PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Aroganţă, inconsistenţă şi tainele „arăturii” bleu sau arătarea involuntară a sinelui Text postat de Emanuel Cristescu (Se adresează distinsului Corneliu Traian Atanasiu) „Venerabile, sînteţi pe arătură.”* Probabil, din ţinutul Arogantia, aşa se va fi văzând. De la mine, se vede taman invers. „Textul de faţă este expresia căznită a unui ciung de a se aplauda singur.” ** Expresie „bumerangiană” ori „bumerangescă” a paradoxului cretanului în care vă aflaţi şi de care nu puteţi scăpa. Pentru că axiomatica domniei voastre, ca de altfel orice axiomatică, are limite pe care vi le voi prezenta mai jos. Incoerenţa apoftegmatoidă şi suficientismul narcisistic pot convinge, eventual, yesmenismul genialoid însă nu pot duce decât la autocontradicţie. Ca în cazul zicerilor ghilimelizate de mai sus. Sofismoidele domniei voastre, prin gradul de excesivă generalizare şi de inadecvare textuală pot fi aplicate oricărui text. De aici „nonvaloarea lor de adevăr”, cu toată sforţarea analogizantă la care recurgeţi şi care vă duce direct în autocontradicţie! Ori, autocontradicţia, în care involuntar v-aţi aruncat, „Textul de faţă este expresia căznită a unui ciung de a se aplauda singur” ca expresie a ambiguităţii formulării şi care v-a situat, pour les connaisseurs, iată, în paradoxul amintit mai sus, vă decredibilizează din start. Pentru că, distinse domn, impresionismul opţional nu poate avea valoare de adevăr demonstrabilă. Reprezintă simplă opţiune care denotă ori trădează, mai mult decât şi-ar închipui, chiar pe „opţionar” şi sistemul său de valori ori nonvalori deoarece opţiunea, prin simpla ei manifestare, turnesolizează! Iar un sistem individual de valori poate fi, în măsura în care nu a fost validat social, reducţionist şi incapabil să se susţină singur. Gödel, am mai spus-o într-un text publicat aici, demonstreaza imposibilitatea creării unui sistem matematic complet si consistent. Adică, indiferent de setul de axiome propus ori utilizat, întotdeauna exista intrebari la care sistemul formalizat nu poate raspunde. În plan pragmatic aceasta înseamnă limitele oricărui sistem axiomatic iar în plan axiologic înseamnă că nu se poate atinge perfectiunea. Soluţia pentru a vă salva? Cenzuraţi-vă umorile şi treceţi la text. Citiţi-l, ( după observaţiile axiomatoide pe care le-aţi făcut se impune necesitatea lecturării de mai multe ori) şi încercaţi să înţelegeţi. Dacă efortul vă depăşeşte solicitaţi sprijin. Abia după ce veţi fi înţeles cât de cât, puteţi să vă manifestaţi opţiunile public. Pentru că, făcând o minimă dovadă a înţelegerii, puteţi fi cel puţin scuzabil. Dacă veţi reuşi să demonstraţi înţelegerea textului ori chiar să-l combateţi puteţi spera la un eventual triumf. Până atunci, vă sugerez să nu vă mai hazardaţi. Pentru că deveniţi o victimă sigură, a propriei inconsistenţe, ca în cazul de faţă. Caz care, cum probabil vă amintiţi, nu este singular. M-am mai jucat de câteva ori cu secreţiile textuale ale domniei voastre. Probabil descărcările de catecolamină estetică de atunci vă vor fi frăgezit percepţional şi veţi fi căpătat oarece dependenţă. Care poate fi explicaţie a ciclicităţii manifestărilor de ostilitate ale domniei voastre din acest spaţiu, „arătură” bleu. Vă mai aştept. PS. Diferenţa dintre arătură şi arătare nu este doar litera „a” * Apud CTA ** Ibidem. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Presupun cu nu savuraţi metaforele. Textul e olog şi obez pentru că se tîrăşte cu greu de la un început fără vînă către un final istovit, pentru că n-are detentă şi se poticneşte în invenţii lexicale puerile şi parazitare („bumerangiană” ori „bumerangescă”, apoftegmatoidă, ghilimelizate, sofismoidele, autocontradicţie, analogizantă, „opţionar”, turnesolizează, ca să nu merg mai departe), pentru că face paradă de cunoştinţe fără nicio relevanţă într-un text literar. Pentru că este mult prea evidentă o iritare pe care o zgîndăriţi fără har ca să puteţi comite un text cît de cît inteligibil. Spuneţi: „Am crezut că puteţi mai mult.” Eu n-am crezut niciodată că puteţi oferi altceva decît aceste texte buhăite de exhibarea unei false erudiţii care plictisesc de moarte orice cititor (chiar şi pe binevoitorii care, iată, nu găsesc cuvintele cu care să vă gîdile orgoliul auctorial). Aştept cu umilinţă pe cel care o să vă laude textul (nu persoana statuară, intenţiile minunate, patronatul infailibil).   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-02 19:44:09               Domnule CTA am comis o eroare metodologică. V-am supraestimat. Anvergura domniei vostre nu depăşeşte aprecieri de tipul olog, obez, dizabilităţi, asistaţi, etc. Am crezut că puteţi mai mult. Din păcate, m-aţi dezamăgit! Când, şi dacă veţi depăşi acest stadiu, veţi mai primi replici din partea mea. Până atuci voi respecta poziţiile acuzator-casandrice ale domniei voastre şi atât. Exprimaţi-vă în pace.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-02 19:06:15               Textul ăsta e de-a dreptul olog şi obez. Maica Tereza să vă binecuvînteze! Aşteptam o declaraţie de iubire şi nu văd decît iritare pătimaşă. Şi, stilistic, bombastică, emfatică, încîlcită. Aglomerare de erudiţie stearpă care nu are cum să încolţească sensuri. Comandaţi nişte proteze dacă vreţi să fiţi înţeles la înălţimea pe care vi-o arogaţi fără să aveţi cu ce o susţine. Democratic, cei cu dizabilităţi pentru a scrie texte valabile sînt asistaţi. Sînt sigur că o să vă sprijine destui.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2009-09-02 12:40:11               Cristian Munteanu Ura este un sentiment uman. Unii o domină alţii sunt dominaţi de ea. Din păcate, pentru cei dominaţi, răul cel mai mare nu se manifestă asupra altora ci, exacerbat, asupra lor. Pentru că, din păcate, ura naşte ură iar cercul vicios se autoîntreţine. Soluţia? Ruperea cercului vicios şi înlocuirea urii cu antonimul său. Însă chiar dacă, de multe ori, situaţiile existenţiale presupun fermitate, acestea nu ne exonerează de fireasca şi necesara toleranţă inclusiv faţă de aceia care sunt dominaţi de ură. Spunea Maica Tereza: aţi făcut bine şi vi s-a plătit cu rău. Continuaţi să faceţi bine.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-09-02 10:42:47               "Din păcate, obiectivitatea unor indivizi este umbrită de ranchiună." Postat de catre Cristian Munteanu la data de 2009-09-02 00:30:32 Domnule Cristescu, am fost prezent pe textul anterior, unde aşteptam intervenţii pertinente, însă am asistat la cu totul altceva. Ura, spunea Baudelaire (citez din memorie), "este o licoare mai periculoasă decât cea a familiei de Borgia, întrucât este făcută din sângele, trupul şi două treimi ale iubirii noastre". Unul din răspunsurile la atitudinile maliţioase, cred! * Cristi   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-09-02 07:09:35	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE