PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cei şase orbi Text postat de Cristian Vasiliu Orbul I. Stă nemişcat pe ultima treaptă a bisericii, atent nu la cei ce intră şi ies ci la glasul îndepărtat al preotului ce oficiază slujba. Pare că visează fixând întinsele deşeturi din sine însuşi. Din când în când, la zornăitul mărunţişului aruncat în silă de enoriaşii habotnici, tresare şi murmură parcă odată cu preotul din amvon: „Dumnezeu să vă aibă în pază! Amin!”. Cersesc pe trepte de biserici, Cu palma-ntinsă,-un colţ de pâine Şi îmi petrec eternitatea Rugându-mă de azi pe mâine; Primiţi-mi deci blagoslovirea Şi dezlegarea de-orice vină – Prin mine curge întuneric Ca să vă dau în schimb lumină. Orbul II. Se plimbă agitat pe străzile subţiri ca nişte capilare din Bucureştiul vechi. Îl poartă prin valurile mulţimii un câine maidanez legat în ham. Oamenii îl ocolesc şi apoi întorc privirea după el fiincă vorbeşte tare şi piţigăiat. Unii râd de înfăţişarea lui profet: barba încâlcită, nasul coroiat şi buzele subţiri. Proferează ameninţări cu Apocalipsa, cere pocăirea întregii seminţii omeneşti şi gesticulează. Păşesc în urma unui câine În spate însă-mi urlă corbi; Văd începutul şi sfârşitul Cum pot să-l vadă doar cei orbi; Şi nu vă cer decât o clipă Ca să vă spun povestea veche A celui răstignit pe cruce Cu-Isus odată, la ureche Orbul III. S-a aşezat la baza podului încă din zori şi cantă la o muzicuţă ruginită de copii. Deşi a început să plouă iar oamenii grăbiţi nu mai au timp să prindă decât câteva note din fraza muzicală şi nu-şi mai sondează buzunarele sau poşetele în căutarea banilor, el continuă să cânte netulburat. E încă tânăr. Are faţa rotundă şi rumenă ca a unui vechi trubadur. În jurul lui dau târcoale ca nişte hiene, copii de tăciune, aşteptând momentul prielnic pentru a-i şterpeli agoniseala din cutia de lemn. Nu m-ocoliţi de parcă-aş ţine La piept un şarpe şi un măr, Căci sub aceste zdrenţe stranii Ascund cumplitul Adevăr: Doar cei ce-şi pun pe rană sare Şi cântă vesel când li-i greu Din muzicuţa ruginită, Mai pot vorbi cu Dumnezeu. Orbul IV. Clădirea cu potic aparţine unei instituţii importante. Oamenii se adună aici pentru a depune memorii, pentru a-şi plăti dările sau pentru a obţine audienţe. El stă sprijinit de o colonadă şi urmăreşte trist cum valurile mulţimii se sparg de faleză, ca şi cum ar fi una dintre victimele nedreptăţilor acelei instituţii. Nu pare că cerşeşte, deşi are în faţă o pălărie de fedru întoarsă şi îşi clatină capul imperceptibil ori de câte ori aude monezile lovindu-se una de alta. E bătrân! Are obrazul acoperit de ţepi rari, iar mâinile îi sunt mari şi noduroase. Sunt viu şi-adun de sărbătoare Sub frunte albii pescăruşi, Iar turmele de paşi le număr Uitat în umbra unei uşi, Deci n-am să cer în ziua morţii Celui de Sus decât un dar: S-ajung şi eu ca Sfântul Petru, În faţa Raiului, portar. Orbul V. Trece în aval pe bulevard pipăind discret cu bastonul trotuarul, iar oamenii nu îl menajază, deşi înţeleg prea bine din mersul lui târşâit şi din uitătura alba şi fixă că este orb. Îl lovesc nepăsători cu umarul dar el se clatină ca un Goliat fără să se plângă şi fără să se oprească. Voi cei ce ştiţi când este ziua Şi soarele cât e de sferic, N-o să-nţelegeţi, în orbite, Cât mi-e de frig şi de-ntuneric Şi cântărind din ochi osânda Bastonului cu vârful bont, Nu veţi lăsa cărarea dreaptă Celui ce n-are orizont. Orbul VI. Este deja întuneric în parc. Doar perechile de îndrăgostiţi se mai ascund de vâltoarea oraşului pe alei. El îţi ghemuieşte înfrigurat trupul strâmb sub o bancă de pe marginea lacului. Poate auzi de aici mângaierea apei în malurile de piatră şi foşnetul aromat al teilor. A înţepenit, dar ochii i-au rămas deschişi şi strălucesc fosforescenţi ca doi aştri în oglinda lacului. N-am somn căci somnul nu-şi găseşte Sub pleoapa subredă culcuş, Iar dimineaţa nu-mi anunţă Îndemnul unui nou urcuş; Doar câteodată, de durere, Mă înconvoi un pic mai mult, Ca-n ore sinilii tăcerea Pământului să o ascult. 7.III.2009 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mi se pare superficial textul de mai sus,se putea scoate mult mai mult.Initiativa si intentia n-ajung.Ca sa faci poezie filosofica si (sau) religioasa,nu trebuie sa simti play-back. In rest,va poftesc sa va documentati: "Exista conducatori orbi care conduc orbi.Si daca orbii conduc alti orbi ,toti vor cadea intr-o groapa" Sf.Matei15:14 Astfel suntem si noi condusi de propriile instincte gresite, sau mai rau de catre altii... " Parabola orbilor" Peter Bruegel cel Batran(extraordinarele proverbe flamande vizualizate).   Postat de catre Cristina MareK la data de 2009-03-07 18:12:53               După lectura asta voi avea nevoie de cel puţin 2 ore pentru a putea trece la glume. Sper ca Mitică & co. să se abţină în acest interval. Vot (*) PS: Orbul V, ultimul vers, poate mai bine "La cel ce..."   Postat de catre Al Trep la data de 2009-03-07 16:17:29               Vot cu valoare de * PS: Typo in cuvantul "pescarus" (orbul IV).   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-07 15:39:56               votez   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-03-07 15:32:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE