Atelier Literar


	PRIMA PAGINA TEXTE COMENTARII AUTORI CONSACRATI CAUTARE
	FORUM CHAT REVISTA EUROPEEA AJUTOR CONTACT


	Adevărul literar: cartea junglei
	Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
	Cum se poate împăca pudibonderia cu vulgaritatea? Nimic mai simplu. Abuzezi de o găselniţă ieftină cu un nume emfatic şi sonorităţi academice, ecoliteratura, şi abureşti pe cei şi-aşa ameţiţi de ideologia populistă a corectitudinii politice că promovezi o orientare literară nemaiîntîlnită pe Europeea. Laşi oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licenţioase (mai limpede: care denumesc organele şi actele sexuale şi excreţiile anale şi urinare) sînt la porţile literaturii şi au dreptul la opinie şi la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură. Că orice producţie scrisă aspiră la a fi o creaţie, fiind fără doar şi poate expresia gîndurilor, opiniilor, credinţelor unei fiinţe umane. Care trebuie musai să se exprime şi să nu-şi ascundă în niciun fel suficienţa (ca şi alte năravuri şi tare). Ecoliteratura este un panaceu: te vindecă de orice reticenţă. Arată cine eşti! Ai tupeul de a fi ridicol fără nicio jenă! Prostul gust şi vulgaritatea înseamnă tocmai cultivarea aceastei atitudini agresiv-tupeiste în numele unui principiu care funcţionează aiuritor şi produce din abundenţă doar artă (vorba vine) de calitate minoră, ieftină, populară. Şi care proclamă astfel ca dezirabile doar lipsa tehnicismului, a trudei, a profesionalizării (chiar şi a cunoaşterii limbii în care scrii şi a ortografiei ei), stridenţa, artificiul, zgomotul şi pompa pentru a reţine atenţia şi pentru a zgilţîi simţurile. Cu toată candoarea se scriu doar poezici (şi alte genuri drăguţ diminutivate), căci se apreciază şi se face apologia genului uşor, frivol care satisface fără probleme şi fără consecinţe, fără nicio bătaie de cap sau filozofie. Have fun! Artă de gang: poeme drăgălaşe sau patriotarde à la cel mai lung cîrnat din lume (Oprescu), pereţi tapetaţi cu 150.000 de dopuri din plastic (NT), carpete cu Nunta din serai, “gondolă cu calendar şi barometru cu tirbuşon” etc. Cu alte vorbe, kitschul, arta de mîntuială, fuşereala. Dar, pentru a face lucrurile ca la carte, cu adevărat picante, e musai şi un scenariu literar: simularea junglei pe calculator.
	Parcurge cronologic textele acestui autor
	Text anterior Text urmator
	Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

	Comentariile userilor


	Domnule C.T. Atanasiu, nu stabilesc clasamente şi nu dau note. Şi pe mine mă cam irită repetarea termenului de "ecoliteratură". Literatura ori e literatură ori e maculatură. Insistenţa domniei voastre de a-i determina pe posesorii de maculatoare să stea acasă şi pe cei cu caietele de teme "pe curat" să posteze pe acest sait nu va da roade. Şi apoi de ce să procedaţi precum Cristos care a blestemat smochinul? În luna Nissan(aprilie) cînd smochinii nu au fructe nici măcar în Palestina. În fond şi de fapt, domnia voastră scrieţi ecoliterar. Nu am remarcat nici o tendinţă de a evada în vulgaritate. Ba din contră, de cele mai multe ori nu sînteţi comentat pentru că "gloata" nu ştie ce să spună, n-are cuvinte pentru a vă susţine sau a vă combate. Ori vă admiră în tăcere ori moare de invidie. Eu, în locul domniei voastre aş jubila. Cred că ranchiuna are alte cauze şi altă ţintă. Mai bine aţi lua atitudine faţă de articolul "Electorale". Am impresia că Exintescu a intrat pe contul domnului E.C. şi "combate la greu" concepte şi teorii literare. Pentru cei lipsiţi de simţul umorului (şi sînt destui) precizez că dorinţa de mă include în lista celot talentaţi nu a fost decît o glumă...
	Postat de catre latunski criticul la data de 2009-09-23 14:01:47


