|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ingerul meu |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Iubito, am inghetat de cand am inceput sa astept. Iata-ma cu privirea in oglinzi, pentru ca in icoane am incetat sa mai cred. Sunt eu insumi si nu stiu daca intr-o noapte atat de inghetata mai au rost cuvinte care sa nasca aburi. Ploua. Sub milioanele de stropi adunati din vapori de pe toate continentele imi surade ideea imensitatii lumii. M-am aplecat peste fereastra sa ascult aceste versuri triste de octombrie in speranta ca tic-tac-ul lor va-ntineri in mine moleculele varstei. Scriu.
Tu esti departe. Probabil imprejurul tau amurgul este singura nuanta a vremii. Asculti Scorpions ca de fiecare data cand ne intalnim in scrisori. Imi este greu sa-ti desenez aceasta noapte poate si din prisma faptului ca racoarea te departeaza din dialogul nostru virtual. Dar uite-ma incercand. E ca si cum o plimbare prin ploaie de unul singur ar avea rezultat. Te iubesc atat de mult. Aceste cuvinte mi-au lipsit prea mult de pe buze, astfel ca am ramas nesarutat o buna parte din ultima era. Stiu ca paradisul se va termina odata cu tine. Stiu si ca timpul care ne-a ramas pana atunci nu inseamna nimic. E atat de scurt, iar iubirea instant – mai scurta decat el. Imi las imaginea sa coboare adanc in neant, asezandu-ma comod langa tine, in cele mai profunde visuri poetice. Mereu am considerat ca undeva in acest univers exista o poeta a mea, chiar daca niciodata n-am sperat ca o voi intalni. Asa si cu tine. Nu stiu cum arati decat atunci cand binevoiesti sa imi apari in vis. Sa ma acorzi unor melodii atat de straine si totusi arhi-cunoscute.
Exista un spatiu in care toti se pierd de ei insusi fara sa se mai regaseasca vreodata. Atunci inteleg ca sunt posedati de o alta persoana, ca apartin altcuiva, ca risipirea lor inseamna fericirea omului de langa. Pe mine nu ma doare faptul ca apartin unui suflet pereche ci cel prin care sufletul pereche imi apartine mie. Mult timp am considerat ca ingerii mei sunt niste farsori si nu stiu cum sa-mi protejeze spiritual, ori in astfel de circumstante orice fiinta iubesc – se duce dracului. Iubesc cu o atat de mare amploare incat orice lucru pe care il ating se transforma intr-o unealta a amorului. Fiecare moment, fiecare clipa ramasa pana acum virgina, incepe sa-si divida formatiunile. Sunt mancat pe dinauntru de mine insumi. De hotararea de a-mi risca dumnezeirea pentru femeia despre care am stiut intotdeauna ca exista!!
Doua suflete pereche aflate la distanta ani lumina unul de celalalt. Doua magnete solare despartite de gauri negre si nenumarate galaxii din miezul universului. Doua stele care spera in amorul lor lunatic. Candva am crezut ca merita sa traiesti pentru asta. Ca este un scop cu adevarat nobil si ca nu poate fi abandonat niciodata. Odata cu cunoasterea mai pe indelete a acestei lumi am inteles ca astfel de idei conteaza numai in librarii. Ca marea bate trista, fara tine, in fiecare seara de octombrie este chinul pe care trebuie sa-l suport ca m-am trezit tarziu…
Esti frumoasa. Nu te-am descris niciodata, dar in acest moment in mine s-au declansat impulsuri pe care nu am mai avut privilegiul sa le simt. Esti frumoasa intinsa pe patul alb in care dormi impreuna cu tineretea ta vesnica. Umerii goi imi amintesc despre Isolda. Parul acoperindu-ti bratul stang isi lasa candoarea pentru o fotografie din privire iar sanii desemneaza viitorul. Esti frumoasa in mijloc de octombrie, atat de frumoasa incat viata ni s-a oprit pentru un timp in loc. Se misca totul imprejurul nostru, iar noi ramanem in loc ca niste prunci.
