|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vietile... |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
O atmosfera intima. Camera aranjata sublim, predominant alba, dar cu litere de toate marimile pe pereti, pe dusumea, pe lumiere, pe fereastra, pe fotoliul vechi si rupt intr-o margine, pe lustra atarnata ca o spanzuratoare exact in miezul camerei. Ma ratacisem singur. Ma roteam incercand sa gasesc un punct de reper, o orientare, un loc unde sa ma pot aseza sa respir. Zidul exterior era rusesc – 1 metru grosime, era perete sustinator si n-aveai cum sa iesi de-acolo nici cu ajutorul magiei negre, sau vreun descantec tembel…
Stelele rasarisera devreme si prin fereastra acoperita de litere, vizionam un spectacol nocturn interesant! Ma lungisem deasupra unor L. uri si R. uri de pe dusumea si cu palmele sub ceafa, imi pierdeam privirile in adancul universului. Era ca si cand locuisem intotdeauna singur acolo. Era ca si cand nu as fi asteptat pe nimeni. Am desfacut usor o sticla de vin rosu si-am continuat sa ma uit la cer fara sa-mi pese de trecerea rapida a minutelor….
Intr-un anume moment, cand literele incepusera sa faca dragoste ca tampitele, imbarligandu-se reciproc, scotandu-se la cafea unele pe celelalte, huiduind la meciurile de fotbal si spargand seminte pe banci colorate, din cealalta parte a peretului opus celui exterior au inceput sa se auda sunete si sa se fredoneze melodii pe care nu le auzisem niciodata in acea camera, desi fusesem acolo de miliarde de ori. Surprins, am impins la o parte literele care se lingeau ca niste indragostiti pe acel perete, le-am impins mai incolo si… ridicandu-ma, mi-am lipit urechea de zid. Auzeam tot mai clar cum se nasteau cuvinte, traiau cateva secunde dupa care mureau ucise de vreme. Cu fiecare nastere a vreunui cuvant, literele din interiorul camerei albe aplaudau, ciocneau, visau, iar cand acesta se risipea – deasupra peretilor se lasa tacerea oftarii. Crucit fiind, am pus si un pahar in dreptul urechii, menit sa capteze sunetele si sa le dea o doza de naturalete, o frecventa apropiata de cea a normalitatii. In tot acest timp, literele din camera alba incepusera sa se stearga. Erau acolo juraminte intregi, jurnale intregi, promisiuni, declaratii, razboiaie si nu in cele din urma o dragoste. Spre deosebire de celelalte grupuri compacte, dragostea statea singura, rezemata de sticla de vin, cu ochii aprinsi si oarecum ingrijorata de situatia alarmanta care se nascuse inauntrul camerei. In acea nimicnicie si-a aprins o tigara si-a inceput sa traga cu putere din tutunul de la inceputul ei! In aceste clipe eu reusisem sa captez niste semnale. Doi tineri se iubeau dincolo de peretele care ne delimita camerele. Curios, am luat o bucata de metal de pe piciorul patului si-am inceput sa sap in zidul respectiv.Auzeam sunetele lor si vocile mi se pareau atat de cunoscute incat nici nu-mi pasa de trecerea rapida a orelor….
Am continuat sa sap. Sunetele se auzeau din ce in ce mai puternic. Gemete lungi de bucurie, insotite de oleuri ale literelor din camera alba, confetti primprejur, petarde, fumigene, sticle de sampanie si hore faceau cuvintaria sa devina un adevarat muzeu de lux. Aproape de mine, numai dragostea se multimise sa stea picior peste picior si sa se uite superior la hoarda milenara a discutiilor. Cu un aer dispretuitor, privindu-ma in ochi, dragostea mi-a zis:
- Uita-te stapane… cat de naïve! Pentru ce le-ai nascut si ai crezut in ele? Pentru ce rost ingeresc le-ai cladit cu atat de multa inversunare ca sa devina niste curve nenorocite? Care a fost, stapane, rolul acestor fragmente de realitate? Cum s-au desprins cu acea infiorare de pe buzele tale si cum s-au dovedit a fi doar iluzii?
Eu am privit-o in ochi, dar am continuat sa sap. Si-am sapat…si am sapat. Si nici nu-mi pasa de trecerea rapida a zilelor…
De fiecare data cand credeam ca e ultimul centimetru sapat, se dovedea a fi numai o minciuna! Literele adormeau, se trezeau, cantau si se imbatau continuu. Sunetele din cealalta camera devenisera familiare. Erau varietati de gemete, ferm finisate si la fiecare zguduitura imi dadeam seama ca se schimbau pozitii, se schimbau alungiri ale timpului. Erau momente in care si dragostea cadea pe ganduri si inceta sa respire, dupa care revenea cu cate o replica…
- Daca nu iau o gura de vin, simt ca mor!!! De ce mai sapi, stapane, parca nu stii ce se intampla dincolo!!!
