PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Zăpada îngerilor (continuare) Text postat de George Ionita Îl cheamă Matei, a terminat anul acesta tot economicul. Acum e în armată… - Matei handbalistul ? Am auzit că a fost cel mai bun handbalist din liceu. - Da, el. - Atunci… - Aş vrea să mă înţelegi, iar atunci cînd nu-mi vei mai purta pică, să te gîndeşti la clipele petrcute împreună, care au fost cele mai frumoase din viaţa mea, că nimic nu le va şterge din inima mea. Să fii cuminte ! Mă sărută pe obraz, după care o ia la fugă fără să mai privească în urmă, lăsîndu-mă în mijlocul trotuarului, cu mîna întinsă. Ajung bulversat acasă şi-l găsesc pe Doru uitîndu-se la televizor. - Ce-ai mă faţa asta de bleg ? - Astăzi mi s-au întîmplat atîtea… - Păi s-auzim şi noi. - Din păcate nu-mi prea arde de glumă. - Hai mă zi ! - Azi am făcut pentru prima oară dragoste. - Treci peste asta, că n-ai avut tu atîţia bani ! - Lasă atunci, vorbim mîine. Şi-aşa nu avem chef de vorbă. Despărţirea de Lucia a fost o mare deziluzie pentru mine. Multe zile la rînd nu am mai ieşit în oraş, devenisem apatic, nu puteam să învăţ. Să crezi că cineva îţi este aproape, că şi-a găsit un loc în sufletul tău, cînd de fapt el era atît de departe, n-o să înţeleg niciodată. Era un joc pentru care, poate, voi plăti cîndva. Aşteptam vacanţa cu nerăbdare, să mă întorc acasă, să petrec sărbătorile de iarnă. Era mai întîi tăiatul porcului, cînd îmi primeam porţia de batjocură din partea vecinilor, că mă băgam în casă, atunci cînd îl tăiau, apoi prima zi de Crăciun, cînd mergeam pentru al treilea an consecutiv cu Steaua Mare. Trebuia să ne pregătim din timp “ ţinuta “ , o fustă pe care o îmbrăcam peste umeri, apoi masca şi un coif pe cap, să repetăm pînă ieşea perfect. Toată o spuneam doar preotului din sat şi celor care ne avertizau de la început, că vor să audă întreg colindul, dacă vroiam să ne primim toţi banii. Mai erau horele şi balurile de la căminul cultural, neîncăpător în aceste zile, cînd ne revedeam cei plecaţi de acasă, sau ne întîlneam cu mulţi bucureşteni veniţi la bunici, prilej de a lega noi prietenii, de a petrece revelionul împreună. Timpul însă zbura pe nesimţite, iar eu pînă în anul trei de şcoală , nu întîlnisem marea iubire. Încă o purtam în inimă pe Lucia, poate şi pentru că nu reuşisem să o păstrez. Devenisem prudent în relaţiile mele cu fetele, nu mă mai angajam sufleteşte, de teama unui nou eşec. La insistenţele colegei mele Cati, promit să merg la aniversarea zilei sale de naştere, în localitatea Aninoasa, la cîţiva kilometri de Targovişte. - Hai măi vino, că o să fie frumos ! O să-ţi fac cunoştinţă cu cineva, cu o fată frumoasă. Sigur o să-ţi placă. E verişoara mea şi e boboacă la Bălcescu. Pregătirile mele l-au surprins pînă şi pe Doru, care m-a avertizat : - Vezi, poate mai faci nefericit pe vreun ostaş al patriei ! - Du-te naibii ! M-am urcat în autobuz şi după un sfert de oră bat la uşa colegei mele. Mă întîmpină chiar sărbătorita. - Hai măi, credeam că nu mai vii. Te laşi aşteptat , colega ! Cineva era să moară de curiozitate şi nerăbdare. Hai cu mine ! Mă ia aproape pe sus şi mă prezintă invitaţilor ei. - El este George, colegul şi “şeful “ meu în acelaşi timp, primul meu şef. Am întins mîna invitaţilor, afişîndu-le un zîmbet larg, în timp ce ei îşi rosteau numele. Prezentările fiind făcute, Cati îmi spune : - O să te predau acum Nicoletei care va avea grijă de tine în această seară. Mă ia de braţ o blondă cîrlionţată, minognă, cu ochi negri, ce contrastau puternic cu tenul său alb. - Cati mi-a zis să am grijă de tine în noaptea asta şi dacă pot, să te “repar” puţin. Sper că eşti cooperant şi nu-mi faci necazuri. Hai să dansăm ! Am urmat-o într-o cameră unde mai multe perechi se legănau pe o muzică lentă. - Muzica aceasta mă salvează într-un fel, fiind singura pe care mă mai descurc, cît de cît , la dans. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ţi păzeşti picioarele, iar eu să sper că vei putea umbla şi mîine. - Ţi-am mai spus, să nu mă dezamăgeşti, că mă omoară Cati ! După terminarea dansului îmi propune să ieşim pe terasă. De aici se vede livada de meri, al căror parfum pluteşte în aerul răcoros. Este lună plină şi o lumină galbenă conturează lucrurile, împingînd umbrele spre margini. Ne plimbăm printre pomii încărcaţi de fructe aurii. - Face parte din scenariul pus la cale de verişoara ta ? - Nu fi rău. Credeam că îţi va plăcea aici şi… şi pentru că eşti cu mine. - Iartă-mă, nu am vrut să fiu răutăcios. Mă simt bine aici … şi pentru că sunt cu tine. - S-a făcut frig, să mergem în casă. Înăuntru atmosfera se încălzise bine. Era trecut de miezul nopţii, iar invitaţii nu dădeau semne de oboseală. - Ia zi, cum te simţi ? mă întreabă Cati. Aţi cam dispărut. - Ţi-am admirat livada. Merele aveau o culoare aparte în lumina lunii. Poate şi de asta au o parte mai întunecată. Cu siguranţă acolo rămîne captivă strălucirea rece a lunii. - De verişoara mea nu zici nimic ? - A fost un ghid perfect şi mai ales un interlocutor agreabil. Nu am ce să-i reproşez pînă acum. - Atunci vă las, iar dacă răfăţata te supără, strigi. Am rămas împreună cu Nicoleta pînă dimineaţa. Am dansat, am vorbit despre şcoală, despre mătuşa ei, care este secretară UTC la Palat şi la care stă în timpul anului şcolar. Nici nu ştiu cînd a trecut timpul şi afară s-a luminat. Încep să regret că mă despart de ea. Îmi fusese un partener simpatic, ce reuşise să mă smulgă din anchilozeala mea. - Misiunea mea se termină după ce te văd urcat în autobuz, aşa mi-a spus Cati. Staţia este aproape de casa mea, aşa că te conduc pînă acolo. - Ne mai vedem ? - Poate. O să-ţi spună Cati. Mă urc în autobuz, luînd cu mine amintirea unei minunate nopţi de toamnă tîrzie... A doua zi Cati îmi spune : - Vezi măi că vrea aia mică să vă vedeţi. O să vină astăzi la mine după terminarea orelor. De data asta, să n-o dezamăgeşti tu ! Şi nici pe mine. O revăd pe Nicoleta după ore, pe care o conduc pînă în faţa blocului. - Ştii, mătuşa este foarte severă. Ţine foarte mult la respectarea unui program, pe care m-am angajat să îl respect. Nu acceptă în ruptul capului să ajung acasă după ce s-a întunecat. - O să ne plimbăm pe lumină, Cole, nu-i nici o problemă. Ne vedem mîine ? Eu am sportul de la unu. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE