PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Întrebări fără răspuns Text postat de Veronica Pavel Ni se pare că la fiecare sfârşit de an ar trebui sa facem un bilanţ şi să “ne punem întrebari”. De multe ori însă, întrebările sunt aceleaşi pe care ni le-am mai pus şi care, rămase fără vreun răspuns, au reapărut, poate la un nivel mai înalt al spiralei cunoaşterii. M-am întrebat dintotdeauna, de exemplu, ce vorbesc instrumentiştii unei orchestre sau studenţii de la conservator între ei. Dorinţa mea de a studia muzica a fost atât de puternică încât niciodată nu mi-am închipuit că un muzician (eu am studiat chimia din motive independente de aptitudini sau pasiuni) poate vorbi într-o conversaţie cu un coleg de breaslă despre altceva decât despre muzică. Mi-aduc aminte de un interviu luat lui André Rieu, violionistul care şi-a început cariera într-o mare orchestră în Austria, dar care a demisionat şi şi-a înfiinţat singur o orchestră, cea cu care a avut succesele mondiale cunoscute. El spunea că, deşi poziţia lui era bine remunerată, ceea ce l-a determinat să plece a fost faptul că în pauzele de la repetiţii, nici unul din colegii lui nu vorbeau despre muzică, ci despre preţul caselor, ipoteci şi alte asemenea subiecte. Ori el căuta muzicieni cu care să discute despre muzică. Am fost mirată de cele auzite, poate şi pentru că, nepracticând-o ca profesie, am idealizat calităţile muzicienilor, dar l-am înţeles perfect pe André Rieu şi chiar am simpatizat cu el. Recent am asistat la unul din concertele inaugurale ale sălii “Koerner Hall”, construită pentru “Royal Conservatory of Toronto”. De peste zece ani, conservatorul de muzica din Toronto avea intenţia să-şi construiască o sală de concert dupa modelul celei al şcolii muzicale “Juillard” din New York. Noua sală, de peste 1.100 de locuri, este de o mare eleganţă, fiind o reuşită nu numai ca realizare arhitectonică, dar şi ca performanţă acustică de înalt nivel. Concertul a avut în program oratoriul “Israel în Egipt” de Handel în interpretarea orchestrei “Festival” şi a corului “Mendelssohn” din Toronto sub conducerea lui Noel Edison, directorul lui artistic. Corul, reunind 160 de voci, inaugura noua sală de concerte celebrându-şi 115 de ani de existenţă. Cum anul 2009 a marcat 250 de ani de la moartea lui Handel, ocazia era excelentă pentru prezentarea acestui oratoriu. Unicitatea lucrării constă în faptul că textul este luat inetgral din biblie (“Exodus”) şi din Psalmi , neexistând un libret care să fi dramatizat textul. Cum episodul preluat de oratoriu se referă la mulţimi, cea mai mare parte a oratoriului este interpretată de cor. Am ajuns devreme în sală, deci am asistat la venirea orchestranţilor. Câţiva dintre ei s-au aplecat peste partuturi si au exersat, ceilalţi, pe masură ce veneau, angajau conversaţii cu vecinii de pupitru. Nu-i puteam auzi, deşi tare aş fi vrut! O violoncelistă foarte draguţă a intrat în vorbă cu un violonist de lângă ea şi păreau amuzaţi de dialog, drept care mă îndoiesc că a fost numai o discuţie profesională…. Coriştii, a căror defilare a fost spectaculoasă, au umplut trei nivele de balcoane în spatele şcenei, formând un fundal care semăna cu o imensă orga ale cărei sunete veneau din vocile oamenilor. Sublim spectacol! Handel a scris multe oratorii, dar deşi toate sunt de valoare, cel mai cunoscut şi des cântat este “Messiah”. Oratoriul “Israel în Egipt”, pe care Romain Rolland, mare iubitor al oratoriilor lui Handel, il considera drept “cea mai măreaţă lucrare corală epică din lume”, este, într-adevăr, o compoziţie cutremuratoare. Orchestra, corul, soliştii, muzica, dramatismul textului, perfecţiunea interpretării, acuitatea audiţiei, totul m-a impresionat atât de puternic încât cu greu am fost în stare să mă “desprind” în pauză de la locul meu pentru a vizita foaierul. Urmăream, în timpul execuţiei, fizionomiile orchestranţilor şi ale coriştilor în momentele lor de “pauză”. Unii erau transportaţi ca şi mine, alţii păreau că se gândesc la altceva. Oare aceştia din urmă, gândeam eu, sunt dintre cei care, în timpul liber, vorbesc despre muzică sau nu? Concepţia arhitecturală a sălii este o reuşită totală. Construcţia este ataşată la clădirea conservatorului şi ideea de “transparenţă” folosită de arhitecta Marianne McKenna prin utilizarea sticlei a fost nu numai pentru lumina din interior, dar şi pentru vizibilitatea culoarelor dintre cele două clădiri. Am trecut, în drum spre foaier, pe lânga câteva clase ale conservatorului în care, prin gemuleţul uşii, am văzut că aveau câte un pian şi o oglindă. Violoniştii sau cântareţii trebuie să se vada în oglindă când repetă, mi-am spus. Erau studenţi care exersau, alţii discutau şi râdeau. Oare toţi vorbeau despre muzică? Concertul de la “Koerner Hall” m-a transportat cu ani în urmă, când visam să urmez conservatorul. A fost un concert care m-a impresionat puternic si în urma căruia am înţeles că multe răspunsuri la întrebările pe care mi le pun an de an nu se află în cuvinte, ci mai ales (sau poate numai) în muzică. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ce surpriza, Cristi! Cuvintele tale curg atat de frumos...mai frumos chiar decat tot articolul meu. Multzam pentru prezentza si apreciere! Cu aceeasi prietenie, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-01-12 16:09:26               Tu eşti un întreg. Emoţiile, trăirile, sunt părţi ale acestui întreg. Cuvintele pot fi parte a acestor emoţii. Emoţiile sunt parte a existenţei tale. Emoţiile nu îndepărtează cititorii! Ei sunt aici sau acolo, citesc, observă, dar nu iau atitudine! Textul tău trece prin mine. De aceea îţi vorbesc prin cuvinte scrise şi nu prin cuvinte mute! De aceea sunt aici, acum... Vot pt un text care este mai mult decât interesant Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2010-01-12 01:15:33               Multumesc pentru trecere, ma bucur ca ti-a placut textul meu. Ai fost generoasa luminandu-l si-ti multumesc si pentru asta. De fapt, desi spun o multime de lucruri destul de interesante din pdv documentar, textul trece foarte mult prin mine, cu emotiile mele cu tot, si asta poate indeparta multi cititori. De assta ma bucur ca tu ai rezonat! Felicitari si tie, esti o fortza! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-01-10 03:51:07               Vero, textul tau m-a "transportat" si pe mine, pentru cateva minute, in acea sala, la acel, vorba ta, sublim spectacol. Reusesti foarte bine sa transmiti emotiile tale cititorului, facandu-l sa rezoneze la unison cu tine... Citit cu placere, eu   Postat de catre Atropa Belladonna la data de 2010-01-09 18:50:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE