PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Mahalagii şi mitocani Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Îmi lipseşte acea infatuare care să mă facă să cred că aş fi originalitatea întruchipată. Mi-a plăcut să citesc şi să gust ceea ce am citit. Poate şi de aceea, savurîndu-le, multe din cele citite mi s-au părut memorabile. Vreau să zic că mi s-au întipărit fără să ţin cu dinadinsul nu doar în minte, ci şi în structura, în fibra fiinţei. M-au re-format, altfel spus. M-au ajutat să devin, întrupînd ce am asimilat. De data asta mi-am amintit de un text citit cu vreme în urmă şi de un autor care îmi place. Cu oarecare efort am dat de textul respectiv şi mă voi ajuta copios de el în ceea ce vreau să spun. Autorul amintit este Vintilă Mihăilescu (n. 1951), profesor de antropologie la Departamentul de Sociologie al Universităţii din Bucureşti, doctor în psihologie la Universitatea din Bucureşti, în 1993. A fost profesor invitat la numeroase instituţii, printre care universităţile din Provence, Lyon II, Montpellier (Franţa), Neuchâtel (Elveţia), Humboldt (Germania), Pecs (Ungaria), şi UQAM (Canada). De asemenea, este preşedinte al Societăţii Române de Antropologie Culturală şi secretar pe Europa de Est al Societăţii Europeniştilor. Printre textele sale publicate recent se numără şi Socio hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei, Bucureşti, Paideia, 2000, o culegere a textelor publicate cîţiva ani la rînd în rubrica sa permanentă din revista Dilema. Textul care mă interesează este publicat în Dilema veche nr. 17, 7-13 mai 2004 sub titlul Societatea mahalagiilor, naţiunea mitocanilor şi se ocupă, în stilul caracteristic autorului, adică cu o mare doză de bonomie şi sarcasm, de problemele lumii de azi, privite cu ochiul unuia care, trăindu-le, se simte profund responsabil de ele – le îndrăgeşte şi, totuşi, cu privirea expertă a antropologului, le judecă şi le clasează. N-o să vă mire deci că Vintilă Mihăilescu locuieşte într-o zonă relativ patriarhală a capitalei – aflată poate extrem de aproape de zona centrală, ăsta e Bucureştiul – şi că agreează viaţa tihnită a mahalalei bucureştene. Căci iată ce spune că face într-o binecuvîntată zi de sîmbătă: La Capşa “Pornesc focul şi mă aşez la o bîrfă mică. Iedera a acoperit calcanul casei cu care ne învecinăm, bolta de viţă acoperă parţial cerul, din faţă miroase a liliac, de alături a cîrnaţi, de peste gardul din spate vine duhoare de hazna. Lăbuş - cum altfel? - împinge cu botul să fie mîngîiat. Dacă Pierangelo Filimegddv ar fi trecut în acel moment pe stradă, ar fi repetat ceea ce a declarat în alt număr al Evenimentului zilei: "Cînd m-am apropiat şi m-am uitat prin gard, am văzut un scenariu de acum o sută de ani. Este ca o călătorie în timp, este ceva de nepreţuit". Cam aşa mă simt şi eu: ca şi cum aş fi lăsat departe Bucureştiul lor, m-aş fi retras din timpul şi spaţiul acela la mine acasă. În serile de sfîrşit de săptămînă, mahalaua aceasta bucureşteană este pentru mine locul în care mă refugiez de Bucureşti. Devin un mahalagiu anonim şi mulţumit...” (sublinierea asta îmi aparţine, oricum, atrag atenţia că textul din care voi mai cita foloseşte şi cuvintele uzuale, şi conceptele cu o anume largheţe care reclamă să aveţi ceva ghilimele la purtător şi să nu vă zgîrciţi cu ele cînd va fi cazul) Şi continuă astfel: “Nu strîmbaţi din nas, căci dumneavoastră nu cunoaşteţi mahalagiul român! - cum ar fi spus sosia urbană a lui Rebreanu. Mahalagiul nu este nici bun, nici rău, el este locuitorul mahalalei.” E extrem de posibil ca majoritatea covîrşitoare a românilor să fie nişte malagii de treabă, oneşti şi aşezaţi: ” populaţia majoritară a oraşelor”, cu “modul lor specific de viaţă, ca orice societate locală”. “Au devenit emblematici, idilizaţi sau demonizaţi”, doar din momentul în care literatura i-a luat în seamă şi i-a înfăţişat, le-a creat o imagine. Pînă atunci însă, orăşeanul şi-a trăit viaţa lui socială, cu obiceiurile ei, mai bune sau mai rele, fără să ştie şi fără să-i pese că asta înseamnă un stil de viaţă. De aici încolo, uzînd de teoria naţionalismului, aparţinînd lui Ernest Gellner, autorul constată importanţa conştiinţei narcisiace a unei populaţii. Faptul că liantul grupului îl constituie “unitatea culturală pe care o populaţie ajunge să şi-o atribuie la un moment dat şi cu care aspiră să se identifice”. Nu doar practicile sociale comune, ci mai ales imaginea, icoana culturală, este aceea care îi face pe oameni conştienţi atît de identitatea lor, legîndu-i unii de alţii, cît şi de diferenţa de ceilalţi. O marcă identitară este deci suficientă pentru a diviza pe cei care-şi trăiau viaţa în liniştea ei patriarhală. “Din acel moment, societatea mahalalei s-a divizat în mahalagii-kitsch, refuzîndu-şi stîngaci apartenenţa, şi mitocani, asumîndu-şi-o ca pe un blazon. Mitocanul este mahalagiul cu orgoliul apartenenţei sale, pe care o transformă într-un drapel de luptă sub care se războieşte cu ceilalţi, membri ai unei alte culturi, inevitabil inferioare, slabe, decăzute etc. Mitocanul este un naţionalist agresiv care îşi impune exclusivist propriile valori identitare. Mahalagiul are pur şi simplu relaţii sociale de mahala; mitocanul a transformat mahalaua într-o naţiune dominantă şi îşi construieşte instrumentele necesare pentru a impune această dominaţie asupra celorlalte naţiuni conlocuitoare." Cine citeşte cu atenţie, va resimţi că naţionalismul agresiv este acelaşi lucru cu mitocănia, iar mitocănia ostentativă frizează un naţionalism apatrid al celor ce nu ţin decît la pseudovalorile unei civilizaţii a săpunului şi a deodorantelor. Sau cum zicea Noica – a untului. “Dacă te plimbi într-o după-amiază de sfîrşit de săptămînă prin cartierul meu, cînd mitocanii sînt plecaţi să cucerească centrul, mai poţi adulmeca încă parfumul mahalalei fără complexe şi fără conştiinţă de sine.” După ce a cucerit însă centrul, mitocanul, asta n-a menţionat Vintilă Mihăilescu, s-a simţit obligat să treacă şi oceanul. Misionar sadea. Făcîndu-şi misia. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE