|
|
|
|
|
|
|
|
|
Liviu Bordas - himera sau realitate? Vietile - 2 |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
O atmosfera intima. Camera aranjata sublim, predominant alba, dar cu litere de toate marimile pe pereti, pe dusumea, pe sfeșnice, pe fereastra, pe fotoliul vechi si rupt intr-o margine, pe lustra atarnata ca o spanzuratoare exact in miezul camerei. Ma ratacisem. Ma roteam incercand sa gasesc un punct de reper, o orientare, un loc unde sa ma pot aseza ca sa respir. Zidul exterior era rusesc un metru grosime, era perete sustinator si n-aveai cum sa iesi de-acolo nici măcar cu ajutorul magiei negre sau cu al vreunui descantec tembel
Stelele rasarisera devreme si prin fereastra acoperita de litere vizionam un spectacol nocturn interesant. Ma lungisem deasupra unor L-uri si R-uri de pe dusumea si, cu palmele sub ceafa, imi pierdeam privirile in adancul universului. Era ca si cand locuisem intotdeauna singur acolo. Era ca si cand nu as fi asteptat pe nimeni. Am desfacut usor o sticla de vin rosu si-am continuat sa ma uit la cer, fara sa-mi pese de trecerea rapida a minutelor
.
Intr-un anume moment, cand literele incepusera sa faca dragoste ca tampitele, imbarligandu-se reciproc, scotandu-se la cafea unele pe celelalte, huiduind la meciurile de fotbal si spargand seminte pe banci colorate, dinspre zidul interior au inceput sa se auda sunete si melodii pe care nu le auzisem vreodată. Surprins, am impins la o parte literele care se lingeau ca niste indragostiti pe acel perete, le-am impins mai incolo si
ridicandu-ma, mi-am lipit urechea de zid. Auzeam tot mai clar cum se nasteau cuvinte, traiau cateva secunde, dupa care mureau ucise de vreme. Cu fiecare nastere a unui cuvant, literele din interiorul camerei albe aplaudau, ciocneau, visau, iar cand cuvântul se risipea, deasupra peretilor se lasa tacerea oftarii. Crucit fiind, am pus si un pahar in dreptul urechii, menit sa capteze sunetele si sa le dea o doza de naturalete, o frecventa apropiata de cea a normalitatii. In tot acest timp, literele din camera alba incepusera sa se stearga. Erau acolo juraminte intregi, jurnale intregi, promisiuni, declaratii, razboaie si... o dragoste. Spre deosebire de celelalte grupuri compacte, dragostea statea singura, rezemata de sticla de vin, cu ochii aprinsi si oarecum ingrijorata de ceea ce se nascuse inauntrul camerei. In acea nimicnicie si-a aprins o tigara si-a inceput sa traga cu putere din tutunul ei! In aceste clipe, eu am reusit sa captez niste semnale. Doi tineri se iubeau dincolo de peretele care ne delimita camerele. Curios, am luat o bucata de metal de pe piciorul patului ale carui margini exterioare erau brodate cu modele si-am inceput sa sap in zid. Auzeam sunetele lor si vocile mi se pareau atat de cunoscute, incat nici nu-mi pasa de trecerea rapida a orelor
.
Am continuat sa sap. Sunetele se auzeau din ce in ce mai puternic. Gemete lungi de bucurie, insotite de ole-uri ale literelor din camera alba, confetti primprejur, petarde, fumigene, sticle de sampanie si hore faceau cuvintaria sa devina un adevarat muzeu de lux. Aproape de mine, numai dragostea se multimise sa stea picior peste picior si sa se uite superior la hoarda milenara a discutiilor. Cu un aer dispretuitor, privindu-ma in ochi, dragostea mi-a zis:
- Uita-te stapane
cat de naive! Pentru ce le-ai nascut si ai crezut in ele? Pentru ce rost ingeresc le-ai cladit cu atat de multa inversunare, ca sa devina niste curve nenorocite? Care a fost, stapane, rolul acestor fragmente de realitate? Cum s-au desprins cu acea infiorare de pe buzele tale si cum s-au dovedit a fi doar iluzii?
Eu am privit-o in ochi, dar am continuat sa sap. Si-am sapat
si am sapat. Si nici nu-mi pasa de trecerea rapida a zilelor
De fiecare data cand credeam ca e ultimul centimetru sapat, se dovedea a fi numai o minciuna! Literele adormeau, se trezeau, cantau si se imbatau continuu. Sunetele din cealalta camera devenisera familiare. Erau varietati de gemete, ferm finisate si la fiecare zguduitura imi dadeam seama ca se schimbau pozitii, se schimbau alungiri ale timpului. Erau momente in care si dragostea cadea pe ganduri si inceta sa respire, dupa care revenea cu cate o replica
- Daca nu iau o gura de vin, simt ca mor!!! De ce mai sapi, stapane, parca nu stii ce se intampla dincolo!!!
Eu continuam sa sap cu inversunarea pe care o are un muribund in ultimele clipele de luciditate. Continuam sa sap, fara sa-mi pese de trecerea rapida a lunilor
Sapam si sunetele ma tineau mereu ca pe ace. Ma mentineau viu, cu fiorii intinsi la maximum. Anotimpurile se schimbau ca perechile de haine, iar eu, in nebunia mea, continuam sa sap. Nici nu vazusem ca in interiorul camerei albe, zidurile se ingalbenisera. Nici nu vazusem ca peste toate literele se asezase cu acuratete, tacerea. Ca panzele de paianjen ataranau cum atarna beteala peste pomul de Craciun. Nici nu vazusem ca langa mine, in locul dragostei statea, impietrit, un schelet! Continuam sa sap fara sa-mi pese de trecerea rapida a anilor
..
Obosit, am cedat. M-am asezat in fund, cu spatele la marele zid. Intre mine si cealalta camera sapasem o distanta masurata in ani! Era un hau cladit intre noi si in acel hau inca se mai auzeau sunete precum Ah
AH
.Ahhhhhhhhhhhhh
Apoi, topit de timp, m-am ridicat si m-am uitat peste pereti, dar nici o litera nu mai respira. Trecusera atatia ani de la zgomotul lor
trecusera atatia ani de la insemnarile lor, incat peste pereti nu erau decat vagi urme care n-ar fi putut in vecii vecilor sa ateste ca acolo ar fi fost litere. Rascolit, m-am intors catre dragoste, dar am vazut scheletul cu sticla de vin in palme. Cu ultimele forte inceput sa trag de sfori
de clopote
. Buzzzz! Buzzzzzzzz! Se auzea in ecou! Niciun raspuns. Apoi m-am asezat inaintea unei oglinzi. M-am vazut cu parul alb, zdrentuit si singur. Ochii au inceput sa tremure. In spatele meu, in haul acela de timp si de distanta se auzea sacadat
.
- Ahh h h h! Da a a! Da! Oh! Ohhh! Hh! Da! Aa! Aa! DAAA!
Curand avea sa ninga si eu, lungit, cu palmele sub ceafa, aveam sa admir un spectacol nocturn interesant. Nici nu mai conta trecerea rapida a vietilor. Nici nu mai contau tradarile sau faptul ca albul din camera devenise fragment de timp. Si mai rau
Harpie!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Label ... și tu să mă ierti!
că... știi tu di șe!
;))
t. |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-11-14 01:42:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dom' Tavi, m-as fi mirat sa nu votezi matale unde critic eu, mai mult decat atat, m-ar fi ingrijorat... iti explic eu altadata de ce, eventual la urmatorul vot pe care o sa-l lasi domnului profesor Buricea, de exemplu (unul din ala curajos, anonim).
sanatate maxima, cu placerea lecturii, etc.
ecsi, idem |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-11-13 14:58:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tocmai asta e - Cristi! Am fost candva de parere ca Liviu chiar stie ce zice! Acum nu mai sunt de aceeasi parere! Radu - na.. cel putin stie sa puna problema! Si cel putin are obraz..
In fine. Prea mult - pentru nimic!!! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-13 13:30:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvan nu trebuie sa te scuzi sau sa explici, trebuie sa corectezi sau sa modifici (ca sa nu sune prea suparator!); de asemenea te poti dezice de acest text (daca reparatia costa prea mult) pentru a scoate altul mai bun. Feed-back ai avut. Liviu stie ce zice, Radu stie ce zice. Luand atitudine iti fac un serviciu amandoi. Poate si eu stiu ce zic... Ceva imi spune ca poti mult mai mult decat atat...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-11-13 13:24:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristian Vasiliu
- Descantec tembel - sunt unele descantece tembele! nu pot sa-ti dau exemple, dar am auzit cateva... de-a dreptul TEMBELE!
