|
|
|
|
|
|
|
|
|
Creier de CHINCHILLA |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Faptul ca ma trezesc devreme in fiecare dimineata nu imi dauneaza din nici un punct de vedere. Ba mai mult, avand acest obicei pot cu usurinta sa-mi intretin si sa-mi dezvolt atat forma fizica cat si cea mentala. Pot sa urmez un regim alimentar oricat de strict si de costisitor ar fi si de ce nu, imi revine destul timp pentru a-mi delecta gandirea si capacitatea de a intelege fenomene paranormale, citind un roman de calitate gen - Forrest J. Ackerman. Am nenumarate pasiuni, incepand cu pescuitul si aici pot sa afirm cu mandrie ca detin doua seturi complete de scule nemaivazute la noi in tara, ambele din fibra de sticla, de la ac la musculita si la batul in sine. Mulinete de calitate extra, marca Rex Hunt, cumparate prin internet direct de la sursa. Pe langa pescuit, ador automobilismul, domeniu in care am lucrat mai bine de cinci ani in Italia la portile scuderiei Ferrari. L-am cunoscut pe Schumacher personal, am colaborat, am conversat pe diferite teme, recomandandu-i totodata unele carti de mare valoare, ale eternilor scriitori rusi. A treia mare pasiune a mea este femeia. Nu vreau sa ma laud, dar am cuprins in brate femei de o frumusete divina, elegante, manierate, versate, de la blonde cu ochii albastri la brunete cu chipul sangeriu. In general imi plac femeile de varsta a doua, nu neaparat ca sentimentul este reciproc ci in mare parte doar pentru ca sunt destul de inteligente sa inteleaga nevoile unui barbat fara sa ceara meditatii.
Pasul al doilea. Ma imbrac intotdeauna cu stil. Astazi de exemplu, am ales o camasa violet, asortata cu un costum negru si pantofi de lac – aceeasi culoare, o palarie clasica, salvatoare intr-o situatie ce ar putea deveni jenanta si un baston curbat. Pe el l-am achizitionat de la un batran din spatele blocului in care locuiesc, un simpatizant al vechiului regim, desi de multe ori imi vorbeste despre cat de mult a contribuit el la revolutie. Dupa parerea mea e un tampit, dar pentru ca imi place sa ma inteleg bine cu toata lumea ii cant de fiecare data in struna. Pastrez locul de buna ziua pentru atunci cand poate fi mai greu…
Bun. Imi aranjez mustata in stil iberic, lucru pe care l-am invatat de la un Brazilian, in Rio, acum vreo trei ani, la carnaval. Acestea fiind infaptuite, imi permit sa degust o gura dintr-un Montrachet din 82, cat sa-mi clatesc dantura, arunc peste mine o picatura din Aqua di Cio de la Armani, o ultima privire in oglinda si pot sa ies la vanat. In garajul din fata blocului Furia-Gri m-asteapta maraind, zvacnind si aruncand pe nas un miros dens de lava vulcanica. Ma urc la volan, incet, sa nu cumva sa-mi sifonez costumul sau sa deranjez cuvertura pe care o tin deasupra scaunului. Am uitat sa spun ca sunt nefumator, lucru exponential, din punctul meu de vedere, asa ca Furia-Gri miroase si astazi – demential. I-am imprimat in tetiere savoarea lanului de grau pentru ca atunci cand ii ating pedalele sa ma simt liber. Sa fie ca si cum as zbura. Ciudat. Astazi nu porneste la cheie. Vechiul sistem de pornire nu poate fi o solutie. Furia Gri n-ar suporta o mai mare umilinta, asa ca rateurile astea trebuie reparate printr-o alta modalitate. Cobor din masina cu aceeasi elenganta cu care am urcat, deschid capota si iau fiecare coltisor pe rand.
Perfect . Ce avem aici : acumulator – nu, motorul propriu-zis – curele, fulii, furtune – nu, pompa de frana-nu, radiatorul –nu, pompa de apa – nu, bobina inductie, delcou – nu! Ma pune pe ganduri, Furia-gri n-a fost niciodata intr-o astfel de situatie iar eu sunt imbracat mult prea sic sa ma arunc din nou sub capota. O ultima privire altfel o iau cu troleul. Mda, ce neatent sunt! Fisele de la bujii sunt inversate. Acum trebuie sa porneasca. VRRRMM VRMM VRMM – auzi cum urla. Daca cineva trece prin partea cealalta a garajului e in stare sa confunde acest break din 95` cu un bmw mult mai tanar. Desigur, cineva relativ nepasionat de masini – o femeie. Pentru un cunoscator sunetul daciei este inconfundabil.
Minunat. Zbor pe sosea cu 50 km/h. E ca si cum as merge cu un Rolls depasind suta. Am aceeasi vedere. Asfaltul imi trece la fel de repede prin fata ochilor, de-asta imi si place furia gri! E in stare sa creeze cele mai puternice miraje. E vrajitorie pur si simplu. Nu sunt deloc inghesuit, de altfel m-as simti confortabil daca nu as avea in buzunarul din spate, portofelul. E masina perfecta. Brusc ceva imi atrage atentia. Ori sunt idiot, ori memoria imi joaca feste. Doua din una – cum spune un amic, profesor universitar. Pe presul scaunului din dreapta sta cuminte un deget de dama, pastrand inca din savoare cu care a fost rupt. Trag de volan dreapta, parchez intr-o zona cu necirculata, ridic monstruosa bucata de carne si o arunc pe geamul din dreptul meu. Hmm, a fost cat pe-ce! Imi continui drumul mult mai relaxat. Inca 10 minute in acest trafic infernal si ajung.
Parchez intre un X6 si un Q7, lasand Furia-Gri sa se delecteze din aceasta priveliste. Imi iau creionul, cartile, cobor si pasesc in biblioteca cu largul zambet al unui barbat fericit.
- Sarut-mana, doamna Lili, exact cum am promis – miercuri 11:35. Adevarat sau nu?
- Bineinteles, intotdeauna ati fost parolist, domnule….. o cafea?
- Nu acum, trebuie sa caut niste carti, dar poate dupa aceea?
- Probabil.
Vezi? Imi spun in sine. Vezi cum a ramas? E imposibil sa nu faci furori intr-o astfel de ipostaza. Arunc o privire in biblioteca, cam multa lume. Mi-a atras atentia un grup de copii. Par a fi in clasa a 7 a daca nu ma insel. Posbil sa fie cu un an mai mari. Ma indrept intr-acolo. Usor, in biblioteca deplasarea se face in liniste, desi nu stiu cu ce i-ar incomoda pe juvenilii oaspeti. Oricum nu pricep mare lucru din ceea ce studiaza. Astia au in cap numai tarate, viseaza la masini luxoase, la rafinamentul unei femei, probabil – frantuzesc – in generatia actuala predomina tot ce e frantuzesc, de la sarut la sifilis – chiar daca nu vor deveni niciodata niste persoane cu adevarat importante.
- Tinerilor, nu am putut sa nu observ stangacia si erorile pe care le faceti in momentul in care lecturati. O carte are sufletul ei. E ca un inger – nu stiu daca am dat cel mai bun exemplu sa intelegeti si voi. In primul rand trebuie sa respectati legile nescrise ale filosofiei. Nu veti deveni niciodata scriitori daca rasfoiti paginile atat de repede. Eu, personal, analizez o carte timp de cativa ani – dovada o fac textele scrise de mine. M-as putea recomanda pentru voi, dar am impresia ca sunteti prea superficiali pentru o asemenea literatura. Si ce cititi acolo, ma rog?
- Pai, dam capacitatea anul asta, avem de analizat poezii din Eminescu si din Nichita Stanescu…
- Aoleu! Pai voi cititi liricul unor betivi! Unor neica-nimeni, pierde-vara! Poeziile lui Eminescu sunt niste minciuni, iar de Stanescu nici nu mai vorbesc. E o harababura totala tara asta. Cum va pot indoctirna creierul cu tampeniile astea. Ati putea allege, spre exemplu ceva, din Grigore Ureche, Miron Costin – acolo se vede limba veche si inteleapta. Ei sunt graiul romanesc, nu romanticul si sifiliticul Eminescu – sau – mai rau – Nichita Stanescu! Va mai pot recomanda cinematografia americana. Un film, nu imi amintesc exact cum se numeste,dar este vorba despre un grup de tineri studenti la medicina care….. privirea imi este atrasa intr-un mod subtil si placut de un cuplu aflat in coltul opus al incaperii. Va las sa cititi prostii, desigur, cu aceste prostii nu veti ajunge niciodata scriitori!
