|
|
|
|
|
|
|
|
|
Elegie ermetică VI |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Cândva, în Era Tinereții, trăiau în mine
Vietăți gigantice. Zburau prin aerul otrăvit
De vulcanii sufletului, înotau
Prin oceanele nesfârșite
Ale timpului, călcau prin
Pădurile luxuriante ale minții.
Fericirea alerga și făcea tumbe
pe-atunci prin mine, în zorii zilelor
De nisip, de mercur și de vânt,
Iar ele o pândeau, o sfâșiau și apoi
Se hrăneau cu carnea ei fragedă.
Au venit însă glaciațiunile vineri,
Iar vietățile gigantice, vulcanii,
Pădurile și apele au murit.
Doar vietățile mici și fragile
Au supraviețuit prin crăpăturile
Pământului, s-au înmulțit
Și m-au cotropit în Era Vârstei Adulte;
Iar Fericirea, de atâta oboseală,
A evadat spre alte lumi abia născute
Câteodată mai ies la iveală,
Prin crăpăturile pământului
Răscolit de vietătile mici și fragile,
Oasele Marilor Iubiri de ieri.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
costumele mi-s toate roase
de molii, prin depozitare.
știi ce mă doare cel mai tare?
că din iubiri rămas-au oase...
:)
Vot
|
|
|
|
Postat
de catre
Al Trep la data de
2009-03-16 21:17:02 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pentru lectura si observatii...
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-03-16 19:22:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi,
Interesanta elegie, in care mi-am regasit ganduri marturisite si de mine, sub alta forma.
Vot.
PS Corecteaza te rog cele doua typo din versul sapte (alerga, tumbe).
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-16 17:01:30 |
|
|