|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ultimul drum spre luna - Jurnal |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Februarie 2006. Constanta. Camera de camin adaposteste tone de fum de tigara. Sunt intins pe covor cu picioarele asezate deasupra patului, relaxandu-mi calcaiele inghetate si ascult Guns`N`Roses. Simt ca imi traiesc ultima era si nu am lumanare deasupra capului. In aceasta clipa detest literatura. O urasc. Sunt inconjurat de carti si nu gasesc nici un scop al existentei lor langa mine. Rup file. Rup din Eminescu, din Baudelaire, din Mincu. Rup din Cartarescu, din Manolescu, din Goethe.
- Vreau doar o femeie!!!
Sunt singurele cuvinte pe care le rostesc inainte ca mintea sa-mi cada prada efectului de coniac. Reiau...
- Cat de greu poti obtine o femeie?
Martie 2006. Constanta. Ninsoarea imi aminteste de revelionul lui 92`. Strazile sunt capat de drum. Ma obsedeaza in continuare un gand. Imi doresc doar o femeie. Beau o cafea in Grivitei si citesc din Camil Petrescu. De cateva zile ma rezum la cafea. E tot ceea ce mai pot sorbi printre mesele scurte si neterminate. Continuu sa merg inainte singur ca un buldozer, fara nimic maret in vitrina cu trofee. Ochii incep sa observe fenomene, se dilateaza, devin incapatori multimilor de stele cazatoare albastre ca infinitul. Mi s-au terminat tigarile si ma indrept spre Marea Britanie cu speranta unei intalniri de gradul al III lea. Ioc!
August 2006. Trenurile continua sa soseasca cu repeziciune. Peronul e plin si miliarde de sunete imi zgarie timpanele abia refacute dupa petrecerea de ieri. E vara si parca niciodata n-a fost mai aglomerat. S-au deschis o suta de mii de buticuri din care nu poti cumpara nimic mai mult decat virginitatea tinerelor vanzatoare, imbracate cu tricouri de la second-hand-ul din colt. Ma intreb daca vand si inimi acolo. Mirosul de mancare stricata pluteste in aer si se raspandeste cu repeziciunea unui virus din ghearele caruia nu poti scapa. Totul e infect astazi intr-o Constanta ale carei corabii au incetat sa mai apara la mal. Marea e pe rand beata, surda, muta si chioara si-a incetat sa ma mai strige pe nume.
Septembrie 2006. Sunt cu un tovaras la El Stefanino. S-ar putea sa intru intr-o super afacere pe internet. In sfarsit, litoralul s-a eliberat din chinuri, iar eu am un orgasm tot mai prelung cu fiecare secunda care trece. Am uitat ca am fost lasat in urma si ca femeia care vindea guvizi a plecat. Avea ochii atat de albastri, incat era imposibil sa treci pe langa ea si sa nu-i arunci, firav, un : Ochii tai au colorat marea
si vor mai colora de-acum incolo si alte suflete stinghere. Spuneam de o afacere
Mana destinului. Machedonul cu care stau de vorba e membru al unei firme de design-uri virtuale. Imi vinde ponturi si eu ma prefac a le intelege. Am cerut doar o femeie, imi spun in gand, lasandu-mi privirea sa se adape din imaginea unei femei a carei eleganta m-a fascinat intreaga seara. E singura si fumeaza Dunhill negru. In fata ii sclipeste doar cocktail-ul surd servit dintr-un pahar de cristal, fara picior, cu un pai roz si o umbreluta suava si alba ca zapada. E liniste imprejurul ei si cu cat inainteaza noaptea, cu atat realizez ca nu o voi cunoaste niciodata. Spunea un francez pe care l-am avut in gazda cu ceva ani in urma : Muion avec
furculition. Eu as spune, astazi, pe romaneste: Muie cu lamaie. Departe de a fi doar un vis, muschii mi s-au atrofiat, creierul a incetat sa mai inteleaga si inima sa mai pompeze. Amorul se gaseste din ce in ce mai usor si cum spunea Ema in Visul unei nopti de Iarna pe toate ulitele, dar o femeie e foarte greu de gasit pe aceasta planeta!!!
