|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 206 (CCLXXXII) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Un singur salt! Spre tine, iubito, de pe creste,
Când muntele víeții e tânăr și înalt,
Peste prăpastii negre flămânde guri și peste
Fruntariile lumii, cutezătorul salt!
N-am aripi; cad în cercuri cu brațe-ntinse; poate
Nu mă așteaptă-o plasă în ochiul tău adânc
Și nimeni de acolo, în veci, nu mă va scoate;
Un singur salt, chiar dacă în tine-am să mă frâng.
Un singur salt! Ascultă, cum șuieră cuvântul
Sinucigaș Iubito! și-n noapte cum respir,
Când văd că înspre mine se-apropie pământul
Și pot ajunge-o umbră la tine-n cimitir
Visez ca-n zboruri albe să-ți fiu alături mire!
Un singur salt, iubito, o singură iubire!
23.II.2010 |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi place foarte mult aceasta varianta... Atat de mult incat am sa revin cu o parodie...
"negura scufundă chiar luntrile celeste" - superb...
strofa a doua este de asemenea f buna... - spune exact ceea ce eu am vrut sa spun numai ca mult mai bine... :)
de asemenea ultimul vers din strofa a treia (partial) pare mai potrivit decat varianta mea.
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2010-02-25 09:52:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sugestie:
mai am un pas, iubito, cel mare, între creste,
și știu, mă vor abisuri cu ură de înalt,
iar negura scufundă chiar luntrile celeste,
dar muntele mă strânge. atât mai am, un salt.
nici aripi n-am. doar brațe, rotind naiv, și poate
nu mi-ai țesut o plasă în sorbul tău adânc,
iar nimeni de acolo întreg nu mă va scoate,
dar voi sări chiar dacă în tine-am să mă frâng.
un singur salt... ascultă cum șuieră cuvântul
sinucigaș "iubito!" și iute cum respir
când văd că stânca albă se-apropie ca vântul,
și nici nu știu ce-i după, alcov sau cimitir.
final optimist:
visez ca-n zboruri albe să-ți fiu alături mire,
un singur salt, iubito, o singură iubire!
final recomandat:
mă jur că până mâine te voi iubi. din fire
sunt inepuizabil la prima întâlnire. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-02-24 21:01:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Salut, Cristi.
E frumos, prin sinceritate, patos... E impresionanta aderenta ta constanta la formele clasice si de ce nu, impresionanta si efervescenta sentimentului. Se simte aici energia aia pe care nu sunt in stare s-o definesc acum (dar pe care acum vreo 2 ani as fi numit-o la misto hormoniada de primavara, probabil gresind). Oricum, se simte ca nu mimezi nimic.
De aici si cele cateva erori, pe care poate ca le stii si tu: versul 3 "peste" - aritmie, "prapastii negre" - cliseu, "fruntariile lumii" - cam bombastic...
o rima banala foarte uzata: cuvantul-pamantul
si in fine, da-mi voie sa ma indoiesc de adevarul ultimului vers... mai vorbim la anul.
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2010-02-23 17:14:25 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|