	"Să vă trăiască! Dar nu e nevoie să scrieţi kilometric ca să exprimaţi o tautologie: literatura = ECOLITERATURA" Sunteţi în eroare. Mare. Diferenţa dintre literatură şi ecoliteratură este de la întreg la parte. De unde până unde tautologie? Ecoliteratura se vrea a fi un element de rezistenţă în faţa valului de degradare, promiscuizare şi obscenizare a literaturii la care unii aderă, alţii asistă resemnaţi iar unii dintr-un oportunism funciar consideră că este de bon ton să fii vulgar. Relativ corectă observaţia "Nu privesc aşa gloata, ci faptul trist că ea dă tonul şi vrea să impună gustul." Cu amendamentul "încearcă să impună gustul" Din fericire pe Europeea nu reuşeşte. Chiar dacă este, probabil, cel mai liber dintre site-uri. Ce nu înţelege domnia voastră este că apartheidul literar este asemenea apartheidului existenţial o teorie revolută. Nu aveţi decât să vă exprimaţi o dată asupra textelor proaste iar apoi să le ignoraţi. Textele proaste nu afectează textele bune.
	Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 13:10:27


	Domnule latunski, de curiozitate vă întreb, cît de "preţios" este limbajul lui EC. Folosiţi o scară de la 1 la 10 (nu vreau să ajungeţi la cer).
	Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 12:28:59


	Nu mi se pare că asta este altceva decît ceea ce am remarcat deja, o găselniţă sofistică şi sofisticată: aţi rebotezat literatura. Să vă trăiască! Dar nu e nevoie să scrieţi kilometric ca să exprimaţi o tautologie: literatura = ECOLITERATURA (majusculele aparţin botezătorului). "Într-o astfel de teorie îşi găseşte locul ECOLITERATURA. Care nu este nouă decât poate ca termen ori concept. Ca fond, marea literatură a lumii, cu unele excepţii, este ecoliterară. Adică ţine seamă de sentimentul de pudoare al fiinţei umane." "Exemplificaţi cu un nume, două, trei, ca să ştiu la cine mă raportez." Cu plăcere: Ştefănescu, Bordaş, Cristea, Recheşan, Giurcă (s-au făcut 5 şi nu vreau să mă întind, oricînd pot lungi lista)... şi (la cererea expresă a autorului) ultimul, dar nu cel din urmă, latunski. Mulţumit? Aţi citit neatent ce scriu sau poate tendenţios. Nu privesc aşa gloata, ci faptul trist că ea dă tonul şi vrea să impună gustul.
	Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 12:24:42


	Dacă ignor limbajul preţios, piscul din care priviţi gloata şi dispreţul suveran faţă de cei mai puţin dotaţi cu talent literar, eseurile domniei voastre pot fi pentru mine o delectare şi un izvor de învăţămînt primar. Şi chiar sînt de acord cu faptul că se scriu (nu doar, ci doar uneori) poezici, că se face artă de gang, de mîntuială şi de fuşereală. Cu toată candoarea, vă întreb: în afară de domnia voastră nu mai este nimeni pe sait care, din cînd în cînd, să producă şi ceva valoros? Exemplificaţi cu un nume, două, trei, ca să ştiu la cine mă raportez. Dacă ajungeţi la patru şi acela e Latuski, atunci sigur sînteţi bine intenţionat. Că eu toată viaţa mi-am dorit să fiu un elitist marcat (parcă marcant, nu ştiu sigur), dar am fost împiedicat de sfatul Sfîntului Antonie Egipteanul: "cine are minte sănătoasă nu are nevoie de carte". Trebuie să citesc toată "Cartea junglei" sau îmi recomandaţi anumite capitole relevante?
	Postat de catre latunski criticul la data de 2009-09-23 11:46:14


