia Omului, diferenţa crudă, aproape iobagică, după cum spunea Freud, între primul şi al doilea sex.
Dar despre puterea influenţei „instituţiei religioase” şi despre femei-excepţii care desigur, accentuează regula, subiectul rămâne deschis.
Libertas
Am numit nonlibertate tot ce nu este libertate definită, directă şi raportată la mediul exterior, nu şi starea de constrângere a individului prin sine.
De ce nu cred în libertate? Înainte de a răspunde vreau să vă ofer imaginea ei aşa cum o percep primar şi imediat.
Libertasul este acţiunea fiinţei după propria voinţă? Nu.
Necesitatea naturală este de a păstra armonia existenţei în relaţia cu mediul privat, social şi cosmic. Se emit concepte de ordonare a dorinţei. Individul este îndemnat să-şi stăpânescă pasiunile, dar nu va ucide, mă întreb? Va ucide o stare. Exercitându-şi puterea asupra ei, devine stăpân şi „niciun om care este stăpân nu poate fi liber”, spunea Rousseau.
Eu nu pot limita problematica libertăţii doar în plan fizic, grosier, câtă vreme omul este definit ca fiinţă cugetătoare. A voi, a dori, necesitatea naturală şi nonnaturală, toate acestea sunt de fapt condiţionări ale sinelui. Chiar şi asceza, insensibilitatea la o serie de stimuli ca durerea, plăcerea şi tot ce se traduce prin simţuri nu poate fi totală, întrucât capacitatea psihică n-ar mai avea legătură cu expresia vitală, nu va mai fi parte a universului, în consecinţă, incopatibilă fiinţării. Apatia înţelepţilor stoici, concept avansat de Epictet, este minimă ori inexistentă, altfel ne-am afla în faţa unei mari erori. Nu se poate deveni în lipsa acţiunii, în lipsa relaţionării cu mediul şi răspunsului la stimuli, pe care în mod expres înţeleptul trebuie să-i asimileze pentru a-i prelucra şi-a oferi produsul
devenirii sale superioare.
Înţelepţii trăiesc două realităţi antitetice; una o exploatează iar celeilalte i se supun, astfel eu pot împărţi libertasul conform tuturor afirmaţiilor de mai sus, în libertate şi nonlibertate.
Ştiu, voi fi aprig combătut, mai ales de adepţii eudemonismului, care văd libertatea ca pe o alegere raţională sau religioasă, dar numai a binelui esenţial şi util armoniei universale.
Însă tocmai acest aşa-zis liber arbitru, această alegere, este ea însăşi o constrângere indirectă prin influenţa exercitată în planul conştiinţei individului. Posibilitatea de a se ieşi din sfera umanităţii fără acest act de privaţiune, este, de asemenea, foarte probabilă.
Deci unde se află adevărul? Avem nevoie de libertate, dar ea nu este libertas decât laolaltă cu nonlibertatea.
Nu vreau să aduc în discuţie libertatea din perspectiva vreunei credinţe sau a oricărei idei religioase, căci acolo ea este ca şi inexistentă, acolo se înregistrează cel mai înalt grad al exploatării umanului din om.
Cu toate acestea, îmi accept nonlibertatea în absenţa unei cunoaşteri supreme. Mă supun eticii fiindcă nu ştiu ce este dincolo de mine. Cred în Dumnezeu pentru că fiinţa cugetătoare ce sunt, nu vede universul fără Creator. Dar nu sunt liber şi nu aş fi nici dacă mi-aş suprima simţurile, prin simplul fapt că aş deveni sclavul propriului meu egoism, lăsându-l să aleagă moartea, despre care oricum nu ştiu nimic; nu ştiu dacă nu cumva şi ea generează elemente de constrângere.
Aşadar mă complac în libertas, mă supun libertăţii şi nonlibertăţii.
Mă supun.
„Şi paj voi fi la Curtea Ta, Femeie, de-ar fi să-mi smulg şi cerul şi pâmântul,
îmi lepăd heruvimii, toată ceata, că tu eşti mai întâi şi nu cuvântul!”
Cristi Iordache
durerea femeiasca -tatiana stepa
# Mulţumesc anonimului care mi-a oferit pe blogul personal, această melodie impresionantă.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Doamne fereşte, Radule că doar n-o fi amicul a-mic, mî-mic, vreo focoasă, sexagenară, "muză" în căutare de juni cu aplomb?
Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-07 13:34:44
pe iOVAN, de-l prind la mine
că se vâră în iatac,
zău că-l fac să-i pară bine
şi semnez: baba... novac!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 14:02:36
Doamne fereşte, Radule că doar n-o fi amicul a-mic, mî-mic, vreo focoasă, sexagenară, "muză" în căutare de juni cu aplomb?
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 13:34:44
qui s'aime se taquine
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 13:29:53
Q.E.D.!:))
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 13:22:32
si prin urmare, sa-ti dea Dumnezeu sanatate...
zic.
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-07 13:08:13
că bine zici, radule...
s-aibă noroc şi sănătate,
să-i iasă urătorii-n drum,
şi deie-i, domnul, sănătate...
(că minte nu mai are cum!)
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 13:15:24
er: constat
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 13:14:22
dacă asta-nseamnă criză,
doar atîta mai constatat:
poţi să-l scoţi pe-a.m.ic din priză?
teamă mi-e că s-a blocat!
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 13:13:55
vezi, Dragos, cam asa arata un weekend linistit la noi, ba chiar as zice usor plicticos, daca nu m-as teme ca nemultumitului i se ia darul.
asadar si prin urmare, sa-ti dea Dumnezeu sanatate...
zic.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 13:08:13
Eşti, zău amice, gratuit
Cînd pomeneşti aci de liţă
E tocmai ce în circuit,
Ai lipsă... evidentă fiţă!
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 12:49:02
În ghiveciul cel mai acru
Pui o lingură de miere?
Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-07 10:30:44
ce să-ţi fac, iOVAN, amice,
dacă mergi pe-o sârmuliţă?
când eu pun o linguriţă,
tu torni nouă polonice…
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 10:46:03
"ăst "ghiveci" ce ţi-l consacru
de-ţi făcu cucui, băi vere,
dacă pentru tine-i acru,
pentru ceilalţi e miere!"
Cînd găteşti un simulacru
Şi constaţi că nu prea mere,
În ghiveciul cel mai acru
Pui o lingură de miere?
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 10:30:44
Deşi în rebus rimă nu-i,
Compune des, ca la cenaclu,
Catrene, versuri, ratatouille
Ghiveciul îi rămîne acru!
Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-07 09:57:27
ăst "ghiveci" ce ţi-l consacru
de-ţi făcu cucui, băi vere,
dacă pentru tine-i acru,
pentru ceilalţi e miere!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 10:13:46
Deşi în rebus rimă nu-i,
Compune des, ca la cenaclu,
Catrene, versuri, ratatouille
Ghiveciul îi rămîne acru!
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-07 09:57:27
lecturându-ţi epigrama,
trying hard to laugh,
si văzând ca-i epitaf,
Will şi-ar face seama.
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-07 00:32:11
radu, nu-i mai da indicii
epigrama cum se scrie:
văd că face sacrificii
să persiste în prostie!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:51:42
iar Mihăiţă suspinînd(:)
"Chiar acu'(,) de mărţişor,
Reflectez(,) maestre(,) trist(:)
În orgoliu-mi rebusist
Mă lovi un editor!"
Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-06 23:11:32
din partea mea, ca autor,
sunt totalmente lămurit:
iOVAN cel mic e editor
pe cât e papa de şiit!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:47:05
Will, de-ar fi epigramist
Ţi-ar zîmbi niţel cam trist:
“Al bătăii grai ignor,
Dar îmi iau traducător”
Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2010-03-06 23:03:39
will acum trăieşte-o dramă
şi nu-i arde, biet, de râs,
c-ai ‘cercat o epigramă
şi-a ieşit exact un fâsss!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:35:16
"la pariu, Mihai, eu ies cu
bere, că Iovan te bate.
e prieten cu Bumbescu
ortopedu', frate" (r.s)
aşa cum îi filează ledu’
şi când îl văd lovind cu paru’,
nu, nu-i amic cu ortopedu’,
ci este frate cu râmaru!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:26:32
"Cîtă vreme ortografiezi "epictet" fără majusculă cred că e mai bine să taci!" (d.i.)
cum n-am greşeli gramaticale,
şi ca iOVAN nu pot gafa,
nu vreau să scriu cu capitale
să ai şi tu ce critica…
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:18:22
lecturându-ţi epigrama, trying hard to laugh,
si văzând ca-i epitaf,
Will şi-ar face seama.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 00:32:11
iar Mihăiţă suspinînd
"Chiar acu' de mărţişor,
Reflectez maestre trist
În orgoliu-mi rebusist,
Mă lovi un editor!"
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 23:11:32
Will, de-ar fi epigramist
Ţi-ar zîmbi niţel cam trist:
“Al bătăii grai ignor,
Dar îmi iau traducător”
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 23:03:39
la pariu, Mihai, eu ies cu
bere, că Iovan te bate.
e prieten cu Bumbescu
ortopedu', frate
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-06 22:50:37
Cîtă vreme ortografiezi "epictet" fără majusculă cred că e mai bine să taci!
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 22:29:38
Eu zic a.m. să discutăm despre text,da?
Părerile tale în legătură cu mine nu mă interesează
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 21:18:58
eu zic să-l lăsăm pe epictet să-şi doarmă somnul de veci şi să dăm noi replici spirituale, dacă suntem în stare. însă nu prea suntem....
cât priveşte tactica datului dupa cireş, repet, nu ţine! virgula era in alta parte, io-te aicişa:
În timp ce "libertas", are ...
aşă că mormăiala e perfect justificată, mai ales că "greşeala", tot repetându-se, miroase, mai degrabă, a neştiinţă de carte.
apropo, ce zic GOOGLE şi WIKIPEDIA despre virgula dintre subiect şi predicat? că latină văd că ştiu...
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 21:13:36
" Adevărul este relativ,"
Extraordinar panseu Cristian Munteanu! Relativ faţă de "ce".. care sistem de referinţă!?
Cît despre opusul-eseul tău arid,îmbîcsit de suficienţă, mi-ar fi plăcut, amice să-l limpezeşti oleacă măcar cu un citat înţelept:
"Adevărata libertate este a aceluia care îşi este de ajuns lui însuşi."
Ai ghicit de cine este?
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 21:13:25
Stiu traducerea, Dragoş Iovan, însă adevărul este relativ.
Eu nu ştiu dacă-l voi afla vreodată.
Cât despre scris, fac atât cât mă pricep, cât simt. Nu am pretenţia de mare condeier şi nu sunt ocolit de erori. Toţi greşim: unii mai mult, alţii mai puţin...mă rog, vorbe...
Seara bună!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 21:01:09
"Greşelile, în fond, sunt omeneşti.
Să afle deci acei cu gura spartă:
"Să ştii s-asculţi este o artă,
Dar artă şi mai mare-i să vorbeşti!"
(Epictet)
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 21:00:37
Scrie liniştit Cristi, din partea mea poţi comite nenumărate astfel de texte; am vrut doar să-ţi arăt că e primejdios să te lansezi fără aripi trainice în astfel de teme!
Întrebarea era retorică?
Pt. amicu', ce tot mormăie despre virgule
în dictonul: "Amicus Plato, sed magis amica veritas", tradus superficial prin [Sunt]prieten lui Platon, dar mai prieten mi-e adevărul, nu văd unde e virgula dintre subiect şi predicat...pesemne că ai deja obsesii de punctuaţie
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 20:52:37
În timp ce "libertas", are ...
tot pt conformitate :)
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 20:42:57
Mulţumesc pentru sugestii.