Decembrie 2007. Vacanta... in sfarsit. Mi-e gandul doar la textele pe care le-am lasat neslefuite in calculatorul pe care abia mai reusesc sa-l aprind. Sunt acasa. Mi-e bine si din sufletul meu incepe sa iasa din ce in ce mai repede parfumul de orfelinat studentesc in care imi duc traiul. In vechiul oras, lucrurile stau altfel: nu ninge, nu ploua, nu e cald, nu e frig. Ultima oara cand am iesit in oras la o plimbare de tampit pe faleza, am petrecut mai mult de jumatate din timp doar pentru a da binete. Singurul lucru care nu-mi da pace este gudronul pe care il simt acut in plamani. Asa se intampla cand Dunhill-ul devine o necesitate mai mare decat mancarea. Foamea de tutun, mai mare decat universul
Ianuarie 2007. Inghet de frig in camera de camin. Acum vreo saptamana am cunoscut-o pe M. O fiinta interesanta, placuta, naturala, de o feminitate desavarsita. Singurul ei defect este faptul ca are un limbaj deplorabil. O semantica atat de saraca, incat matusa Elisabeta de la Mereni pare un adevarat monument de arta, de cuvinte si gramatica. Sigur, la prima vedere, M. mi-a starnit o atentia mai mare decat mi-ar starni orice lucru nou cumparat. Gen un telefon, un laptop dar ulterior s-a dovedit a fi numai praf si pulbere. Detest femeile inculte. Iar pentru mine, femeile inculte sunt acelea cu care nu poti vorbi despre literatura. In rest, am zacut ca un trantor, fara sa reusesc sa-mi termin referatul la T.L la timp, iar dupa aceea nici nu m-a mai interesat. Cerusem numai o femeie
.
Iunie 2007. Vara. Aceleasi idealuri. Nu am facut nimic. Cand in sfarsit am crezut ca mi-am atins scopul, cunoscand in sfarsit pe cineva in compania careia timpul era un mic Cupidon tembel, amorezat la randul lui de esenta cristalina a Deliei, m-am desirat profund intimidat de faptul ca era cu 10 ani de zile mai in varsta decat mine. Delia era atleta, picioare ca cangur, bust apetisant corelat cu o pereche de sani bestiali peste care era asezat de fiecare data cate un maiou subtire si alb. Am fugit ascunzandu-ma de ea in cealalta parte a orasului. Pentru un timp am fost cercetat de un imbold de regret, dar mai apoi a trecut si acesta, iar viata si-a reluat fagasul plictisitor si normal de zi cu zi. Notabil este faptul ca n-am nici o restanta in acest semestru, de unde si privilegiul de a dovedi o vinoasa la fiola in propria-mi camera de camin, lucru nemaintalnit de multa vreme. A venit P. si a ramas cu mine intreaga noapte. P. imi este mai mult decat o buna prietena, insa in afara faptului ca ne-o tragem din cand in cand, intre noi nu se pot infiripa in vecii vecilor sentimente.
Noiembrie 2007. Scriu din troleibuz. Acelasi itinerariu. Langa mine este o domnisoara draguta si manierata care tocmai m-a intrebat cat de apropiat sunt de acest jurnal. Sunt oarecum emotionat si simt cu picioarele incep sa-mi tremure si sa o ia razna. Ochii ei ma duc cu gandul la Egiptul antic. Intamplator sau nu, simpatica domnisoara are ceva din privirea actritei din filmul Mumia. As iubi de doua ori aceasta femeie, daca mi-ar fi ingaduit acest lucru. As iubi-o numai pentru faptul ca a stat pe scaunul de langa mine in troleibuz in aceasta zi tampita de toamna in care ploaia nu se mai termina, iar lunga ei prezenta naste in mine numai melancolii. Oribil... Am coborat si n-am fost in stare sa iau macar un numar de telefon. Mi-ar fi placut, in mod evident, sa ii pot arata intreaga mea biblioteca si toate collie pe care am mazgalit cate ceva
Aprilie 2008. A trecut ceva vreme de cand nu ne-am vazut. Intre timp, fetita cu chibriturile a devenit fara doar si poate motto-ul meu. Mi-am permis sa subjug la tacere si sa duc la moarte doua gemene fierbinti de 50 de grade, incolore, rusesti de esenta puternica. Cand le-am tras prin inel, mi-am sunat doua dintre companiile de lux pe care tin la hibernat pentru momente in care chiar nimic nu se misca. Mi-a onorat chemarea numai o jumatate pe care am lins-o mai multe seri la rand, uitand de societate si de urbanismul in care traiesc. Cand a plecat acasa, mi-a spus ca pentru ea din clipa aceea eu voi fi iubitul vietii ei. Si asa a fost. In aceasta clipa in care destainui acest mizer si eferm lucru, Sandra aseaza frumos pe masa de sticla din apartamentul ei doua pahare in care va turna licoarea magica pentru astfel de momente. E imbracata lejer. Boxeri negri fara dantela si un mini-tricou deasupra buricului, alb, cu emblema nationalei de fotbal a Germaniei. Sunt in continuare in cautarea unei simple femei. Ce imi rezerva aceste intamplari sunt numai nimicuri
Sandra mi-a deschis fermoarul la blugi