	Ştiţi care este avantajul amneziei? Dacă nu, în următorul com. vă voi spune. Până atunci vă mulţumesc pentru porţia de amuzament pe care mi-aţi oferit-o în această dimineaţa. "Unde e conceptul?" Mi-am amintit de o celebră zicere "Dovada, unde e dovada?" şi de o reclamă "Halatul..." Dacă eraţi nou pe site v-aş fi înţeles poate tonul agresiv şi acuzator de purtător de cuvânt al speciei Meleagris gallopavo. Însă domnia voastră ştie, cunoaşte şi înţelege. Că între ruşine şi pudoare nu vedeţi nicio diferenţă, mai treacă-meargă dar că nu aş fi definit conceptul, când am făcut acesta de mai multe ori şi chiar aţi participat, evident şi atunci negaţionist, la dispută pe această temă, nu denotă decât fie rea-credinţă fie...amnezie. (Dovada că aţi luat cunoştinţă despre concept o reprezintă chiar intervenţia dumneavoastră în acea dezbatere şi pe care o găsiţi la topicul de la link-ul de mai jos) Pentru a doua ipoteză reproduc mai jos textul şi vă dau şi link-ul. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=27469 „Neofariseism şi impudoare sau prolegomene ecoliterare Într-o istorie a promiscuităţii, gregaritatea, obscenitatea, dezinhibiţionismul, exhibiţionismul, excrementalismul, pornografia şi multe altele din aceeaşi zonă, pot fi elogiate. Într-o lume normală nu. Infracturismul etic ar putea fi definit ca un tip de comportament fracturat, în care eul, n-plicitar ori cel puţin duplicitar şi se află în autocontadicţie ideatică ori şi comportamentală. O teorie, un curent filosofic, un corpus ipotetico deductiv oarecare se pot fundamenta pe baza unor postulate a căror valoare de adevăr este, cel puţin convenţional, acceptată. Nu sunt foarte sigur că specia umană este diferenţiată de animale prin raţiune şi inteligenţă însă sunt sigur că PUDOAREA este un sentiment exclusiv uman. Care, „implantat” în codul genetic al fiinţei umane, face ca la o anumită vârstă să se manifeste explicit şi funcţional şi să însoţească omul normal toată viaţa. Pudoarea înţeleasă ca un sentiment de jenă, de ruşine ori sfială sau decenţă. Pudoarea se manifestă printr-un comportament în care anumite gesturi, acte ori fapte concrete, reale, fiziologic necesare, sunt oarecum „autocenzurate” ca manifestări publice ori ca manifestări exterioare eului. Dacă la animale actul sexual, defecaţia şi altele de acest fel pot avea loc oriunde fără să le afecteze în vreun fel comportamentul existenţial la oamenii normali, datorită pudorii, astfel de acte şi fapte presupun o anumită discreţie. Aşa se explică apariţia şi utilizarea toaletei, aşa se explică faptul că oamenii nu-şi fac nevoile în public, etc. Şi cu privire la sexualitate discreţia este asumată de către parteneri tot dintr-un firesc şi înnăscut sentiment al pudorii. Este un truism faptul că există şi o falsă pudoare, o „pudoare ipocrită”. Care a făcut şi face obiectul multor opere literare şi nu numai, prin care acest tip de pudoare este demantelat, ironizat, criticat, etc. Însă am face o eroare nu numai metodologică să înţelegem prin „pudoare” „falsa pudoare”. Şi, în numele anatemizării falsei pudori, să anatemizăm chiar PUDOAREA însăşi. Adică sentimentul care ne detaşează net de animale. Prin extensie şi limbajul denominând acte şi fapte care presupun pudoarea trebuie să aibă o anumită doză de pudoare. Prin urmare putem lua ca postulat pudoarea ca bază pentru o etică textual-existenţială. Nimeni nu poate demonstra că pudoarea nu are statut existenţial în firescul fiinţei umane. Aşa cum firesc este şi sentimentul dragostei, existenţa ochilor, a membrelor, a capului, etc. Care ar fi logica eliminării, din caracteristicile fiinţei umane a pudorii? Care ar fi avantajele „pudorectomiei”? Ne-am permite oare cu bună ştiinţă şi fără vreo raţiune medicală să amputăm o mână? Să scoatem un ochi? Ce ar justifica astfel de fapte? Teribilismul? Obsesiile? Revolta? Nonconformismul? Pe baza acestui postulat putem fundamenta o întreagă teorie estetică. La care poate sau nu să adere oricine doreşte. Într-o astfel de teorie îşi găseşte locul ECOLITERATURA. Care nu este nouă decât poate ca termen ori concept. Ca fond, marea literatură a lumii, cu unele excepţii, este ecoliterară. Adică ţine seamă de sentimentul de pudoare al fiinţei umane. Neofariseismul impudorii constă tocmai în autocontradicţia comportamentală a promotorilor curentelor. Deşi textual exacerbează impudoarea, comportamental se supun de bună voie regulilor pudorii. I-aş crede sinceri dacă i-aş vedea umblând goi prin oraşe, practicând acte sexuale pe străzi, prin pieţe, defecându-se în văzul lumii, şamd. Până atunci doar un fel de saltimbancism textual, uneori ca expresie, poate, a unui tip de revoltă, ori ca manifestare a unor frustrări maladive sau inadaptări etice poate caracteriza astfel de „opere”. Iar comportamentul lor poate fi denumit ca un fel de neofariseism al impudorii. Ce „pudoare” poate fi în pornografie? Evident niciuna. Însă cu siguranţă în afara mediului pornografic, actanţii acestuia, mă îndoiesc de faptul că ar avea un deplin confort etic. Iar cei care îşi asumă acest rol îl fac în deplină cunoştinţă de cauză că vor purta toată viaţa”nobila etichetă de pornografi” Este opţiunea lor. La nimfomani, priapici, voyerişti, etc. componenta maladivă a eului lor i-a împins în această direcţie. Şi apoi, pornografia, vulgaritatea, exhiboţionismul şi multe altele sunt sancţionate şi de lege în anumite condiţii. În virtutea dreptului la opţiune personală ecoliteratura nu neagă nici un fel de artă. Însă tot în virtutea dreptului la aceeaşi liberă opţiune ecoliteratura nu acceptă poluarea impudică. Dacă acest tip de opţiune ar fi numai al meu poate m-aş izola. Însă nu pot să constat că marea majoritate a membrilor Europeea aderă la acest tip de literatură. Ceea ce nu-i puţin. Altfel, mă gândesc, nu ar posta aici. Această aderare nu înseamnă că aceşti membri vor fi fiind sfinţi ori străini omenescului. Numai că ştiu să respecte sentimentul poate cel mai fin şi subtil al fiinţei umane acela al pudorii. »
	Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 10:50:02


