Crezul meu, în câteva gânduri dedicate Femeii, acum în debutul primăverii."
Femeia Omului
Femeia, cel de-al doilea sex, după titlul uneia dintre cele mai influente cărți scrise vreodată în favoarea mișcării feministe . Autoarea ei, Simone de Beauvoir, figură proeminentă a secolului XX, a fost cea care a avansat în textele sale ideea că bărbații văd femeia ca pe o ființă deviantă, anormală și aberantă. Reproduc din memorie o sintagmă din opera ei, rămasă celebră: femeia nu se naște, ci devine. Acesta ar fi și crezul meu.
Dacă mă raportez la darwinism, condițiile sociale, desigur cu largul concurs al bărbatului, au impus femeii activități casnice, limitate, cu toate că prin natura sa, manifesta deja un absenteism considerabil din viața publică, prin implicarea directă în procreare, în perpetuarea speciei, în intimitatea imediată a ființării din punct de vedere fizic și biologic.
Mai mult decât atât, în antichitate, cu 3-4 mii de ani în urmă, bărbatul avea drept de viață și de moarte asupra femeii și asta vreme îndelungată, până la apariția credinței monoteiste, din care se va structura iudaismul și mai târziu, creștinismul.
Toată această privațiune și uneori imperativă autoprivațiune de-a lungul a mii de ani, ținând cont că femeia devine, evoluția ei cerebrală a fost inferioară celei a bărbatului, mai exact, studii finalizate în 2005 de către Paul Irwing și colaboratorii săi, arată că IQ-ul este cu 4,6-5 puncte mai mic la cel de-al doilea sex.
Mă voi întoarce la devenire și, întrucât ajunsesem la creaționismul religios, vă mărturisesc faptul că nu am detectat nicio încercare de echilibrare a sexelor în drepturi și obligații, ba din contra. Cum s-ar fi putut ajunge la egalitate, când de peste două mii de ani, de la învățăturile lui Moise, femeia era supusă bărbatului?
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. (Geneza 2. 22)
Femeii i-a zis: voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ținea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.(Geneza 3. 16)
Nu sunt ateu, ci prin naștere și prin umila implicare sunt chiar creștin, creștin-ortodox. Nu am nici pretenția că ce vă împărtășesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat.
Întâia carte a lui Moise este dovada certă a marginalizării celui de-al doilea sex. Femeia nu este decât stăpânita, nevasta și ajutorul Omului, bărbatul căruia prin majoritatea versetelor, Sfânta Scriptură îi conferă supremația.
Într-o lume dominată de credința religioasă care a cuprins toate segmentele ființării, public, personal, cultural, social, politic, femeia a devenit, dar lent, în suferință fizică și morală, așa cum s-a vrut a fi interpretate învățăturile religioase, fie ele iudaice, creștine și mai târziu islamice. Nici până-n Iisus și cu atât mai mult după profetul Mohamed, nici Biblia și nici Coranul - le numesc aici, întrucât au fost prima și respectiv a două carte care au influențat istoria lumii de aproape două mii de ani, cu peste 3,5 miliarde de adepți amândouă - nu au făcut altceva decât să inhibe femeia întru devenire.
Puține femei s-au remarcat în aceste vremuri potrivnice, în care au fost private de dreptul la libera exprimare, la cunoaștere prin educație, la dreptul de decizie. În funcție de epocă, acest patriarhat a exclus-o din societate, a urgisit-o și a ars-o pe rug.
Excepțiile precum Cleopatra, Hytia din Alexandria, Ioana DArc, Anne Finch Conway, Hildegard și multe altele, unele chiar cu rol malefic, s-au impus, dar nu au făcut decât să releve clar separarea ființei cugetătoare în Omul-bărbat și femeia Omului, diferența crudă, aproape iobagică, după cum spunea Freud, între primul și al doilea sex.
Dar despre puterea influenței instituției religioase și despre femei-excepții care desigur, accentuează regula, subiectul rămâne deschis.
Libertas
Am numit nonlibertate tot ce nu este libertate definită, directă și raportată la mediul exterior, nu și starea de constrângere a individului prin sine.
De ce nu cred în libertate? Înainte de a răspunde vreau să vă ofer imaginea ei așa cum o percep primar și imediat.
Libertasul este acțiunea ființei după propria voință? Nu.
Necesitatea naturală este de a păstra armonia existenței în relația cu mediul privat, social și cosmic. Se emit concepte de ordonare a dorinței. Individul este îndemnat să-și stăpânescă pasiunile, dar nu va ucide, mă întreb? Va ucide o stare. Exercitându-și puterea asupra ei, devine stăpân și niciun om care este stăpân nu poate fi liber, spunea Rousseau.