Dragoste ca tampitele - exista miliarde de feluri de dragoste.. e si un mod tampit, alandala, nu-mi spune ca nu poti interpreta - ca nu te cred! Nu mi se par deloc cuvinte tari..
trecem peste tacerea oftarii - nici mie nu mi se pare totul potrivit!!!
si crucit fiind - le fel! maruntisuri...
un punct mort - atarnau.. nu stiu daca este cumplita. neglijenta - e posibil!
un spectacol nocturn interesant-- exact pe scutirea descrierii mizasem. raman de parere ca este un cuvant potrivit. simplu si la obiect! nu-mi plac descrierile agasante, care sa oboseasca privirile...
lipsa diacriticelor este inofensiva. as scrie cu diacritice, pe cuvant - dar nu stiu cum... :)
trecem peste parerea lui Ecsi! e irelevanta in contextul in care Liviu e numai o himera, iar propria mea persoana stie ca drumul abia a inceput...
Deci.. Cristi???
-
Octavian Sergiu Ciurtin
daca realitatea lui Liviu S. Bordas merita votul - atunci, cu siguranta, himera lui necesita steluta!.......
Razvan
|
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-13 12:44:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi retrag P.S. adresat lui Radu...
Am vazut comentariul sau la obiect sub textul initial. Din pacate, Razvan nu a tinut seamna de el. :(
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-11-13 10:52:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Câteva considerații:
1. "descântec tembel", "începuseră să facă dragoste ca tâmpitele"
Cuvintele astea sunt prea tari, nepotrivite în context și se mai și repetă.
Oare cum fac dragoste tâmpitele?
sau
Doar tâmpitele fac dragoste? :)
2 "tăcerea oftării" - aici am oftat...
3 "Crucit fiind" ??? o construcție de gâgă. Îmi pare rău, dar ajuns aici toata perspectiva mea asupra textului s-a schimbat. Pornisem încrezător în potențialul ideii...
4. ataranau - typo
5. "Ca panzele de paianjen ataranau cum atarna beteala peste pomul de Craciun." - o frază cumplită și neglijentă (nici nu am mai adăugat diacriticele). Comparație dublă sau comparație la comparație.
6. "admir un spectacol nocturn interesant" - slab; nu îmi pot imagina un spectacol nocturn "interesant"; folosirea cuvântului "interesant" nu te scutește de descriere; "interesant" pare un cuvânt decupat dintr-un articol de ziar. Repetiția sintagmei la sfârșit nu ajută la fixarea imaginii, nu încheie elegant și simetric textul. Dimpotrivă! Dezamăgește.
7 Nu mă pot pronunța asupra ideii... Mi-a scăpat printre cuvintele în care a fost închisă...
8 Lipsa diacriticelor este chiar jignitoare. La adresa literelor de pe pereți. Sunt convins că acolo se găseau, dacă Razvan se uita mai bine și diacritice. Sau diacriticele au murit primele? :)
Cristi
P.S. Radu mă dezamăgești! Uneori intervii cu mănuși de catifea, ca o domnișoară de pension, încercând să dezamorsezi o situație tesionată fără să răneaști vreuna din părți. Răzvan ar avea nevoie de o critică nu de o glumă.
Ecsi nu se dezminte! Îl pupa pe Răzvan din două motive: primul - îl atinge prin recul pe Liviu, al doilea - Răzvan rămâne în admirația propriei persoane și nu evoluează. Laudele sunt ieftine; au o stălucire calpă și nici nu trebuie susținute.
Autorul nu cere niciodată explicații pentru laude ci doar pentru critică...
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-11-13 09:14:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Totusi - in ceea ce te priveste - cred ca dragostea-i acolo... taman cea care e gata sa te trimita frumusel la culcare si sa lasi vinul ala bun sa devina... mai bun!"
zici tu! Label
...sau mai acru!!! spun eu.
...nu-i musai, dar avand in vedere ca depozitarea-i asa de nefireasca, s-ar putea intampla si asta !
...daca ar fi sa-ti raspund la INTREBAREA DIN TITLU, AR FI CLAR...realitate!
pentru care am si un vot!
t. |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2009-11-13 01:26:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
oau. un text perfect. mai ai de aranjat unele chestii, dar este oau.
Razvan, notre respect |
|
|
|
Postat
de catre
ecsintescu virtual la data de
2009-11-13 01:24:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Deh - Radule.. nu toti se casatoresc din dragoste.
Totusi - in ceea ce te priveste - cred ca dragostea-i acolo... taman cea care e gata sa te trimita frumusel la culcare si sa lasi vinul ala bun sa devina... mai bun! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 23:28:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule,singurul lucru asupra caruia am indoieli este comentariul tau! Prea te agitasei! Asteptam mai mult..
Adica - sintactico-morfologic`` - la asta ma refer! Uimeste-ma cu gramatica. Taie din text... Arata-ne cum se judeca o bucata de literatura!!