Ce se întâmplă: nu am cum să pun o bibliografie pentru că habar n-am ce să scriu. sunt noţiuni de cultură generală acumulate de la 16-17 ani până în prezent (deci peste 20 de ani) şi am pierdut titluri şi detalii.
Mersi pentru recomandare. Am să caut volumul.
Hildegard, Hildegard.
Era o măicuţă, stareţă a unei mânăstiri în Germania. O biografie bogată. A apărat drepturile femeii prin sec XII, a refuzat meditaţia, a scris lucrări de biologie, medicină, religie bla , bla, nu mai stiu. Stiu ca a fost o personalitate a vremii ei. Mai ştiu despre ea, dar nu este locul şi mă simt ca la procuratură:))
O întrebare; ai ceva personal cu mine?
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 20:41:16
Tot pentru conformitate, termenul libertate în latină, are cîteva sensuri:
- clementia
- licentia
- obsequium
- venia
În timp ce
"Amicus Plato, sed magis amica veritas"
de-atâtea vorbe în latină, frate,
pesemne editorul a uitat
că virgula nu are ce să cate
fix între subiect şi predicat!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 20:41:07
Tot pentru conformitate, termenul libertate în latină, are cîteva sensuri:
- clementia
- licentia
- obsequium
- venia
În timp ce "libertas", are ca prim sens: familiaritate, nu conceptul pe care îl clamezi.
"Amicus Plato, sed magis amica veritas"
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 20:29:00
PS La care Hildegard te referi?
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 19:56:29
Eseu sau articol, disertaţie sau referat, creaţiile de acest gen trebuie susţinute de o bibliografie...mai ales că pomeneşti nume de mare rezonanţă culturală: Epicur, Rousseau, Freud!
Nu văd cum îi poţi cita, dacă nu indici sursa, asta îţi poate spune orice om de cultură, altfel toată dezvoltarea de mai sus (care, în opinia mea, e doar o înşiruire de sintagme şi argumente stîngace şi nu nmai eu sugerez asta)cade în derizoriu.
"Libertas" e un logo, ar trebui să fii atent cum îl foloseşti..chiar dacă nu-ţi place să gugăleşti, din consecvenţă e bine să ştii că nu ai uzat de brandul altcuiva!
Cît despre epicureismul tău declarativ îţi recomand o lectură " Grădina lui Epicur" de Anatol France; e un volum subţirel îl poţi citi într-o după-amiază.
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 19:54:42
Nu poate exista o bibliografie într-o creaţie. Textul nu este ştiinţific, nu este nici articol de presă. Este un eseu, după cum am specificat(doar fragmentele de faţă le-am încadrat în această categorie, altfel, sunt parte a unui roman aflat în lucru), produsul a mai mult sau mai puţin din ceea ce am acumulat de-a lungul vremii.
Vin şi repet:
"nu am nici pretenţia că ce vă împărtăşesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat."
Uzez de termenul din latină (libertas) pentru a-mi exprima opinia referitoare la libertate şi nonlibertate.
Autorul "materialului mai amplu" (în lucru) este subsemnatul.
Am vrut să vezi că nu sunt ranchiunos şi îţi răspund punctual.
Nu am obiceiul să gugălesc, dar am verificat adresa şi am văzut că este o mişcare, ceva...
N-are nicio legătură, sunt doar cuvinte. Orice termen aş fi ales, l-am fi găsit şi în alte locuri.
Există aceşti oameni de cultură, dar numele domniilor lor le păstrez pentru mine. Nu a fost încă publicat, dar urmează.