Eu nu pot limita problematica libertății doar în plan fizic, grosier, câtă vreme omul este definit ca ființă cugetătoare. A voi, a dori, necesitatea naturală și nonnaturală, toate acestea sunt de fapt condiționări ale sinelui. Chiar și asceza, insensibilitatea la o serie de stimuli ca durerea, plăcerea și tot ce se traduce prin simțuri nu poate fi totală, întrucât capacitatea psihică n-ar mai avea legătură cu expresia vitală, nu va mai fi parte a universului, în consecință, incopatibilă ființării. Apatia înțelepților stoici, concept avansat de Epictet, este minimă ori inexistentă, altfel ne-am afla în fața unei mari erori. Nu se poate deveni în lipsa acțiunii, în lipsa relaționării cu mediul și răspunsului la stimuli, pe care în mod expres înțeleptul trebuie să-i asimileze pentru a-i prelucra și-a oferi produsul
devenirii sale superioare.
Înțelepții trăiesc două realități antitetice; una o exploatează iar celeilalte i se supun, astfel eu pot împărți libertasul conform tuturor afirmațiilor de mai sus, în libertate și nonlibertate.
Știu, voi fi aprig combătut, mai ales de adepții eudemonismului, care văd libertatea ca pe o alegere rațională sau religioasă, dar numai a binelui esențial și util armoniei universale.
Însă tocmai acest așa-zis liber arbitru, această alegere, este ea însăși o constrângere indirectă prin influența exercitată în planul conștiinței individului. Posibilitatea de a se ieși din sfera umanității fără acest act de privațiune, este, de asemenea, foarte probabilă.
Deci unde se află adevărul? Avem nevoie de libertate, dar ea nu este libertas decât laolaltă cu nonlibertatea.
Nu vreau să aduc în discuție libertatea din perspectiva vreunei credințe sau a oricărei idei religioase, căci acolo ea este ca și inexistentă, acolo se înregistrează cel mai înalt grad al exploatării umanului din om.
Cu toate acestea, îmi accept nonlibertatea în absența unei cunoașteri supreme. Mă supun eticii fiindcă nu știu ce este dincolo de mine. Cred în Dumnezeu pentru că ființa cugetătoare ce sunt, nu vede universul fără Creator. Dar nu sunt liber și nu aș fi nici dacă mi-aș suprima simțurile, prin simplul fapt că aș deveni sclavul propriului meu egoism, lăsându-l să aleagă moartea, despre care oricum nu știu nimic; nu știu dacă nu cumva și ea generează elemente de constrângere.
Așadar mă complac în libertas, mă supun libertății și nonlibertății.
Mă supun.
Și paj voi fi la Curtea Ta, Femeie, de-ar fi să-mi smulg și cerul și pâmântul,
îmi lepăd heruvimii, toată ceata, că tu ești mai întâi și nu cuvântul!
Cristi Iordache
durerea femeiasca -tatiana stepa
# Mulțumesc anonimului care mi-a oferit pe blogul personal, această melodie impresionantă.
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Doamne ferește, Radule că doar n-o fi amicul a-mic, mî-mic, vreo focoasă, sexagenară, "muză" în căutare de juni cu aplomb?
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-07 13:34:44
pe iOVAN, de-l prind la mine
că se vâră în iatac,
zău că-l fac să-i pară bine
și semnez: baba... novac!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 14:02:36
Doamne ferește, Radule că doar n-o fi amicul a-mic, mî-mic, vreo focoasă, sexagenară, "muză" în căutare de juni cu aplomb?
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 13:34:44
qui s'aime se taquine
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 13:29:53
Q.E.D.!:))
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 13:22:32
si prin urmare, sa-ti dea Dumnezeu sanatate...
zic.
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-07 13:08:13
că bine zici, radule...
s-aibă noroc și sănătate,
să-i iasă urătorii-n drum,
și deie-i, domnul, sănătate...
(că minte nu mai are cum!)
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 13:15:24
er: constat
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 13:14:22
dacă asta-nseamnă criză,
doar atîta mai constatat:
poți să-l scoți pe-a.m.ic din priză?
teamă mi-e că s-a blocat!
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 13:13:55
vezi, Dragos, cam asa arata un weekend linistit la noi, ba chiar as zice usor plicticos, daca nu m-as teme ca nemultumitului i se ia darul.
asadar si prin urmare, sa-ti dea Dumnezeu sanatate...
zic.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 13:08:13
Ești, zău amice, gratuit
Cînd pomenești aci de liță
E tocmai ce în circuit,
Ai lipsă... evidentă fiță!