Come on``` |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 23:22:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvane, am si eu o sticla de vin langa mine, dar spre deosebire de tine - care esti un norocos, de ea nu s-a rezemat nicio dragoste, desi e vin din ala bun.
ciudat, ingrijorata si cu ochii un pic aprinsi e nevasta-mea. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-11-12 23:13:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Obiectivitatea a nascut slabiciunea chiar daca subiectivimul o ingroapa!!!!
Asta zic si eu panseu. Merita sa repostezi textul chiar si numai pentru ocazia de a ne permite si noua sa privim in putul gandirii postmoderniste.
Ai inceput sa ai indoieli. Se vede din titlu. Asta e bine.
Pentru tine, himera, Label. Intangibila, oricate sfortari ai face.
Daca urletul tau de lup singuratic a fost intotdeauna inteles gresit, nu crezi ca are oaresce tonalitati false? Nu te-ai gandit la asta. Pentru tine, doar urechile celor care percep urletul sunt de vina. Nește afoni, ce mai...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-11-12 21:54:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, Amelia! Soarta ne face sa fim mereu aceiasi. Si mereu altii! Ai basoreliefat concludent, numai ca aceste vorbe nu-mi sunt destinate si nu ma reprezinta! Oricare dintre noi - voi - este Label Black la un moment dat! Si Label Black nu e nimic in fata unor monstrii consacrati pe aceste meleaguri. Label Black e un copil inaintea celor care au pistoalele indreptate catre tot ce-i nou. Si tot ce-i bun! Label Black e inainte de toate un suflet care nu poate fi atins de masinariile si stilourile unor caracatite literare! Label Black este un barbat, care printre randuri, a adaugat si-un strop de realitate imbecila in care altii au lovit cu batele si si-au ridicat manastiri.
Ca sa stii si tu, Label Black nu e o masinarie de lupta. A fi subiectiv e o comoara! Obiectivitatea a nascut slabiciunea chiar daca subiectivimul o ingroapa!!!!
Label Black nu e nici pe departe pustiul pe care l-ai autopsiat aici, prin cuvinte frumos aranjate si ornate intr-un cadou pe care il faci marilor celebritati europeene!
Label Black nu a avut niciodata nimic de-a face cu gastile. Label Black nu a cantat in struna nimenui si nici nu a fost vreun soi de haiduc literar. Label Black este un lup singuratic al carui urlet a fost, intotdeauna, inteles gresit! Label Black poate sa fie... sau poate sa nu fie... In fond, nici nu conteaza!!! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 18:33:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Label Black, s-ar putea ca acest schimb de replici intre tine si Liviu Bordas sa fie o paruiala cu iz de razbunare sau pur si simplu o acumulare de ceva cu miros de fumigena si gust de rapciune. In cazul asta imi cer apriori scuze pentru interventia mea desi acest lucru nu schimba cu (absolut) nimica cele de mai jos. Ti-am citit toate textele postate pe Europeea si toate comentariile adiacente (cu un sens mai mult sau mai putin literar, mai mult sau mai putin inspirate). Sunt cateva chestii pe care nu ti le-as fi adresat in veci daca nu as fi vazut in intreaga ta activitate de comentator un induiosator aer de epigon. Repetat. Efectul de mahala literara, tusarea unor mediocritati, isteria precis localizata asupra unor useri, mai putin asupra textelor, neputinta criticii obiective, detasate, lipsa totala de delicatete venita din ingurgitarea trairismul eroilor desacralizati (si nu dintr-o lacuna a caracterului), nemultumirea celui ne(re)cunoscut care scuipa deasupra sclipirilor unor lideri, aflarea nevoii de creionare a unui grup nou, opus celui initial, grup format din aceiasi necunoscuti, proletari insetati de apa (ne)literara a stelei din Cuvantul bun. Si in plus, niciodata imprevizibil. Citadin perpetuu cu o gandire schematica, maniheist tricolor si nu in ultimul rand un scriitoras de pus in ultimul vagon al literaturii romane. Vorbesti mult, Label, vorbesti imens si urasti fara sa stii ce e viata asta, urasti in locul altora, ca eroul ala desacralizat care vrea sa moara si cauta sa-si afle insetat, tot mai insetat, mobilul. Ntz, nu-i polemica, e doar groaza mea in fata fiarei celei noi: golul din inimi.
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-11-12 18:16:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E mai bine, dom Bordas? Sau ca sa pricepi trebuie sa schimb intelesul textului? Daca n-ar fi vorba si despre interpretari - capitol la care stai EXTRAORDINAR de prost - as face-o.... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 17:05:05 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|