	1. Unde e conceptul? Ce spuneţi mai jos şi dintotdeauna are alura glorioasă a conceptului de înflorire a patriei socialiste. Metafore găunoase: "oxigenul", "refugiul" (oamenilor inteligenţi? mai degrabă al neaveniţilor), "pudoarea şi ruşinea". Rîd şi curcile de un asemenea concept. De-aia am zis, poate e doar o ciornă, o schiţă, un bruion, pe care vreodată îl veţi dezvolta ca să-şi merite numele. 2. Prezentat aşa e doar o indicaţie regulamentară ecolexicală şi asta n-are nimic de a face cu literatura, cum n-are nici ruşinea şi nici pudoarea. Cred că roseoliteratura (de la latinul roseus, roşeaţa ruşinii) ar fi mai potrivit nu doar pentru ceea ce promovaţi ci şi pentru ceea ce se produce din belşug pe site, literatură rozacee. 3. Mai rămîne de cercetat cum o asemenea orientare roseoliterară face să prolifereze autorii vulgari care, fără să folosească cuvinte ruşinoase, dau de ruşine literatura, producînd (eco)maculatură - poezici.
	Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-23 09:10:06


	Pentru grija deosebită pe care o purtaţi site-ului pentru fidelitatea faţă de valorile Europeei şi realizările ei, pentru obiectivitatea şi onestitatea de care, de mult, de foarte demult, aş putea spune, in illo tempore, daţi dovadă, nu încetez a mă minuna. Ciclicitatea revenirii domniei voastre asupra unor subiecte care păreau a fi clarificate, vă situează, aproape etern, ca un jalon, în spaţiul mioritic. De la ecomaculatură la junglă, constanţa şi coerenţa demersurilor domniei voastre nu contenesc a mă înduioşa. Atâta bună-credinţă, în tratarea unui subiect, se întâlneşte mai rar. Însă, deoarece problematica invocată în textul de mai sus a făcut obiectul unor mai noi ori mai vechi, poate, forţând un pic nota, să le zicem polemici, pentru moment, mă rezum la a vă oferi două link-uri şi câteva extrase. Remember inutil dar necesar. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=24646 http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=25820 « Ecoliteratura este oxigenul necesar ca să nu se polueze totul. Este refugiul neipocrit al unor oameni inteligenţi oneşti cu ei înşişi şi cu semenii lor şi care cred că se poate face literatură performantă fără cuvinte vulgare. Şi, mai ales, este un spaţiu destinat oamenilor care sunt convinşi că pudoarea şi ruşinea sunt sentimente umane, exclusiv umane, fireşti şi necesare. Ecoliteratura nu este un concept care trebuie impus. La ecoliteratură se aderă. Cei care simt astfel. Ţinutul în frâu nu poate fi un procedeu utilizabil pe Europeea » « Logica strâmbă a unor membri ai site-ului de a practica extremismul existenţial nu mă poate afecta. Eu sunt şi rămân adeptul alterităţii, al complementarităţii, al toleranţei şi coexistenţei. Criteriile şantajiste dacă rămâne „x” plec eu nu mai au valoare nici măcar infralocală de când provincia s-a emancipat. Şi asta demult, tare demult. Dacă ar fi să aplici logica unei astfel de condiţionări, într-o lume globalizată, numai plecarea de pe planetă ar fi soluţia…. Să te vaiţi de apropierea neonorantă a cuiva în timp ce te exprimi cacofonic, să acuzi nefondat şi să faci procese de intenţie pornind de la premisa falsă a extrapolării asupra altora a propriilor fantasme comportamentale este o culme a abjecţiei etice. Criteriul „valorii proprii” este de asemenea neoperant. Dacă l-am aplica, atâta timp cât există opera unui Shakespeare, a unui Dante, Eminescu, etc. celelalte scrieri ar trebui ignorate sau interzise. Pentru că, din aproape în aproape, nu ar putea fi acceptabilă prezenţa într-un acelaşi spaţiu planetar a capodoperelor şi a diverselor altor tipuri de opere mergând până la surogate. De aceea valoarea se percepe antitetic şi cuantificat iar Birkenau a fost constatat ca fiind holocaustian şi scos în afara legii. Pe planetă este loc, deocamdată şi pentru firul de iarbă şi pentru măslin, şi pentru plantele carnivore şi pentru mimoze. Pseudoecosistemele de tip seră sunt creaţii umane de substituţie, autonome însă cu mai puţină vigoare. Viaţa este frumoasă în diversitatea ei iar literatura în plan metafizic nu poate avea, teleologic vorbind, decât motivaţia bucuriei şi plăcerii de a scrie şi a citi. Din păcate nu mulţi dintre cei ce se declară iubitori de literatură au şi astfel de „orgasme estetice”. Pentru ei frigiditatea incomprehensibilităţii rămâne intratabilă. Pentru alţii, mahalaua din stal, adusă de „jupâni” şi „cocoane” în sala de spectacol, în timp ce publicul asistă emoţionat la scena balconului, punerea acestui tip de comportament, de mahala, în sarcina directorului Operei, de exemplu, li se pare firească. De unde nu e degeaba ceri. Exemplul „v-u-l-p-e” „hulpe” l-am dat recent însă nu toată lumea este dotată măcar standard. Prostia, la unii, depăşeşte standardele admise. Aşadar, Europeea rămâne deschisă. Aici intră cine vrea şi rămâne cine poate. Am ignorat şi voi ignora şantajele de orice fel. Sunt dispus să polemizez ori să dezbat tăios, dur pamfletistic însă civilizat cu oricine, pe care îl ţin curelele. Nu voi interzice pe nimeni însă nu voi accepta cu bună ştiinţă încălcarea regulilor site-ului. Nu vulgarităţii, lucrez şi la un apel în acest sens, nu atacului grobian la persoană. Toleranţa mea nu trebuie interpretată ca slăbiciune. Celor care mă jignesc atât le spun aquila non capit muscas. PS: Eu mă lupt pentru ecoliteratură, de multe ori singur şi, în loc să mă sprijine, se găsesc persoane care mă acuză pe mine că sunt unii care încalcă regulamentul. Şi asta în spaţiul aşa zis ortogonal!!! în timp ce Uniunea Scriitorilor premiază Băgăul iar valurile trivialităţii, obscenităţii şi vulgarităţii devin tsunami. Ce lume dom’le, ce lume...” “Nu-mi reproşa mie lipsa de toleranţă înţelegere, terfelirea, etc. Mă întrebi de Corneliu Traian Atanasiu. Ei bine nu numai odată i-am apreciat eseurile. I le apreciez în continuare. Însă nu-i vina mea că nu are capacitatea „convieţuirii” într-un spaţiu public. Am făcut tot ce am putut ca fiecare să se simtă bine aici, protejat şi înţeles. Ai văzut însă ce texte îmi dedică? Nu mă afectează pentru că sunt nedrepte. Însă spune-mi câţi ar avea exerciţiul democratic pe care îl am eu ? Tolerez pe propriu-mi site atacuri la adresa mea , atacuri directe, explicite şi nedrepte. În timp ce replicile mele se referă la texte CTA se referă la mine!!!. Ce ai vrea să fac mai mult? Nu am nimic personal cu omul CTA, nu mă afectează lipsa lui de respect, declarată, faţă de mine, este oricând binevenit dacă respectă regulile chiar dacă mă atacă. Însă el vrea nici mai mult nici mai puţin alungarea [unora] de pe site. Şi asta nu se poate »
	Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-23 04:57:24