Eu continuam sa sap cu inversunarea pe care o are un moribund in ultimele clipele de luciditate. Continuam sa sap fara sa-mi pese de trecerea rapida a lunilor…
Sapam si sunetele ma tineau mereu ca pe ace. Ma mentineau viu, cu fiorii intinsi la maximum. Anotimpurile se schimbau ca perechile de haine, iar eu, in nebunia mea, continuam sa sap. Nici nu vazusem ca in interiorul camerei albe, zidurile se ingalbenisera. Nici nu vazusem ca peste toate literele se asezase cu acuratete tacerea. Ca panzele de paianjen ataranau cum atarna beteala peste pomul de Craciun. Nici nu vazusem ca langa mine, in locul dragostei statea, impietrit, un schelet! Continuam sa sap fara sa-mi pese de trecerea rapida a anilor…..
Obosit fara margini, am cedat. M-am asezat in fund, cu spatele la marele zid. Intre mine si cealalta camera sapasem o distanta masurata in ani! Era un hau cladit intre noi si in acel hau inca se mai auzeau sunete precum Ah… AH….Ahhhhhhhhhhhhh……………
Apoi, topit de timp, m-am ridicat si m-am uitat peste pereti, dar nici o litera nu mai respira. Trecusera atatia ani de la zgomotul lor messengerian… trecusera atatia ani de la insemnarile lor incat peste pereti nu erau decat vagi urme care n-ar fi putut in vecii vecilor sa ateste ca acolo ar fi fost litere. Rascolit, m-am intors catre dragoste, dar am vazut scheletul cu sticla de vin in palme. Cu ultimele forte m-am adunat si-am inceput sa trag de sfori… de clopote…. Buzzzz Buzzzzzzzz se auzea in ecou! Nici un raspuns. Apoi m-am asezat inaintea unei oglinzi. M-am vazut cu parul alb, zdrentuit si singur. Ochii au inceput sa tremure si in spatele meu, in haul acela de timp si de distanta se auzea sacadat….
- Ahh h h h Da a a Da O Ohhh hh H Da a a DAAA
Curand avea sa ninga si eu, lungit, cu palmele sub ceafa aveam sa admir un spectacol nocturn interesant. Nici nu mai conta trecerea rapida a vietilor. Nici nu mai contau tradarile sau faptul ca albul din camera devenise fragment de timp. Si mai rau… - Harpie!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Simplist esti mataluta, Liviule. Mult prea simplist - de fapt! Vorbim despre literatura dupa ce mai inveti.. Pana atunci.. pentru tine o sa scriu ceva de genul:
Iarba-i mare
Afara-i soare!
Pune-mi stelute..... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 17:00:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu ai priceput. Sau nu vrei sa pricepi. Asta e...
Nu trebuie sa-mi promiti nimic. Nici macar nu trebuie sa tii cont de parerea mea.
Unde sunt ideile postmoderniste in textul de mai sus? E usor sa incerci sa te eschivezi in felul acesta. Arunci o samanta de vorba despre postmodernism, ibduci ideea ca eu nu pricep nimic si gata, ai scapat. E simplu? Nu. E simplist.
Salut.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-11-12 15:53:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule - tu chiar crezi ca asta conteaza, nu-i asa? Tu chiar crezi asta! Pentru o secunda am crezut ca o faci doar pentru faptul ca autorul textului e Razvan. Uite... Iti promit ca pana diseara vei avea textul corectat, periat si aranjat! Asa cum crezi tu ca este de cuviinta! Doar pentru ca sunt delasator, postez la prima atingere si nu revin niciodata asupra textului cu retusari - nu inseamna ca nu stiu sa fac asta! E prima oara. Si sper - ultima!
M-am convins acum ca judeci cu totul altceva decat literatura. Cursurile de gramatica ne sunt la indemana tuturor dintre noi! Urat devine cand figurile de stil.. cand ideile postmoderniste.. ni se par tari ca piatra si nu reusim sa deprindem nimic din ele. De o forma si-o corectare - ne putem salva, slava Domnului - dar de rusinea de a nu simti cuvintele si intelesul lor - niciodata! Sper sa fii bine! Acolo unde esti... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-12 10:25:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aveti dreptate amandoi. Si autorul Tepusii cu cartof avea dreptate: ideea sa era una inovatoare. Vina de a nu fi gasit mijloacele artistice adecvate pentru a o exprima este una minora, nu?
Sper ca ati observat amandoi ca analizam nu ideea in sine ci modul de asternere a ei in pagina. Realizarea artistica. Atat.
Sunt cinic? Poate. Daca din cinismul meu Label ar discerne grija pentru amanunt, pentru frumusetea formei care imbraca gandul, pentru concizia frazei, pentru eleganta si proprietatea termenilor, atunci ar putea sa scrie, cu adevarat, literatura, nu doar sa astearna ganduri, sentimente, trairi, oricat de pline de emotie ar fi ele.
Pentru a reveni pe taramul brutariei: aluatul pentru painea cea de toate zilele se face din aceeasi faina din care se face aluatul pentru cozonaci. Totul tine de stiinta si de arta brutarului.
Iar voi fi acuzat de cinism. Iar veti gasi mesajul meu redundant. Fie.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-11-12 10:12:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Andrei Florian! Am incercat sa ii explic "Liviului" aceste lucruri de foarte multe ori. Nu mi-a reusit niciodata. E drept, n-am folosit tehnica ta. Uit intotdeauna ca o doza de indiferenta e oricand binevenita si ma arunc in conversatii inutile....
Poate intelege acum - desi ma indoiesc!!! Degeaba ii explici unui brutar ca pe acest caiet iti asterni sentimente si ganduri. El nu o sa gaseasca folositor manuscrisul decat daca va da peste o noua reteta de paine...
R. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-11 23:53:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, cred ca te-ai facut inteles. Mesajul tau este redundant, ca sa nu spun cinic. Europeea este un atelier literar unde expresia sensibilitatii userilor imbraca diverse forme. Label Black, sau Black Label, ca nu-mi dau seama care este numele de familie, a lasat aici un mesaj neperiat. Dincolo de toate mentiunile de ordin tehnic, textul este unul inovator, curajos, sensibil, si, mai presus de toate sabloanele, in urma lecturarii sale mesajul isi atinge tinta exact in plexul perceptiei. Am citit aici multe texte considerate perfecte din punct de vedere al tehnicii versificatiei, al punctuatiei, etc, dar care nu transmit nimic. Nicio emotie, niciun mesaj, nicio imagine, nimic. In urma acestora ma intrebam de fiecare data "Asa, si?" Daca imi este permisa comparatia, este ca si cum as fi privit o serie de inghititori de sabii care stateau la rand sa inghita aceeasi sabie, iar juriul "de specialitate" sa constate care dintre ei a folosit o tehnica cat mai apropiata de perfectiune. Daca unul dintre ei urca pe scena concursului, si in loc de sabie isi permite sa ne prezinte un numar de iluzionism, nu este necesar sa il penalizam ca nu a inghitit sabia pentru care juriul este specializat. Incarca sa te apleci asupra textului cu mai multa deschidere si lasa in plata Domnului sabia aia.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-11-11 23:24:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am scris varza? Am gresit, recunosc. Rectific acum. Ramanand, bineinteles, tot in domeniul gastronomic: ghiveci.
E mai bine, maestre?
PS Borcanele nu le-am incurcat. Din pacate, erau toate cu acelasi continut. Ghiveciul despre care scriam.
La texte, maestre. Vorba aia: decat mult si fara rost, mai bine putin si prost.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-11-11 22:41:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
typo "replică"
Desigur că vei putea citi replica numai după verificarea ecoliterară a acesteia de către un editor binevoitor. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-11-11 20:51:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ca o repică în versuri pentru textul tău, am postat o filă de corespndenţă virtuală cu o poetă talentată de pe acest site. Este pentru prima oară când public din corespondenţa privată. Sper să îmi scuze gestul. A trecut atât timp de atunci, că până şi emailul a îngălbenit.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-11-11 20:37:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule, nu te dezminti sa vorbesti despre literatura ca si cum ai vorbi despre mancare - de exemplu. Ai stilul asta de a incurca borcanele.. nici nu-ti imaginezi! Cat despre verdicte.. orgoliul tau nu trebuie sa fie ranit! Papusica e bine!! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-11 15:18:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
As merge mai departe decat Radu, fara a supralicita si fara a exagera in afirmatii. Din punct de vedere stilistic, textul e varza. Continuand exemplele date de Radu, as putea umple cam jumatate din pagina textului de mai sus.
Am luat o bucata de metal de pe piciorul patului - aici ai fost chiar hazliu. Involuntar, of course...
Norocul tau ca intelegi perfect. Ghinionul consta in aceea ca, dupa ce ai inteles, uiti repede. Am mai discutat noi despre asta.
In schimb, stii sa dai verdicte. Dezinvoltura fara fundament - apanajul tineretii. Astept sa te maturizezi. Si nu doar ca prozator.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-11-11 11:32:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Suzana, parerea ta ma indragosteste de literatura intr-un mod diferit! Mult prea diferit ca sa-i pot auzi respiratia! Multumesc....
Multumesc si tie Vero. Un semn ca nu te-ai suparat! Nu mi-as fi dorit asta! Ma bucur ca ai simtit textul.. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-10 22:33:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mi-a placut foarte mult textul asta al tau. Are multa poezie in el, l-am parcurs de la un cap la altul fara oprire.