Cele bune!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 19:33:48
er:specificate
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 17:12:26
Observaţiile mele sunt următoarele:
-lipsa unei succinte bibliografii, obligatorie într-un text cu astfel de tematică
-dacă fragmentul face parte dintr-un "material mai amplu", care a apărut într-o revistă ar putea să fie specificat numele publicaţiei şi eventualele remarci ale personalităţilor
- semnificaţia termenului "libertas" introdus de autor,e neclară, pentru mine referinţa originală este : http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertas
Postat
de catre
Dragoş Iovan la data de
2010-03-06 17:11:51
Radu,
voi revedea toate popticnelile din fragmente. Deja îmi fac mea culpa pentru ceva care nu avea ce căuta acolo. Fac modificările după ora 19.
Da, inovaţie. Şi sunt mai multe de-a lungul timpului.
Mersi mult.
p.s. am niste nume de personalitati care au apreciat textul şi asta ma face să continui
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:54:51
Domnule Peia,
pretenţios subiectul. Nu m-am aventurat în ceea ce nu pot duce, însă vă mărturisesc: sunt pasaje separate, luate dintr-un material mai amplu.
Apoi, spun clar că
"nu am nici pretenţia că ce vă împărtăşesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat."
Să nu credeţi că n-am să ţin cont de comentariu?
Vă mulţumesc!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:47:33
Adrian, după ora 19, sigur.
Mulţam desemn.
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:36:39
Başca, modul de redactare...
Care dă senzaţia unei slabe stăpîniri a coerenţei stilistice şi limpezimii logice a frazei.
În amănunte nu mai e cazul să intrăm, căci ar însemna să facem praf totul.
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:51:24
Cristi, am mai multe carcoteli, legate atat de forma cat si de "cestiune", de ex. "libertatea atât de mult mediatizată încă din Grecia antică" (formulare cel putin indoielnica - schimba neaparat "a mediatiza"), inovatia lexicala "privatorul", cugetarea un pic rizibila "Filozofia nu presupune biologie?", etc, sau formulari nu tocmai coerente, gen "Egoismul a evoluat odată cu omul, bărbat şi femeie", ori "supunând femeia, datorită fragilităţii ei fizionomice" - ce-are a face chipul (fizionomia) cu fragilitatea trupului??? - schimba cu "somatice", etc, etc.
dar, in atmosfera asta razboinica, las un vot pentru singurul text pasnic, si dedicat femeii.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-06 14:46:49
referate cinstite
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:45:44
Cristian Munteanu,
Textul este extrem de alambicat, uneori crează impresia că ar urmări un anume fir director, dar se împrăştie pe drum în zeci de informaţii colaterale, care nu se subsumează unei anume idei, deşi încearcă cu disperare. Multe dintre aceste informaţii, cum ar fi cele din zona filozofică, fiind aproximative, comentate după ureche, insuficient conturate şi chiar discutabile, ca rezumat corect al conţinutului lor. Tema,- dacă ar fi fost să se contureze, totuşi, una - este extrem de laborioasă şi nu te poţi aventura în complexitatea ei, încercînd să tragi concluzii proprii. Ei bine, nu - cel mult, să te limitezi la rolul de mic întocmitor de referate cistite, dacă te duc curelele, vizavi de fenomenul pe care-l ai în faţă. Fără comentarii şi speculaţii inutile. Scurt, rece, informativ. Altcum, riscăm, oricare dintre noi, care nu are competenţă pe domeniu, să ne facem de băcănie.
Mai bine batem cîmpii fără graţie, în comentarii aproximative, decît să rişti sinteze laborioase, căci poţi avea măcar scuza diletantismului hei-rupist.
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:44:13
dle cristian munteanu, textul este extrem de bine scris, documentat, invitând la lectură atentă, cu creionul în mână.
nu pot decât să vă felicit şi să fac, totuşi, o observaţie nevinovată: poate era mai bine să fi publicat textul luni, pe 8 martie...
ps. dacă aveţi timp,comform celor pe care mi le-aţi transmis aseară, vă aştept in YM, id amstroe.
stimă!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 12:18:03