	Laşi oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licenţioase (mai limpede: care denumesc organele şi actele sexuale şi excreţiile anale şi urinare) sînt la porţile literaturii şi au dreptul la opinie şi la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură... că orice producţie scrisă aspiră la a fi o creaţie, fiind fără doar şi poate expresia gîndurilor, opiniilor, credinţelor unei fiinţe umane. Aici eşti puţin nedrept. Că în spaţiul albastru se rătăcesc (sau rătăcesc) şi astfel de producţii e perfect adevărat. Dar nu au găsit încurajare oficială. Şi nici din partea celor care mai ştiu ce e aceea literatură. Dimpotrivă.
	Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 15:45:56


	Scurtă dezvoltare: cuvîntul (pentru că, evident, nu poate fi numit concept) ecoliteratură nu l-am văzut niciodată pus în ghilimele. Asta e o dovadă că el este luat în serios. Pe de altă parte, altă acoperire decît acea lozincă minimalistă cu privre la interzicerea cuvintelor licenţioase nu a fost pînă acum rostită în discursurile manoiliene. Poate că dînsul are, printre proiectele sale măreţe, şi un program maximal care să dezvolte această revelaţie personală la nivelul unei platforme-program la care să poată adera marile mase de scriitori pudibonzi. Pînă acum totuşi, prins (la maniera activistului expeditiv) de numeroasele şi laborioasele sale sarcini, nu şi-a găsit însă răgazul s-o facă. Dovada cea mai bună în ce priveşte eficienţa funcţională a acestei scurte doctrine este că el n-a eliminat literatura spurcată de pe site (spun literatură spurcată pentru că ea nu conţinea decît clişee ale bravării limbajului teribilist-adolescentin şi, dincolo de ele, totul era anost şi searbăd). Un exemplu legendar (de epopee locală) este cazul EV. Atunci cînd, cu chiu cu vai, a încetat să afişeze textele spurcate comise la 40º, a continuat multă vreme să spurce (de data asta nu site-ul ci pe unii dintre membrii săi) cu texte în care ataca persoanele chiar din titlu. Vîna literară a celui în cauză nu se ridica mai sus de brîu. Se vede însă că şi-a găsit un debuşeu în ceea ce se numeşte (cu vorbele lui) new-media. În lipsa lui vulgaritatea nu mai păşeşte ţanţoş şi exhibiţionist, ci se lăţeşte mocirlos în texte fără detentă şi relief.
	Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-21 14:58:03


	mi se pare pertinent doar pasajul urmator, v-as sugera sa-l dezvoltati: Laşi oamenii să creadă că, dacă vor ocoli cîteva cuvinte obscene, licenţioase (mai limpede: care denumesc organele şi actele sexuale şi excreţiile anale şi urinare) sînt la porţile literaturii şi au dreptul la opinie şi la libertatea de exprimare lipsită de orice fel de cenzură. din pacate celelalte observatii sunt prezentate prea tendentios. iata însa si una care, desi transpare, nu apare in textul propriu-zis: polemica o duce tot mai bine pe acest site. cu respect PS un salut caremonios marilor rudyard kipling si walt disney.
	Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2009-09-21 12:42:15
	Parcurge cronologic comentariile acestui autor
	Text anterior Text urmator


	Pseudonim

	Parola



	Nu am cont! Am uitat parola!


	Texte: 23949
	Comentarii: 120070
	Useri: 1426

	ADMINISTRARE