Mai trebuie corectat pe ici pe colo, dar ideea alegoriei e grozava!
Vot,
Vero. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-11-10 21:56:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O parere: o framantare filozofica, emotionala. O incursiune, o meditatie abisala pentru si impotriva dragostei- care se masoara in timpuri diferite: minute, ore, zile, saptamani, vieti omenesti
O meditatie asupra existentei umane, cand sapi dupa ceva esential...dupa literele ascunse si evidente ale sentimentelor, promisiunile si aspiratiile. Literele, semnificatiile verbale si existentiale se intorc impotriva omului... in loc de dragoste impartasita te trezesti cu un schelet ingalbenit ale carui betele de craciun se transforma in panze de paianjen. Zidul te innebuneste, nu poti ajunge la iubire-duiosie, lipsa sansei iti provoaca o nebunie cultivata constient, dar controlata si proiectata in cuvinte-sentiment, cuvinte-onomatopee. Literele mor daca nu au justificare si tu le-ai atarnat pe emblema vietii tale importante. Actul sexual, scopul suprem intre altele, redat fantastic de sugestiv, prin niste litere-personaje dramatice, aveau ecouri literare...
Dupa parerea mea, toate drumurile care cauta si par a nu duce nicaieri, sunt cele mai importante. Sa le ascultam.
Vot, Suzana |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2009-11-10 21:15:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, solitaire. Textele de prima mana sunt de fiecare data - schioape! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-10 19:48:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvan, eu am lasat votul pentru ineditul situatiei create. Nu mi-as fi imaginat niciodata dtagostea sunt langa o sticla de sampanie  .
Stea nu ti se poate da, daca in alta parte e scris bine textul si ideea nu e stralucita aici e invers. Adica tot are un cusur care totusi trage la cantar. |
|
|
|
Postat
de catre
. solitaire la data de
2009-11-10 18:44:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mama ei de literatura dezordonata! e ca o femeie urata, Radule. inteleg perfect! |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-10 15:34:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvan, cred ca am inteles alegoria, (desi nu sunt foarte sigur), si mi se pare interesanta. Dar atat. Din pacate, scrii foarte neingrijit, ca de obicei. Textul e compromis de arhitectura confuza, de tehnica precara, de vocabularul pestrit, de inadecvarile lexicale (cu fiorii intinsi la maximum), de greselile de tastare (razboiaie), de remixul bizar al stilurilor, de folosirea incoerenta a timpurilor in naratiune, de greselile copilaresti de punctuatie, etc. Dau cateva exemple:
"camera aranjata sublim" - ironia "sublim" nu se sustine prin descrierea de dupa.
"lumiere" - cuvant inexistent
"lustra atarnata ca o spanzuratoare exact in miezul camerei" - toate lustrele atarna; in plus atarna de tavan, in mijloc; "in miezul camerei" e aiurea
"un punct de reper, o orientare" - sinonime
"n-aveai cum sa iesi de-acolo nici cu ajutorul magiei negre, sau vreun descantec tembel…" - rau, foarte rau scris... mi-e greu sa-ti explic de ce, mi-e greu sa inteleg de ce te exprimi asa de bolovanos; oricum, pentru ca propozitia sa devina inteligibila, mai trebuie un "cu" inaintea lui "vreun descantec".
etc.
pacat de idee.
mai piaptana-l, parerea mea. textul.
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-11-10 15:03:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Zexe - trebuie lucrat - textul! Sigur ca sunt obiectii..
voi reciti, voi analiza, voi hotari! Multumesc pentru timpul acordat! Parerea ta nu este nesemnificativa pentru mine. Una dintre putinele care nu sunt.. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-11-10 11:36:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iata un text bun! Hai sa ii spunem pe gustul meu. Un text pe care l-am citit dintr-o suflare si l-am recitit dintr-a doua. E bun, adica pe gustul meu :). Nu va repeziti cu dintii in el ca s-ar putea sa vi-i rupeti.
Label Black, am doua mici obiectii, dar mici de tot. Prima ar fi legata de o periere a textului in sensul ca va trebui sa-i pui diacritice si sa ii faci corectiile de typo, pentru ca eu cred ca merita efortul. A doua mica obiectie ar fi raportul in care te-ai situat cu iubirea. Ori mie in scapa semnificatia raportului stapan-sclav, ori e usor exagerat. Nu vreau sa iti sugerez nimic cu privire la inversarea raportului pentru ca sunt sigur ca vei gasi ceva mai bun :)
Ai votul meu si steluta aferenta, si, chiar daca ma gasesc in imposibilitatea tehnica de a le acorda, pana la urma, intentia conteaza, nu? :)
Cu respect, Zexe |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-11-10 01:41:02 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|