|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 182 (CCLXI) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Pe când eram mai tânăr, îți ticluiam răvașe
Cu pana primăverii, pe àripe de flutur;
Și mai apoi aiurea, cu focul, prin orașe
Călcând în urma toamnei, pe frunze ce se scutur.
În fiecare noapte dormeam pe-un pat de gânduri,
De parcă-aveam ascunsă o floare în stomac
Și-n dimineți ploioase, le adunam în rânduri,
Pe filele căzute din sufletu-mi copac.
De-extazul meu perpetuu tu nu știai nimică,
Dar a venit o iarna cu pofte și prăpăd
Și am uitat de frunze și fluturi vii, de frică
Iar calea de iubire, prin mine, n-o mai văd.
Alți vestitori de-acuma din partea mea s-aștepți:
Șoparla îndoielii și mărul crud, în piept.
15.III.2009
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
marul crud?
de ce in piept? pentru ca in urma polenizarii (fluturele din primul plan), copacii din piept - planul doi, au dat roade...
de ce crud? un joc de cuvinte: crud - inca necopt (capricios), crud - rau...
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-03-22 03:18:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Umberto Eco vorbea de memoria vegetală și de memoria minerală și de gradul de obiectivitate al fiecăreia dintre ele. Eu aș introduce aici și termenul de memorie animală tocmai pentru a stabili un nou nivel de perisabilitate: fluturele ce polenizează floarea din pântecul flămând al oricărui îndrăgostit în zilele (sau săptămânile) de primăvara ale sentimentului. Apoi frunzele scuturate din copacul sufletului în toamna iubirii - memoria vegetală atunci când sentimentul a prins rădăcini dar există presimțirea rupturii - a viscolului, a poftelor, a prăpădului. Afirm că nu iubirea se schimbă, ci doar materialul pe care ea este scrisă se transforma: floarea devine măr (otrăvit poate - ca în povestea Albei-ca-Zăpada sau încărcat de păcate - ca în Prăbușire), fluturele este mâncat de cameleon (șopârlă/șarpe - animale cu sânge rece și cu renume de slujitori ai răului).
Cristi
P.S. Nici eu nu sunt mulțumit de sfârșit dar din punct de vedere tehnic nu am putut face mai mult.
P.S.2 Multumesc tuturor celor care au citit acest sonet... |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Vasiliu la data de
2009-03-16 09:50:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, sonetul, scris intr-o nota nostalgica si usor autoironica mi-a dus asteptarile la un alt fel de final...
n-am inteles metafora cu marul din piept
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-03-15 18:38:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, "traduci" trairi intense cu o eleganta neobisnuita....azi!
Indiferent cat de aproape de "adevar" sunt trad. tale din Shakespeare, originalele poarta marca poetului ....adevarat.
ca totdeauna,
calvar*
ps. verifica cardinalele romane.... ceva nu e in regula.
|
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-03-15 15:24:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Salut, Cristi, "revenirea" ta in fortza cu sonete proprii.
Superb, marca poetului Cristi!
*
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-15 15:15:32 |
|
|