Iulie 2008. Sunt in colaps. Frig un Carlsberg la Imperial si marea imi este inainte ca o nimfa in calduri. M-au parasit toti. Sunt singur cuc in miez de vara si pot sa jur ca nu imi pare rau. Inspiratia pentru mine in aceste momente este cel mai stupid si indepartat fenomen. Sunt altruist. Am dat fara sa cer inapoi. Am dat din mine, din interiorul meu, din viata mea, din zilele mele fara ca sa primesc ceva inapoi. N-are nici o importanta faptul ca am vrut numai si numai o femeie
Ce pot sa spun mai mult decat ca sunt dezamagit? Sunt dezamagit de toate cate se intampla in lumea asta... Romania n-a fost in stare sa invinga o Olanda plina de rezerva de lux, ai carei jucatori puteau sa concureze de departe la locul intai al campionatului mondial de balet. Asa suntem noi, fraieri. Fraierii fraierilor... Si cand ma gandesc la iluziile pe care mi le-am creat de-a lungul timpului
cate si mai cate. Ma intreb astazi, daca ar veni in fata mea, s-ar aseza aici, ar lovi cu unghiile in masa de sticla, ar sta cu mine, ar fi cu mine, ma intreb daca as fi in stare sa iubesc! Sa o iubesc, pe ea, oricare ar fi, pe cea din urma
Mai 2009. Surplus de metafizica. S-au schimbat atatea si ceea ce este de-a dreptul fantastic este ca am ajuns la concluzia, tanar fiind, ca dragoste adevarata nu exista. Sunt numai relatii. De prietenie, de sex, de betie
o gramada de relatii pline de mazga, inutile, fara sa poata aduce vreun beneficiu omenirii. Va las pe voi, dragi amanti si amante, sa gasiti in aceasta mizantropie numai o femeie... O singura femeie. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Chiar am spus asta.. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-09-07 20:33:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvan,
am citit textul de la postare.
De fapt l-am intors bine pe toate fețele.
Este loc de mai bine în partea de construcție, controlul tehnicii, dar ai circumstanțe atenuante prin faptul este o pagină caldă de jurnal.
Altfel, ideea și mesajul sunt penetrante, moderne, dezinvolte.
Vot
C. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-09-07 20:04:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero`` e un text palid. Sa recunoastem. Il recitesc si imi dau seama ca lipseste ceva! Nu stiu daca este acel ceva...
Raluca - dimensiunile in care traim sunt infinite. Poti fi barbat in aceeasi masura in care eu pot fi femeie. Sau caine.. sau gaina... sau strut!
Vasile - o parere complexa, puternica, fara emanciparea feminina!! Cartarescu ramane un exemplu viu, o comoara a literaturii sculptate adanc in suflet. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-09-06 19:58:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Îmi place acest text însă cred că nu era nevoie să-l concluzionezi, cititorul trebuie să fie cel care cerne, interiorizează, percepe emoția, concluzionează.
Cărtărescu încheie ,,de ce iubim femeile,, cu o explicație, o justificare a acelor istorioare plăcute, comune oricărui bărbat, justificarea respectivă este cu mult peste conținutul romanului și totuși este de apreciat modul ,,unic,, de a accentua, detaliile lăsând în plac secund relația, consumul acesteia.
În textul tău descopăr căutarea ei raportată în timp, o căutare directă, bărbătească, fără sclifoseli sentimentale.
În această structura de tip ,,jurnal,, prinzi cu ușurință imaginile, stările confuze, mișcarea sau staticul însă peste toate rămâne căutarea ei. Apreciez ideea de a scrie un jurnal al confuziilor, un jurnal în care nu doar culegi ci interpretezi ceea ce culegi iar interpretarea nu este rezultatul spiritului critic, revoltător ci al distorsionărilor.
O simplă părere.
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-09-06 17:41:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
don Label... preamortale trairi. cred ca intr-o viata anterioara am fost femeie cu chip de barbat si in aceasta reincarnare sunt barbat cu chip de femeie, numai femeie nu simt ca sunt:) ma simt atat de incomod in acest trup de femeie, mai sunt si naspa, la naiba... cu tot tacamul :) dar, cintindu/te, simt barbateste, poate si de aceea, ma intreb, ca si tine...
unde o fi femeia adevarata ?
stea cu felicitari. viva spritul, viata, femeia, barbatul, fara de ei, iti dai seama... nu am avea cum gusta amarul:)) |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Tanase la data de
2009-09-06 15:27:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am citit textul acesta, care mi s-a parut scris cu vana si nerv, cu talent si vigoare. Bravo!
As sugera doar ca, in pasajul cu Delia, sa pui ca era "cu zece ani mai mare" ca tine, nu cu "zece ani de zile", acest "de zile" mi s-a parut in plus...
Mi-a placut!
Felicitari si vot,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-09-06 14:52:17 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|