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 12:49:02
În ghiveciul cel mai acru
Pui o lingură de miere?
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-07 10:30:44
ce să-ți fac, iOVAN, amice,
dacă mergi pe-o sârmuliță?
când eu pun o linguriță,
tu torni nouă polonice
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 10:46:03
"ăst "ghiveci" ce ți-l consacru
de-ți făcu cucui, băi vere,
dacă pentru tine-i acru,
pentru ceilalți e miere!"
Cînd gătești un simulacru
Și constați că nu prea mere,
În ghiveciul cel mai acru
Pui o lingură de miere?
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 10:30:44
Deși în rebus rimă nu-i,
Compune des, ca la cenaclu,
Catrene, versuri, ratatouille
Ghiveciul îi rămîne acru!
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-07 09:57:27
ăst "ghiveci" ce ți-l consacru
de-ți făcu cucui, băi vere,
dacă pentru tine-i acru,
pentru ceilalți e miere!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 10:13:46
Deși în rebus rimă nu-i,
Compune des, ca la cenaclu,
Catrene, versuri, ratatouille
Ghiveciul îi rămîne acru!
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-07 09:57:27
lecturându-ți epigrama,
trying hard to laugh,
si văzând ca-i epitaf,
Will și-ar face seama.
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-07 00:32:11
radu, nu-i mai da indicii
epigrama cum se scrie:
văd că face sacrificii
să persiste în prostie!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:51:42
iar Mihăiță suspinînd(:)
"Chiar acu'(,) de mărțișor,
Reflectez(,) maestre(,) trist(:)
În orgoliu-mi rebusist
Mă lovi un editor!"
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-06 23:11:32
din partea mea, ca autor,
sunt totalmente lămurit:
iOVAN cel mic e editor
pe cât e papa de șiit!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:47:05
Will, de-ar fi epigramist
Ți-ar zîmbi nițel cam trist:
Al bătăii grai ignor,
Dar îmi iau traducător
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-06 23:03:39
will acum trăiește-o dramă
și nu-i arde, biet, de râs,
c-ai cercat o epigramă
și-a ieșit exact un fâsss!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:35:16
"la pariu, Mihai, eu ies cu
bere, că Iovan te bate.
e prieten cu Bumbescu
ortopedu', frate" (r.s)
așa cum îi filează ledu
și când îl văd lovind cu paru,
nu, nu-i amic cu ortopedu,
ci este frate cu râmaru!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:26:32
"Cîtă vreme ortografiezi "epictet" fără majusculă cred că e mai bine să taci!" (d.i.)
cum n-am greșeli gramaticale,
și ca iOVAN nu pot gafa,
nu vreau să scriu cu capitale
să ai și tu ce critica
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-07 01:18:22
lecturându-ți epigrama, trying hard to laugh,
si văzând ca-i epitaf,
Will și-ar face seama.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-07 00:32:11
iar Mihăiță suspinînd
"Chiar acu' de mărțișor,
Reflectez maestre trist
În orgoliu-mi rebusist,
Mă lovi un editor!"
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 23:11:32
Will, de-ar fi epigramist
Ți-ar zîmbi nițel cam trist:
Al bătăii grai ignor,
Dar îmi iau traducător
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 23:03:39
la pariu, Mihai, eu ies cu
bere, că Iovan te bate.
e prieten cu Bumbescu
ortopedu', frate
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-06 22:50:37
Cîtă vreme ortografiezi "epictet" fără majusculă cred că e mai bine să taci!
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 22:29:38
Eu zic a.m. să discutăm despre text,da?
Părerile tale în legătură cu mine nu mă interesează
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 21:18:58
eu zic să-l lăsăm pe epictet să-și doarmă somnul de veci și să dăm noi replici spirituale, dacă suntem în stare. însă nu prea suntem....
cât privește tactica datului dupa cireș, repet, nu ține! virgula era in alta parte, io-te aicișa:
În timp ce "libertas", are ...
așă că mormăiala e perfect justificată, mai ales că "greșeala", tot repetându-se, miroase, mai degrabă, a neștiință de carte.
apropo, ce zic GOOGLE și WIKIPEDIA despre virgula dintre subiect și predicat? că latină văd că știu...
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 21:13:36
" Adevărul este relativ,"
Extraordinar panseu Cristian Munteanu! Relativ față de "ce".. care sistem de referință!?