Ma indrept spre minunatul cuplu. El – subtirel, probabil ca il ia vantul pe strada, turc dupa aspect. As putea sa-i crap capul pe loc, amintindu-i de suferintele poporului nostru din vremea lui Stefan. Ea – creola, creata – bruneta – ochii negri – am reperat instantaneu. Probabil brazilianca dupa modul in care vorbeste si gesticuleaza. Ma apropii gales lasand loc valului de Aqua de Cio sa-si faca efectul. Nu tin bine minte daca am banda adeziva in masina sau somnifere, dar voi rezolva aceasta problema mai tarziu..
- Buna ziua! Fiti amabila domnisoara, o intrebare!
- Da, sigur..
Romana ei e mai buna decat ma asteptam. Posibil sa ma fi inselat..
- Ce oare, pamantesc pe aceasta planeta, v-a apropiat de acest laba…. , scuzati-mi limbajul, dar e strigator la cer. O fiinta precum sunteti dumneavoastra merita ceva mult mai de pret. Poate o plimbare sub clar de luna, sau cu Furia Gri? Ori un drum la Sinaia, am un hotel acolo..
- Sunteti comic?
- Nicidecum, sunt scriitor de literatura clasica, chiar daca adesea exeprimentez. Improvizez. Incerc sa crosetez pe tot ce e contemporan. Sunt totodata critic literar.. m-as putea recomanda, dar prefer sa fac acest lucru in privat. Poate ati dori sa incercati una din blanurile mele de nutrie. Sau de vulpe. Am o fabrica in Brasov. V-ar cadea atat de bine pe trup, nici nu va imaginati. Umerii va sunt aprinsi, depistez un roz-marin in obrajii dumneavoastra si un spirit optimist. Va asigur, v-ar veni nemaipomenit.
- Dar sunt cu priete…
- Lasati. E tanar. Are toata viata inainte. Dumneavoastra aveti o singura sansa..
E gata rezolvata. Ma indepartez galant lasand in urma val de mirodenii. Domnisoara ma urmeaza ca o catelusa de rasa dupa Pedigri. O salut bisericeste pe bibliotecara, cobor treptele tinand la brat o siropoasa dama din America latina, indreptandu-ma spre Furia-Gri. Nu sta pe ganduri si urca trantind mai tare portiera, moment in care ma abtin sa nu explodez. Nimeni nu a trantit vreodata usa atat de tare in Furia-Gri.
Demaram cu viteza luminii purtand o discutie despre necesitatile pe care le are o femeie. Farduri, rochii de seara, pantofi, lenjerie, absorbante. Ii indes in cap atat de multe minciuni incat nu mai e nevoie de banda adeziva. O sa o lucrez ieftin. Hartie igienica, un calus – pac o bucata sarma ghimpata – am in portbagajul Furiei-Gri, panza bomfaier, satar. Fara prea multa ingeniozitate. Ii spun ca mergem spre Sinaia, alimentez de la un Peco de unde cumpar un cd Julio Iglesias sa fac pe latino-lover-ul, si calc pedala de acceleratie subtire, incetisor. La patru kilometri de localitate prima padure. Iesim sa urinam. E momentul. Hartia ii intra in gura, o leg cu sarma ghimpata si o las asa cateva zeci de secunde, timp in care inspir aerul pe care il produce moartea cand e pe drum. Ii retez fruntea cu o lovitura perfecta de satar, intre tampla dreapta si inceputul ochiului stang. Apoi o sectionez cu bomfaierul pastrand ca amintire o bucatica din fiecare fesa. Ma indepartez scuturandu-mi costumul si pantofii despre care am uitat sa spun ca poarta emblema – Mihai Albu. Urc in Furia-Gri si intorc inapoi in oras, satul si ghiftuit. Cu burta plina. Intru intr-o berarie de la periferie, frig repede un Golden, las spaga 3 lei, de ochii lumii si o intind spre casa. Intru incet, arunc palaria in cuier, bastonul, pantofii. Lejer imi iau pijamalele pe mine, laptop-ul in brate si ma asez in pat. Deschid Mozilla firefox si cu usurinta pe care o are un spirit nocturn tastez pe litere : www.europeea.ro.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|