As vrea sa ai incredere in fiecare cuvant pe care-l torn pentru tine. Incredere in fortele mele de a nu minti nimic din ceea ce are legatura cu tine. Incredere in distanta de apropiere formata intre noi de-a lungul vremii in care am stat mai mult in umbra. Ma rascoleste tumultosul patos pamantesc. Ma rascoleste tumultoasa dragoste lumeasca chiar daca am stiut de la-nceput ca suntem ingeri. M-am invelit cu hainele tale. E frig in camera noastra rece in care intri si din care iesi fara sa-ntrebi daca respira cineva inauntru. Ca te astept de prea mult timp..e de prisos a spune! Ca sunt statuia soldatului necunoscut e de prisos a mentiona. Ca ploaia s-a oprit si singurul lucru care se mai aude este scartaitul unui geam dintr-o camera alaturata..e la fel de fara rost.
Iata ca ai reusit sa ma faci sa privesc toamna drept cel mai frumos anotimp in care traim. Suntem in lumi si vieti diferite. Eu traiesc prea mult in intuneric si tu iubesti prea mult lumina. Dar undeva in mijlocul lumilor noastre se gaseste un arbore gata sa-si deschida trunchiul pentru noi. Este trandafirul pe care ti-l ofer si-n aceasta noapte, acum cand dormi la mine in privire desi ai mai avut cateva incercari timide de a te trezi. Un suras pentru un moment in care s-ar potrivi mai degraba un suspin…
De-a lungul timpului am invatat sa asemuiesc o femeie unui inger,dar niciodata invers. Valentele de inger se aseaza lin pe trupul unei doamne predestinata mie si amorului meu extra-pamanesc. Chiar si atunci cand nu e langa mine ii port pacatele din pantec fara sa scot sunete de durere. Stiu ca la mijloc va fi mereu vorba despre crudul : “Imi lipsesti”. Stiu ca in mine se misca fotografii de o senzualitate rar intalnita pentru timpurile in care se obisnuieste cina in Mall. Stiu ca uneori ma prefac. Stiu ca uneori plang fara sa-mi ascult dorintele. Stiu ca uneori lungii ani fara ea au lasat o cicatrice destul de adana peste inima care acum tresalta la bucuria noului moment. Te las sa odihnesti ceea ce faci pentru mine. Ne vom intalni din nou la cafeaua amara si poate va ninge pentru noi cu visari..
" Rog a se trece peste greseli de ortografie, repetare ori altceva daunator. E la prima scriere, e tarziu si sunt al dracului de obosit. Ne revedem in zile mai bune." |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aveam :). ma incurc |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-10-17 18:24:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Oh... Avea in minte altceva. Scuza-ma, Tea! Cu plecaciune.. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-10-17 18:24:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru vot, Tania. Simt ca fara maestru Reche, o iau razna... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-10-17 18:23:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Label, imi place "marturisirea " ta, e umana, calda chiar.....dar pentru a ma "convinge" (artistic vorbind) iti trebuie mai mult....si stiu ca poti avea mai mult.
Indiferent cat de intens este ceea ce vrei sa spui, "cheia" artistica este transferul intensitatii in cititor....atata vreme cat raman in sfera admiratiei "reci" plina de intelegere , dar lipsita de acel transfer de care spuneam.....raman in zona simpatiei si atat.
Nu stiu daca am fost clara in ceea ce am vrut sa zic, dar tu esti prozator si poti mai mult.
Aprecieri,
calvar
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-10-16 20:19:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi place melodia! Ar fi fost frumos sa stiu de la cine sunt stelele... |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-10-15 22:16:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
http://www.youtube.com/watch?v=YkKue_MEnkk&feature=related |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Marcu la data de
2009-10-15 15:23:11 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|