Cît despre opusul-eseul tău arid,îmbîcsit de suficiență, mi-ar fi plăcut, amice să-l limpezești oleacă măcar cu un citat înțelept:
"Adevărata libertate este a aceluia care își este de ajuns lui însuși."
Ai ghicit de cine este?
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 21:13:25
Stiu traducerea, Dragoș Iovan, însă adevărul este relativ.
Eu nu știu dacă-l voi afla vreodată.
Cât despre scris, fac atât cât mă pricep, cât simt. Nu am pretenția de mare condeier și nu sunt ocolit de erori. Toți greșim: unii mai mult, alții mai puțin...mă rog, vorbe...
Seara bună!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 21:01:09
"Greșelile, în fond, sunt omenești.
Să afle deci acei cu gura spartă:
"Să știi s-asculți este o artă,
Dar artă și mai mare-i să vorbești!"
(Epictet)
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 21:00:37
Scrie liniștit Cristi, din partea mea poți comite nenumărate astfel de texte; am vrut doar să-ți arăt că e primejdios să te lansezi fără aripi trainice în astfel de teme!
Întrebarea era retorică?
Pt. amicu', ce tot mormăie despre virgule
în dictonul: "Amicus Plato, sed magis amica veritas", tradus superficial prin [Sunt]prieten lui Platon, dar mai prieten mi-e adevărul, nu văd unde e virgula dintre subiect și predicat...pesemne că ai deja obsesii de punctuație
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 20:52:37
În timp ce "libertas", are ...
tot pt conformitate :)
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 20:42:57
Mulțumesc pentru sugestii.
Ce se întâmplă: nu am cum să pun o bibliografie pentru că habar n-am ce să scriu. sunt noțiuni de cultură generală acumulate de la 16-17 ani până în prezent (deci peste 20 de ani) și am pierdut titluri și detalii.
Mersi pentru recomandare. Am să caut volumul.
Hildegard, Hildegard.
Era o măicuță, stareță a unei mânăstiri în Germania. O biografie bogată. A apărat drepturile femeii prin sec XII, a refuzat meditația, a scris lucrări de biologie, medicină, religie bla , bla, nu mai stiu. Stiu ca a fost o personalitate a vremii ei. Mai știu despre ea, dar nu este locul și mă simt ca la procuratură:))
O întrebare; ai ceva personal cu mine?
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 20:41:16
Tot pentru conformitate, termenul libertate în latină, are cîteva sensuri:
- clementia
- licentia
- obsequium
- venia
În timp ce
"Amicus Plato, sed magis amica veritas"
de-atâtea vorbe în latină, frate,
pesemne editorul a uitat
că virgula nu are ce să cate
fix între subiect și predicat!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 20:41:07
Tot pentru conformitate, termenul libertate în latină, are cîteva sensuri:
- clementia
- licentia
- obsequium
- venia
În timp ce "libertas", are ca prim sens: familiaritate, nu conceptul pe care îl clamezi.
"Amicus Plato, sed magis amica veritas"
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 20:29:00
PS La care Hildegard te referi?
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 19:56:29
Eseu sau articol, disertație sau referat, creațiile de acest gen trebuie susținute de o bibliografie...mai ales că pomenești nume de mare rezonanță culturală: Epicur, Rousseau, Freud!
Nu văd cum îi poți cita, dacă nu indici sursa, asta îți poate spune orice om de cultură, altfel toată dezvoltarea de mai sus (care, în opinia mea, e doar o înșiruire de sintagme și argumente stîngace și nu nmai eu sugerez asta)cade în derizoriu.
"Libertas" e un logo, ar trebui să fii atent cum îl folosești..chiar dacă nu-ți place să gugălești, din consecvență e bine să știi că nu ai uzat de brandul altcuiva!
Cît despre epicureismul tău declarativ îți recomand o lectură " Grădina lui Epicur" de Anatol France; e un volum subțirel îl poți citi într-o după-amiază.
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 19:54:42
Nu poate exista o bibliografie într-o creație. Textul nu este științific, nu este nici articol de presă. Este un eseu, după cum am specificat(doar fragmentele de față le-am încadrat în această categorie, altfel, sunt parte a unui roman aflat în lucru), produsul a mai mult sau mai puțin din ceea ce am acumulat de-a lungul vremii.
Vin și repet:
"nu am nici pretenția că ce vă împărtășesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat."
Uzez de termenul din latină (libertas) pentru a-mi exprima opinia referitoare la libertate și nonlibertate.
Autorul "materialului mai amplu" (în lucru) este subsemnatul.
Am vrut să vezi că nu sunt ranchiunos și îți răspund punctual.
Nu am obiceiul să gugălesc, dar am verificat adresa și am văzut că este o mișcare, ceva...
N-are nicio legătură, sunt doar cuvinte. Orice termen aș fi ales, l-am fi găsit și în alte locuri.
Există acești oameni de cultură, dar numele domniilor lor le păstrez pentru mine. Nu a fost încă publicat, dar urmează.
Cele bune!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 19:33:48
er:specificate
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 17:12:26
Observațiile mele sunt următoarele:
-lipsa unei succinte bibliografii, obligatorie într-un text cu astfel de tematică
-dacă fragmentul face parte dintr-un "material mai amplu", care a apărut într-o revistă ar putea să fie specificat numele publicației și eventualele remarci ale personalităților
- semnificația termenului "libertas" introdus de autor,e neclară, pentru mine referința originală este : http://ro.wikipedia.org/wiki/Libertas
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2010-03-06 17:11:51
Radu,
voi revedea toate popticnelile din fragmente. Deja îmi fac mea culpa pentru ceva care nu avea ce căuta acolo. Fac modificările după ora 19.
Da, inovație. Și sunt mai multe de-a lungul timpului.
Mersi mult.
p.s. am niste nume de personalitati care au apreciat textul și asta ma face să continui
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:54:51
Domnule Peia,
pretențios subiectul. Nu m-am aventurat în ceea ce nu pot duce, însă vă mărturisesc: sunt pasaje separate, luate dintr-un material mai amplu.
Apoi, spun clar că
"nu am nici pretenția că ce vă împărtășesc, are valoare de adevăr; este doar ceea ce văd, ce simt, ce am aflat."
Să nu credeți că n-am să țin cont de comentariu?
Vă mulțumesc!
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:47:33
Adrian, după ora 19, sigur.
Mulțam desemn.
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2010-03-06 16:36:39
Bașca, modul de redactare...
Care dă senzația unei slabe stăpîniri a coerenței stilistice și limpezimii logice a frazei.
În amănunte nu mai e cazul să intrăm, căci ar însemna să facem praf totul.
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:51:24
Cristi, am mai multe carcoteli, legate atat de forma cat si de "cestiune", de ex. "libertatea atât de mult mediatizată încă din Grecia antică" (formulare cel putin indoielnica - schimba neaparat "a mediatiza"), inovatia lexicala "privatorul", cugetarea un pic rizibila "Filozofia nu presupune biologie?", etc, sau formulari nu tocmai coerente, gen "Egoismul a evoluat odată cu omul, bărbat și femeie", ori "supunând femeia, datorită fragilității ei fizionomice" - ce-are a face chipul (fizionomia) cu fragilitatea trupului??? - schimba cu "somatice", etc, etc.
dar, in atmosfera asta razboinica, las un vot pentru singurul text pasnic, si dedicat femeii.
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-03-06 14:46:49
referate cinstite
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:45:44
Cristian Munteanu,
Textul este extrem de alambicat, uneori crează impresia că ar urmări un anume fir director, dar se împrăștie pe drum în zeci de informații colaterale, care nu se subsumează unei anume idei, deși încearcă cu disperare. Multe dintre aceste informații, cum ar fi cele din zona filozofică, fiind aproximative, comentate după ureche, insuficient conturate și chiar discutabile, ca rezumat corect al conținutului lor. Tema,- dacă ar fi fost să se contureze, totuși, una - este extrem de laborioasă și nu te poți aventura în complexitatea ei, încercînd să tragi concluzii proprii. Ei bine, nu - cel mult, să te limitezi la rolul de mic întocmitor de referate cistite, dacă te duc curelele, vizavi de fenomenul pe care-l ai în față. Fără comentarii și speculații inutile. Scurt, rece, informativ. Altcum, riscăm, oricare dintre noi, care nu are competență pe domeniu, să ne facem de băcănie.
Mai bine batem cîmpii fără grație, în comentarii aproximative, decît să riști sinteze laborioase, căci poți avea măcar scuza diletantismului hei-rupist.
Postat
de catre
ioan peia la data de
2010-03-06 14:44:13
dle cristian munteanu, textul este extrem de bine scris, documentat, invitând la lectură atentă, cu creionul în mână.
nu pot decât să vă felicit și să fac, totuși, o observație nevinovată: poate era mai bine să fi publicat textul luni, pe 8 martie...
ps. dacă aveți timp,comform celor pe care mi le-ați transmis aseară, vă aștept in YM, id amstroe.
stimă!
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2010-03-06 12:18:03
